6,523 matches
-
pe cap deasupra cărora purtau În echilibru coșuri cu alimente pe care le duceau la piață. Pe față erau pictate cu o pastă de culoare galbenă făcută din scoarță de tanaka. Ca și cei din Shanghai, femeile birmaneze prețuiesc tenul palid. Pasta respectivă se presupune că protejează de soare. Eu am Încercat-o Însă cu ocazia altor călătorii și vă pot spune că efectul e mai degrabă de uscare a pielii. Poate că-ți protejează pielea, dar, În același timp, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În cap și corp. Dar el nu murit. Fata, nici ea nu murit. Roxanne Îndreptă camera spre nefericitul bărbat. Într-o parte a feței avea o adâncitură Întunecată de mărimea unei monede, iar umerii Îi era brăzdați de cicatrice mari, palide. Unul dintre brațele fetiței era Îndoit Într-un unghi nefiresc, iar pe umăr avea o excrescență de țesut cicatrizat care semăna cu o tumoare roșie. În ciuda faptului că erau mutilați, toți cei cinci zâmbeau și făceau cu mâna camerei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În ziua atacului am muncit până la 17:30. De rău ce-mi era, nu am putut lua masa de prânz. Nu aveam poftă de mâncare. Mi-era frig, transpirația îmi curgea șiroaie, aveam frisoane. Colegii mi-au spus că eram palid la față. Încă mă mai puteam ține pe picioare, altfel probabil că m-aș fi întors acasă, dar nu s-a întâmplat așa... Toți se întrebau dacă nu cumva am devenit alergic la polen. Tocmai mă întorsesem din America de Sud și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceasta. Nu e o distanță mare între cele două stații. La intersecția Ningyōchō a venit la țanc un taxi, pe care l-am luat până la companie. La muncă, o colegă m-a întrebat: «Domnule Hashinaka, ce s-a întâmplat? Sunteți palid.» I-am răspuns că nu mă simțeam prea grozav. Am urcat la etajul unu și mi-am lăsat hainele în vestiar. Apoi m-am dus la șeful meu și i-am cerut voie să plec la spital. M-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și împreunate, pomeți proeminenți de asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un prag. Stătea ca o plantă, cu creierul netezit de riduri. Flacăra lumânării părea a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lungul râului la vale, însoțind icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși de ape pe plute improvizate. Pășea fără gânduri, în rând cu ei. Soarele răsărea în stânga, printre crengi, în timp ce luna, plină și palidă după o noapte de veghe, apunea în dreapta. Avea aurul de o parte, argintul de alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
singur ochi sticlos în mijlocul feței pătrate, care privea fix și lipsit de expresie. Tulburat de actul magic la care lua parte, precupețul trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit, sughițând de încordare, se ridică buimac cu scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta scris pe rulota cu cai cu care peregrinau dintr-un târg în altul și în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
convențională ca o fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp, cu Despina se produceau schimbări imperceptibile, pe care la început Bătrânul nu le sesiză, iar apoi încercă să le ignore. Duioșia lua locul nostalgiei și o bucurie îi mângâia obrajii palizi și îi însuflețea buzele. Ceva în ea renăștea și prindea viață, ca și cum cineva ar fi tras cu violență draperiile grele, ar fi deschis larg ferestrele și ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la Focșani, este normal ca oamenii președintelui să caute motive de eschivare a adevăratelor motive pentru care Băsescu a fost opărit în „baia de mulțime” de la Iași, de corul huiduielilor colective. Și în apărarea lui iese imediat la atac fața palidă de la Cotroceni, sperietoarea cu ochelari numită în acte, Sebastian Lăzăroiu, și în fapt, paratrăsnetul de serviciu al președintelui. Și ce și-a zis băiatul acesta, care dacă-l privești atent crezi că mai are doar o strigare ca să se alăture
