3,270 matches
-
te tot sumețești pe vârfuri, doar, doar vei zbura. Când vreun trecător apare pe stradă Îți faci de lucru, ba te legi la șireturi, ba sugi un țurțure ca să lași impresia că tu ești ocupat cu alte treburi. Adică Îl păcălești, așa crezi tu. După ce strada Îl Înghite În pofta ei nesățioasă de oameni, reîncepi „zborul”. Tot salți așa pe vârful picioarelor. Abia acum dacă te-ar vedea cineva, pari a te zgâi cu adevărat, la acoperișul marchizei de lemne din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
luat cu a lui Șirianu ăl bătrân a vândut totul și s-a dus la București și cu banii ce i-a avut a vrut să deschidă un magazin de pantofi Împreună cu un jidov pe Calea Moșilor, dar i-au păcălit și după trei luni au dat faliment și s-a dus averea pe apa sâmbetei și s-o Întors moșu În sat și râdea lumea de el și umbla cu capra pe câmp, În straie nemțești și era gras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de când era un biet pui de lup. Ceva confuz, un amestec de mirosuri calde și schelălăituri. Călătorul nu doarme. I se Întâmplă mereu când merge undeva, departe. Moțăie cu ochii Închiși. Se gândește: „Nu s-a născut omul care să păcălească un lup bătrân ca mine”. Călătorul ești tu. Tu, pe coridor, rezemat de bara ferestrei, fumezi. Îți privești, indiferent, chipul reflectat care se amestecă și taie ca o lamă În haosul halucinant de umbre mișcate al peisajului. Te Întorci de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nimic de văzut la televizor - o Învinseseră. Se surprinse băgându-l În combină. Îl ascultă câteva minute Înainte de a-l opri, mustind de cinism și nevenindu-i să creadă că Ronnie, chiar și cu tendițele ei spre misticism, se lăsase păcălită de o asemenea aberație. O oră mai târziu, stătea În pat, recitând afirmațiile de care tocmai făcuse mișto. Justifică gestul ăsta În același fel În care accepta păstrarea unui trifoi cu patru foi În geantă și faptul c-o asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Un nouă? Un zece? A izbucnit În râs. —Noo, ai o voce sexy, sunt convinsă că ești de unșpe. Sau chiar... de doișpe. Se cutremura de râs acum. —Merci, zise. Apropo, cum te cheamă? —Sam. — Nu cred, chicoti. (hâc) Mă păcălești. Nu. Numele meu chiar e Sam. Dar pe doctorul ăsta american pe care l-am cunoscut Îl cheamă tot Sham. Doamne, cunosc doi ginecolumniști, ambii americani și ambii Sam. Cât de ciudat! El n-a zis nimic. — Deci, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
care-și ceartă unul din elevi. De câte ori ți-am spus să nu te iei după aparențe? Ceea ce soția mea uită uneori, Ruby, e că, atunci când e vorba să decizi dacă o murătură e extraordinară sau mediocră, numai proștii se lasă păcăliți de felul În care arată. Să nu mă-nțelegi greșit. Normal că aspectul unei murături, culoarea și textura sunt importante, dar, În ultimă instanță, doar două lucruri contează: consistența și aroma. Nu zic eu mereu, Irene - că o murătură grozavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cap a rămas-bun. Tremurând și entuziasmată din cap până În picioare, Ruby se duse să le caute pe Chanel și pe Bridget. —Doamne Sfinte, strigă ea. M-a invitat În oraș David Schwimmer. Vă vine să credeți? Nu se poate. Mă păcălești, spuse Chanel. — Nu. Pe bune. Cred că schimbarea de curs a lui Saturn a Început să mă afecteze și pe mine până la urmă. Sigur nu e ăla din Spitalul de Urgență? spuse Bridget dând Încă un pahar de șampanie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
atunci când o urmam între zidurile întunecate și urât mirositoare ale blocului ocupat abuziv? Frica m-a transformat așa, ca să mă apăr de frica aceea am sărit la ea. De izolat coledocul. Se comporta în mod indecent, voi spune, m-a păcălit, m-a drogat cu o cafea... Da, poate că în cafeaua aceea era ceva ciudat. Se simte miros de otravă în cocioaba aia, domnule comisar, faceți o constatare la fața locului. Chistic. Fir. Poate că există corpuri îngropate în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
