3,023 matches
-
înoată în stil și în metafore și nimeni nu se îneacă. Îmi plac acești autori curajoși, ce scriu un vagon de vată ca să ambaleze în ea, undeva, o mică împunsătură la adresa turcilor". Roman politic, corintic, filozofic, eseistic, parodic, satiră, antiutopie, pamflet - Adio, Europa! este expresia unei tentative disperate de "dezvrăjire a lumii" în care se îmbină comicul cu tragicul și cu absurdul, ironia cu patosul și deriziunea, revolta cu blestemul și cu tăcerea. Intelectualism, ironie, parabolă, eseu - acestea sunt invariantele romanului
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
actualității. Prozatorul Arghezi, îndeosebi pamfletarul (precaut cenzurat în perioada comunistă în edițiile de Scrieri), pare privilegiat în interpretările craioveanului Marian Victor Buciu din Celălalt Arghezi. Eseu de poetica retorică a prozei (1995) și ale clujeanului Ștefan Melancu din Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian (2001). Să mai înregistrez și ediția bibliofilă, scoasă de Muzeul Literaturii Române, în anul 2000, dintr-o versiune de sertar a unui studiu Arghezi, redactat în iulie 1946 de Șerban Cioculescu. E mult? E puțin? Nu am câtuși de
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
Cătălin Constantin Manifest revoluționar, pamflet politic, utopic, dar, în egală măsură, și ficțiune literară, Francezi, încă un efort dacă voiți să fiți republicani face parte din cel de-al cincilea dialog al Filozofiei în budoar, apărută în 1795, descriere caustică a instrucției libertine primită de
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
spre bunul mers al republicii - o republică în care lumea operelor lui Sade nu ar mai fi una a viciilor, ci una a virtuțiilor. Există însă un mare obstacol în calea acestei republici; de el se ocupă prima parte a pamfletului - religia creștină, a cărei "morală imposibilă" nu se potrivește cu noile moravuri republicane. "Încă un efort - le cere Sade francezilor; din moment ce vă străduiți să distrugeți toate prejudecățile, nu cruțați pe nici una, căci una singură este de ajuns să le readucă
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
fie ratat încă o dată. Francezi, încă un efort... este, din acest punct de vedere, un text clasic al epocii Rațiunii și, prin urmare, trebuie citit ca atare, dincolo de eventuala neplăcere pe care o pot produce aberațiile lui Sade. Există în pamfletul acesta un strat de adâncime, care vorbește despre anumite nevoi ale gândirii moderne. Despre "luminile" Rațiunii moderne și despre "umbrele" ei - cum formulează, în postfață, traducătorul Bogdan Ghiu. Un text care, prin această structură de profunzime, este cât se poate
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
comunist, dar e bizar s-o vedem cum îl tentează și pe un conservator anticomunist), trec peste paginile dedicate lui Ovid S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Ninei Cassian și lui... Iosif Sava (despre Seratele lui, Dan C. Mihăilescu scrie un adevărat pamflet), pentru a vedea cum mișcările tectonice ale vieții literare din anii '80 l-au ajutat pe tânărul critic de atunci să se poziționeze corect. Corect nu în funcție de reperele noastre, într-un sistem abstract de valori, ci în contextul desenat minuțios
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
și ele, unei antologii paralele - așadar: citate masive din Eminescu, din comentatori ai lui Eminescu, citatele comentate, comentariile idem - un fel de morișcă pusă între vânturi pentru a le capta suflul către un urdiniș. Paginile de față nu sunt un pamflet, ci chiar o analiză, și îmi pare rău mie însumi că trebuie să-l descurajez pe autor de la eventuala continuare a unui astfel de măciniș - dar cu asemenea făină opera lui Eminescu nu poate „dospi" în hrană pedagogică pentru studenți
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
nefixat al registrelor, nevoia de a consolida un stil cult scris mai înainte de a-l dinamita și de a-l contamină cu elemente de oralitate. Dar poate fi la mijloc și dominația politicii, care umple paginile revistei cu indignări, sarcasme, pamflete - și prea puțin cu veritabil umor, mai ales de limbaj. Strategia pseudonimelor transparente e coerentă cu cea a numelor comice ale personajelor din teatrul vremii, dar nu e departe nici de uzul actual (pentru care, din nou, ne putem gîndi
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
e bogat în confesiuni (cam 25 de pagini); intervalul din 1932 până în noiembrie 1935 e vid; sfârșitul lui 1935, împreună cu anul 1936 adună 50 de pagini, adică aproape jumătate din volumul întregului jurnal;1937 ocupă patru pagini cu transcrierea unui pamflet anti-Camil decupat dintr-un ziar; 1938 e reprezentat doar de o dedicație foarte măgulitoare a Cellei Serghi, iar finalul aparține unor însemnări răzlețe, cam 15 pagini, din anii 1939-1940. Cu această diagramă în față, nu putem afirma că asistăm la