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în camera băiatului și în ietac. A doua zi dimineața am fost trezit de niște țipete sfâșietoare și curând am văzut pe băiat fugind prin grădină, rupând câțiva trandafiri și intrând în casă, lăsând ușa deschisă. Apoi au început lumini, palide din pricina zilei, întîi în ietac și apoi în salonaș. Mi s-a spus că Ivonne se trezise cu o durere de piept și murise, înainte de a veni doctorul, de o anghină pectorală pe care o ignorase. La ușa din față
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-i vorbești despre Proust, "căci ești intelectuală!" Și ea să trebuiască să spuie: "Desigur!" Mă recitesc. Așa găsesc de identice unele motive cu ale lui Proust, că mi se pare inutilă această povestire, care nu poate fi decât o copie palidă a unui original magistral. De altfel, nici nu știu dacă mirajul lui Proust nu mă face, din cauza unor asemănări exterioare, să-mi complic starea sufletească. Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în altfel (mai bine sau mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
opuie întregii ei sforțări ce făcea să mă uite. Dar viața pe care o ducea acolo pe mare cu un pescar, ore întregi, era exactă, căci aici nu sunt emoții de interpretat, ci fapte. După ce m-am întors, a redevenit palidă, anemică, obosind iute, adormind imediat ce punea capul pe un căpătâi, mereu bolnavă, incapabilă de o trudă prea mare. Ce crispații s-au petrecut în ea în timpul despărțirii? - Cum ai putut să fii a lui? - Iar începi cu aceleași întrebări. - Sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Timpurile cele mai grele le păstrezi, căci ți-au aparținut numai ție și ți-au dăruit o experiență de care ești mândru, iar eu trebuie să uit un timp când Ioana, fecioara, se emoționa, roșindu-și minunat obrazul de obicei palid, sau atâtea ore de comun acord între noi, când tineri de tot, făceam la tot pasul descoperiri. (A face descoperiri în viață nu este decât un privilegiu care nu durează decât până ajungi la saturație.) Să fie murdar totul, ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Holban este, dealtminteri, cu mult mai categoric și mai lucid exprimată chiar de către autor: "Mă recitesc. Așa găsesc de identice unele motive cu ale lui Proust, că mi se pare inutilă această povestire care nu poate fi decât o copie palidă a unui original magistral. Dealtfel, nici nu știu dacă mirajul lui Proust nu mă face, din cauza unor asemănări exterioare, să-mi complic starea sufletească. Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în altfel (mai bine sau mai rău
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nevoie de nici o demonstrație: Sandu, ca și celălalt Sandu din Ioana, repetă variind o unică imagine, aici a Irinei. Căci, dacă se urmăresc cu atenție tușele portretului Irinei, lucrurile sunt de la început precise, iar "contradicțiile" despre care vorbește Sandu sunt palide și neesențiale; în fața unor afirmații importante Sandu nu ezită și ulterior nu le contrazice. Acestea privesc inexistența ca personalitate a Irinei, capacitatea ei de a anexa în funcție de vecinătate ceva din Personalitatea celuilalt, asemenea unui recipient care se umple și apoi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce ascund surâs, Cu surâs sub marii stropi, Uita-va în homeric râs, Va călca în alte gropi. 15 iulie 2004 AH! CÂT AM GREȘIT Sub fantastice imagini După nori purtați de vînt, Tot mai scriu versuri pe pagini, Deși palide-n cuvânt. N-am ajuns să mă astâmpăr Și de vis, de versul slab; N-am cu ce să mai răscumpăr Ceea ce-a trecut pe jgheab, Căci pofte mari m-au ispitit Când dorul era mare, Când și voința
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Don Pedro se afla la Teatrul San Carlos, în loja regală - în sfârșit victorios! - izbucnește o manifestație ostilă. Se aud strigăte: "Moarte uzurpatorului! Jos tiranul care apără pe uzurpator!". Tiranul era Regentul Don Pedro iar uzurpatorul era fratele Don Miguel. Palid, Don Pedro se ridică și strigă: "Afară, canalii!". Tumultul se întețește Probabil Don Pedro (n.r.) necontenit și publicul începe să atace loja regală. Sunt chemate trupele în ajutor. Furia cu care își manifestase Don Pedro indignarea l-a costat scump