recunoaște. Cred mai degrabă că omul, în forul interior al conștiinței sale, înclină să se prețuiască mai puțin decât valorează. Dar față de ceilalți o ascunde și, dacă se simte prost, se preface că se crede deștept, ca să vadă dacă poate păcăli pe cineva. Și în același timp, convingându-i pe ceilalți că nu e prost, sfârșește prin a se convinge și pe sine însuși că nu este. Pentru că omul crede în sine însuși în măsura în care cred ceilalți în el. Ai auzit vorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
evreu, Harry, care putea să dispară în fundal când era cazul. —Să fiu al naibii, tot repeta în timp ce stăteam în lumina păstoasă a unei reclame la cârnați Hebrew National. Să fiu al naibii! Pe mine ai fi putut să mă păcălești, a spus el o jumătate de oră mai târziu, pe când stăteam la o masă unsuroasă într-un restaurant non-stop. În lumina lămpilor de deasupra, falca lui nerasă părea lăsată și ochii aveau o expresie preocupată. Cine l-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
expresie preocupată. Cine l-ar fi putut învinovăți? Un bărbat nu renunță la jumătate din visul său fără să aibă remușcări. Dar îi explicasem planul de câteva ori și nu reușise să îi găsească nici o fisură. —Cu ce să te păcălesc? l-am întrebat. Că un mucea de-abia debarcat ar putea născoci un astfel de plan? Puteam folosi acest cuvânt acum că ținea de trecut. Nu, am știut dintotdeauna că ești un băiat isteț. Poate din cauza asta mi-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și s-a răsucit spre mine. I-ar răni pe părinții mei. Părinții tăi mă plac, am spus, deși știam că afirmația era doar pe jumătate adevărată. Tatăl ei mă plăcea. Mama ei, după cum am mai spus, nu putea fi păcălită așa de ușor. Una era să aduci acasă câțiva veri după război și alta să îți lași fiica cea mare, o fată frumoasă, o fată isteață, o fată care putea să aibă orice bărbat voia, să se mărite cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
superstițios, dar stând acolo și uitându-mă la poză le-am înțeles pe țărăncile care leagă panglici roșii copiilor lor pentru a-i apăra de deochi și pe neciopliții care povestesc despre urâțenia progeniturilor lor cu voce tare, ca să-i păcălească pe zeii invidioși. —Frumoși, năzdrăvanii ăștia, nu-i așa? spuse Madeleine. Am vrut să îi spun să vorbească mai încet. Mă bucur că am lăsat-o pe Abigail să poarte rochia aceea. Nu era departe de funda roșie. — Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
intrat un străin peste tine. În clipa în care Susannah o susținu pe mama ei, am știut că Madeleine va lua partea tatălui. Constanta schimbare de alianțe din casa soției mele încă mă mai uimea. Se contrazic, conspiră și se păcălesc unul pe altul de parcă nu ar mai exista și ziua de mâine sau, dimpotrivă, de parcă ar fi siguri că va mai exista un mâine. Nu își dau seama că s-ar putea să nu mai fie suficient timp pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Mașina se opri lângă mine. M-am răsucit spre ea. De sub chipiuri, patru discuri strălucitoare se uitau la mine. Unul dintre polițiști avea o mustață răsucită care tremură când bărbatul îmi vorbi. —Sunteți bine, domnule? Adresarea cu domnule nu mă păcăli. I-am răspuns că sunt bine. Sigur nu aveți nevoie de ajutor? Am dat din cap într-o parte în alta. Mi-era teamă că, dacă deschideam gura să vorbesc, o să vomit din nou sau o să le spun să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de la Osnabrück la Amsterdam; și din acel apartament de pe Zuider-Amstellaan, chiar în spatele familiei Frank, pe strada Merwedeplein, în anexa secretă din Prinsengracht nr. 263; și apoi din anexa secretă în lagărul de tranzit de la Westerbork. Și tot încerca să se păcălească sau doar să mă păcălească pe mama și pe mine. Chiar și atunci când ne strigau numele pentru transportul spre est și cu toții știam ce însemna asta, el încă încerca să se prefacă. Van Pels, strigă ofițerul când au ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din acel apartament de pe Zuider-Amstellaan, chiar în spatele familiei Frank, pe strada Merwedeplein, în anexa secretă din Prinsengracht nr. 263; și apoi din anexa secretă în lagărul de tranzit de la Westerbork. Și tot încerca să se păcălească sau doar să mă păcălească pe mama și pe mine. Chiar și atunci când ne strigau numele pentru transportul spre est și cu toții știam ce însemna asta, el încă încerca să se prefacă. Van Pels, strigă ofițerul când au ajuns la „p“. Parcă era lătratul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