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
în rigorile Bizanțului, precum Ralea (în opinia sa crîncenă), sau de turiferari ai comunismului". Moralismul său nu era însă unul calm, sapiențial într-o manieră convențională, ci grefat pe un temperament rebel, cu o "peniță muiată în pelin", înclinat spre pamfletul executat cu o "bardă călită în focul inimii sale luptătoare". Mult mai curînd un discurs al luptei decît unul al reculegerii, al filtrării potolitelor concluzii. Morala i se cufundă din plin în spumele expresivității, divulgînd o natură oarecum argheziană, poate
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
pe bază de afinități, sunt urmărite sensibilitățile care consună sau măcar sunt compatibile cu cea a autorului) și în comentarea acelor aspecte ale creației lor care fac să vibreze inima recenzentului. Pornind de aici, nu avem a ne aștepta la pamflete, texte demolatoare, poeți puși la zid. În general, Constantin Abăluță scrie despre scriitorii care îi plac și încearcă să-și motiveze părerile. Atitudinea lui seamănă cu aceea a vizitatorului unei galerii de pictură. E drept, un vizitator foarte rafinat. La
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
regula, Teoremele poetice ale lui Basarab Nicolesco. Acolo însă, "claritatea carteziană a ideii nu era nicio clipă trădată de aburi emoționali, ci doar îndulcită de limba în care au scris Valéry și Mallarmé" (p. 28). Terenul pare deschis spre un pamflet în toată regula. Această ispită îi este însă străină unui autor precum Constantin Abăluță, mereu dispus să caute diamantele acolo unde nimeni nu se încumetă să scotocească. El îi găsește circumstanțe atenuante tânărului poet ("În fond, debusolării generale îi cad
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
unui izbuc eliberat dintre coastele unor munți gigantici. Cu atât mai călduroase - și deconcertante - sunt revenirile sale. Felul în care știe să pună în evidență calitățile adversarului - după ce, cu aer inchizitorial, l-a călcat în picioare - face farmecul inenarabil al pamfletelor sale. Dar demonstrează și bunătatea structurală a omului, incapabil să "țină la mânie". Din diverse motive, nu prea citesc "Jurnalul național", gazeta la care Dorin Tudoran "contribuie" de mai mulți ani. Cu atât mai încântat am fost să-i descopăr
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
are o particularitate: așa cum sunt eu cocoșat, el scrie. - Dar... ce scrie? - De toate, și de aceea va fi o problemă să îl avem aici. Nu numai că scrie lucrări abjecte, după cum v-am zis, dar inundă planeta întreagă cu pamflete, petiții, scrisori, proteste, adrese, rectificări, articole, ba chiar și tragedii. Scrie și versuri. Asta-i tot ce știu. Va trebui deci fie să nu-i dăm hârtie, fie să ne limităm la a-i intercepta scrierile scandaloase. Depinde de felul
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
altele, mai elocvente) și tot prin aceeași metodă, se poate deduce, la fel de bine, și contrariul. De fapt, rechizitoriile lui Alexandru Mușina nu sunt acelea ale unei personalități lezate. (De unde și amănuntul că, oricât de intransigent formulate, ele nu alunecă în pamflet.) Nemulțumirile lui au, de fiecare dată, un nucleu abstract. Ele atacă strict modul deficitar în care funcționează lumea literară românească. Iar dacă se prevalează de registrul anecdotic e pentru că altminteri ar risca să nu fie luat în seamă. (Cum i
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
făcusem parte. Se mai adăuga nevroza „războiului rece“, o noutate ce aducea alți nori pe cerul planetei, iscând altă neîncredere, altă spaimă și altă încrâncenare. Un „amănunt“ uitat: ocupația sovietică De această stare tensionată, amintită în eseul anterior Istoria ca pamflet, erau încărcate, prin urmare, Ordinele de zi transmise de URSS țărilor satelit, constrânse să respire în ritmul baghetei învingătorului suspicios, intolerant, decis să-și aplice și în țările învinse ingineria pretins antropocentrică până la capăt. Infuzia de psihologie întunecată se adăuga
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
de ieri și de azi. Justificativă prin contraste, cartea Elvirei Sorohan acordă parcă o mai mare importanță contemporanilor suficienți, rău intenționați, obtuzi, diagnosticați cu "psitacism" etc. decît lui Călinescu însuși. În loc de un veritabil Călinescu "par lui-meme", avem aici aproape un pamflet dedicat neinspiraților "condeieri" postrevoluționari. Proletcultismul de ieri față-n față cu proletcultismul de azi. Așa să fie oare? De unde pornesc revolta și supărarea comentatoarei? Nu cumva dintr-o greșită înțelegere totuși a mișcărilor literaturii după o perioadă extrem de fixă și