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un depozit de mai multe milioane; el a organizat sub republică faimosul împrumut de 50 de milioane de dolari, pentru care Parlamentul îi ceruse în mod public să dea socoteală. Alexandre Braga era un boem frumos, cu părul blond, figura palidă, impecabil îmbrăcat, afectând o distincție aristocratică; "seducea prin ordinea estetică a frumuseții și prin dezordinea scandaloasă a vieții sale" (Lopez Ribeiro). Seducea de asemenea prin glasul său muzical, prin poezia care străbătea în toate discursurile sale. A exploatat ca nimeni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în jurul debarcaderului. Cordoane de polițiști stau gata să păzească ordinea. Dar aproape că nu e nevoie de ei. Oamenii privesc tăcuți, apăsați parcă de o presimțire funestă. L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și figura lui mongolică - ochii mici, oblici, depărtați, umerii obrajilor ieșiți în afară, mustață rară deasupra gurii - pare mai sinistră astăzi. Miniștrii și generalii îl înconjoară intimidați. Iar Don Carlos, după ce coboară și sărută mâna Reginei, salută și se întreține
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
neînsuflețite ale lui Don Carlos și Infantelui Luiz Filip sunt aduse la Palat. Don Manuel, devenit de câteva ceasuri Suveranul Portugaliei, convoacă chiar în acea seară Consiliul de Coroană. Sosesc pe rând membrii Guvernului, șefii tuturor partidelor și consilierii regali. Palid, demoralizat, apare și Joîo Franco; își înaintează demisia și, câteva zile în urmă, pleacă în exil voluntar. Cu toate însușirile sale, Franco își înmormîntează, definitiv, în acea seară, cariera sa politică. De atunci, nimeni nu-i va mai cere sfatul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gând să omorâm pe Rege. Spunei lui Amaral că poate lăsa pe Rege să se ducă la Catedrală; nu i se va întîmpla nimic...". Regele, așa cum notează un memorialist contemporan "nu mai era fiul încoronat al unui monarh. Era fiul palid al unui asasinat, nu era un moștenitor. Era un orfan". Un orfan pe care nu-1 ajută nimeni. Coaliția guvernamentală nu durează mult. Oamenii politici monarhiști încă nu izbutiseră să se înțeleagă între ei. Nimeni nu mai credea în viabilitatea monarhiei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sănătoase, cu grădini și arbori roditori, căci întreg ținutul e mănos. Șoseaua trece printre livezi de măslini și holde, nu prea departe de casa lui Salazar. Pe aici, verdele puternic cu ape metalice, începe să domine peisajul. Au dispărut nuanțele palide din Sud, verdele acela decolorat de soare, biruit de argilă și nisip după cele dintâi secete. Aici văzduhul e mai dur, culorile mai precise. Se văd în zare spinările roșcate ale masivului Caramulo. Se știu astăzi prea puține amănunte despre
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mult de copilul-model din Santa Comba. Oliveira își păstra cu regularitate locul de premiant întîi. Era un băiat de care începuse să se vorbească nu numai în Vimieiro, ci chiar în Vizeu. Atât profesorii cât și colegii ghiceau, în copilandrul palid, cu chipul ușor lungit, cu ochii limpezi și calmi, cu fruntea îngustă dar înnobilată de meditație, - un viitor stâlp al credinței și Bisericii Catolice, atât de greu încercate. Oliveira era un elev care se distingea printr-o seriozitate lipsită de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ochii ieșiți din orbite, arzând de febră. Luând-și privirea de la copilă, hunul se apropie de el și, apucându-l brutal de mâna cu care căuta să-l îndepărteze, se aplecă asupra lui și se apucă să-i cerceteze chipul palid și umflat. Tânărul îl privi cu dispreț, iar fața i se strânse de la durerile cauzate de rană. — Ce vrei, blestematule? protestă el. Du-te de-aici, lasă-ne să plecăm! Balamber constată dezamăgit că săgeata sa nu provocase o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]