halul ăsta? — Am fost la o petrecere. — Am fost la un spectacol. Îmi făcea bine să văd că suntem încă sincronizați perfect. Tot ce aveam de făcut acum era să citim din aceleași scripturi și poate vom reuși să-i păcălim. Am fost la un spectacol și apoi la o petrecere, am explicat. Lynn și Harry păreau nedumeriți. Am fost salvați de alarma unui ceas din bucătărie. E gata prânzul! anunță Lynn. Avem friptură de vită și budincă Yorkshire, preferata ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care o simți din cauza lui Ed? Doar pentru că te-am lăsat să-mi alegi garderoba nu înseamnă că ai căpătat o nouă perspectivă a modului în care gândesc. Nu e nici o perspectivă nouă, e una veche, stătută. Poate că ai păcălit-o pe tipa de la Estée Lauder cu noul tău look, dar eu știu că-n adâncul sufletului ai rămas la fel. Aici greșești! Uită-te la mine, îmi asum riscuri! Port o bluză decoltată fără eșarfă. —Dar îți tot atingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
semn cu pușca și când cădea oblonul de fier, „mireasa” venea de-a-nvârtitelea, clătinându-se pe vârful pantofului alb. Când mi se făcea, treceam pe ulița cu fete și iubeam de două ori la rând, plătind numai o dată. Așa le-am păcălit pe toate. Și iar mă duceam pe maidan să trag la semn, să văd „mireasa”, și iarăși mă întorceam în ulița cu fete. ...Dihania asta de golan s-a născut să mă ucidă, izbucni mânios Zaharia coșciugarul cu spuma balelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pagini excepționale: sunt paginile dedicate iubirii fizice. Mi-e greu să citez. Mă tem că izolate într-un articol de critică, aceste pasaje și-ar pierde forța lor de sumbră senzualitate. Mă tem că l-ar putea deruta pe lector, păcălindu-l cu o trivialitate ce în carte nu există. E de ajuns să spui că numai la Lawrence am găsit astfel de evocări ale actului amoros, păstrând parcă în cuvinte flăcările mitului. Sunt câteva femei în Bagaj, și toate trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
barbă falsă și ochelari și s-a dat drept un străin venit să-mi ceară bani cu Împrumut. Mi-au trebuit zece minute până să mă prind! Sigur, cu vederea mea slabă, nu i-a fost prea greu să mă păcălească, dar chiar și așa... râse Du Maurier amintindu-și. Împielițatul. Și cu tine și-a făcut numărul, Henry. — Cu mine? repetă Henry deconcertat. Și, mă rog, cum a făcut asta? — Păi știi că ai o pronunție cu totul aparte, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la vederea acestor mișcări improbabile. Dar pentru că amândouă personajele erau gentlemani cinstiți și onorabili, și câteva Întrebări și răspunsuri ar fi clarificat orice neînțelegere dintre ei, nu mai părea să existe nici o susținere dramatică pentru Încercările elaborate de a se păcăli reciproc. Pe scurt, scena băuturii era complet redundantă. Din nefericire pentru George Alexander, constata această fisură a textului abia În clipa În care era prezentată prima oară pe scenă, simțind valul de nedumerire și neîncredere ridicându-se dinspre public, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a traversat încăperea, a dat ocol de mai multe ori grupului strâns în jurul mesei, bătând netulburat în tobă. Nu se lăsa abătut nici de ciocolata oferită, nici de îndemnurile stupide, arăta de parcă nimic și nimeni nu l-ar fi putut păcăli; apoi s-a întors brusc pe călcâie și a părăsit camera pe același traseu. O apariție cu ecou, o imagine care mi-a rămas în minte. Dar avea să dureze încă mult până când, în sfârșit, zăvoarele au fost deschise, imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
De fapt, nici n-aș ști de unde să Încep. Poate că nici nu trebuie să-l omorâm, spuse Norman. — Poate că nu trebuie să-l omorâm până când nu Începe ceva, replică Beth, clătinând din cap. La naiba, Norman, pe cine păcălim? Habitatul ăsta nu mai rezistă la un alt atac. Trebuie să-l ucidem. Numai că nu vreau ca eu să fiu făptașul. — Nici eu, zise Norman. Am putea să folosim una din armele acelea cu exploziv, aranjând un „accident“ nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]