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
schimb generalul Kiseleff e privit ca un binefăcător care a adus un suflu de civilizație peste barbaria autohtonă, motiv pentru care anexarea Basarabiei de ruși nici nu e pomenită. Cele mai reușite pagini conțin o portretistică patetică, cu accente de pamflet, în care elanul de a-și vitupera adversarii pînă la a-i preschimba în monștri dă lecturii un plăcut ingredient estetic. Condiția ca un portret să fie izbutit e ca pana să-ți fie călăuzită de răutate, iar Nicolae Suțu
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
cale-afară de banală și de plicticoasă. Probabil, grație injoncțiunii din titlu. Încurajat de succes, Hessel a mai scris două broșurici în același stil, Angajațivă! și Trăiți!. La rubrica sa din „Le Point” din 5 aprilie, Patrick Besson consacră broșuricilor un pamflet, pe cât de amuzant, pe atât de țeapăn: „Trei porunci în doi ani; fostul rezistent nu șomează. E un motoraș de porunci. În fapt, cititorii par să fie cei care le solicită. Îți vine să crezi că ceea ce așteaptă ei este
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]
-
își propune să expună resorturile puterii neofasciste instalate, în opinia autorului, în Serbia; recenzentul, croatul Ivan Telebar, ne încurajează să nu-l expediem prea lesne drept propagangadă, fie ea și bine intenționată: „Acest Mein Kampf antifascist nu e un simplu pamflet, căci misiunea sa nu e una restrictivă. Basara permite din loc în loc câte un ocol narativ și-și construiește personajele cu grijă; acestea luptă, fiecare în felul său, pentru propriul lebensraum în Camera Patru a secției de neurologie. Basara și
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]
-
l^autre flamme. Această scriere provoacă mare răsunet, lui aducîndu-i imense daune din partea presei franceze de extremă stînga, inclusiv discreditul lui Rolland, activ filosovietic (era căsătorit cu o rusoaica recrutata de N.K.V.D.). Prietenii francezi, mai toți, îl abandonează, unii scriind pamflete împotrivă-i, descriindu-l că agent al Siguranței. Din 1930 se află în România. Istrati era un însingurat, nimeni - cu excepția grupării de la Viață Românească - neacordîndu-i recunoașterea pe care o merită. A urmat o inutilă cură balneara la Mînăstirea Neamț, internat
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
scris-o. O psihologie tipică de inconformist. Punctul de plecare al cercetării îl constituie o reacție de... respingere. În urma lecturii cîtorva piese ionesciene, tînărul Gelu Ionescu i-a declarat lui Mihai Șora, „într-o doară”, că dorește a compune un pamflet, un fel de... Ionescu contra Ionescu. Situație în care dl Șora i-a oferit, „cu generozitatea și încrederea în tineri pe care o avea ca nimeni altul”, să alcătuiască o ediție de teatru, care a apărut în colecția „Biblioteca pentru
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
Călin, "noutatea"creației e îmbrățișată suspect de repede, pînă la dispariția clasei de "scriitori neînțeleși". Multora dintre ei li se acordă un credit nejustificat. Dimpotrivă, noutatea în critică e tratată nefavorabil, cu suspiciuni ce debutează în ironii excesive și în pamflet. Cu atît mai stranie e situația cu cît opoziția se manifestă în mai mică măsură față de tehnicile analitice, cît față de opiniile "ce ies din rînd": "Drept consecință, prosperă un foiletonism plezirist, "monden", vidat de orice pasiune militantă, cîștigă teren o
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
merită măcar consemnate: Curiozitatea e părul zbîrlit de pe trupul obișnuinței noastre"; "animism intelectual"; "orgiastica bandă a bacantelor pe biciclete"; "ostia buzelor sale"; "Adolphe... un "poem" al hipersalivației"; "Gilberte e față de Albertine ceea ce reprezintă Sonata față de Septuor - un simplu experiment"; "acel pamflet prescurtat pe care-l numim insultă"...
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
patru). Anume printr-un personaj care e copia fidelă și rezultanta desăvârșită a celor șapte „procurori”: Edgar Jitianu. Acesta intră în scenă la p. 110 (indicațiile de regie privitoare la el reprezintă nici mai mult, nici mai puțin decât un pamflet) și iese cu coada între picioare la p. 116. Venit în vizită la Delavrancea, Jitianu îi întâlnește pe Caragiale și Vlahuță, în fața cărora dă un adevărat recital de ignoranță. Habar nu are că sunt scriitori, așa încât înghite pe nemestecate ironia
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]