3,408 matches
-
unit și un preot ortodox; erau 32 familii de confesiune ortodoxă, exista biserică ortodoxă; parohia avea în proprietate o suprafață de teren arabil de 6 câble (circa 6 iugăre) și teren cositor de 6 care de fân; avea și casă parohială”". Nicolae Albu, unul din cei mai iscusiți cercetători în problema învățământului românesc din Transilvania, fiu al satului Adrian de pe Valea Gurghiului, în lucrarea „Istoria învățământului românesc din Transilvania până la 1800”, Editura Lumina, Miron Neagu, Blaj, 1944, pagina 302, "„pe timpul acțiunilor
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
bisericii Turcului din Cârstieni; una din 1724 de la fântâna veche și casa Ghencea Silviu (nr. 75) din Ciocănești; una din 1713 de la casa Ionescu Nicolae (nr. 49) de pe DN7 în același sat; una din 1726, strămutată în 2000 în fața casei parohiale (nr. 284) din fostul sat Gorganu de Jos (astăzi în satul Gorganu); crucea-pisanie a fostului schit Lacu Negru (1759), aflată astăzi în curtea cimitirului bisericii „Cuvioasa Paraschiva” din Radu Negru; una din 1667 aflată în curtea bisericii „Sfântul Dumitru” din
Comuna Călinești, Argeș () [Corola-website/Science/300612_a_301941]
-
făcut această sfântă Biserică în zilele înălțatului Francisc și al luminatului arhiereu Vasile Moga prin toată osteneala și grija și de bun neam Jârcan Ioan dinpreună cu Gliga Simion, Njică Simion, anul 1916”. Pisania este păstrată și astăzi în casa parohială a noii Biserici Ortodoxe din Lunca Bradului. Aceasta dovedește că localitatea a existat înainte de construirea bisericii cu cel puțin o jumătate de secol, deci aproximativ pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. ASPECTE PRIVIND DEVENIREA ISTORICĂ A LOCALITĂȚII LUNCA BRADULUI Chiar dacă
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
miază noapte), fiind acceptați ca clăcași vreme de 100 de ani, până la întâia împroprietărire datorată lui Alexandru Ioan Cuza, în 1864. Atunci au primit pământ 126 de familii, fiecare după puterea și vitele de muncă pe care le avea. Cataloagele parohiale reconstituite pe diferite perioade arată că populația satului era: Catagrafia Eparhiei Argeșului din 1824, care o completează pe cea din 1808, arată că Galeșul făcea parte din plaiul Arefului Loviștii, care cuprindea 46 de biserici, multe dintre ele ctitorii ale
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
Ortodox și Ortodox de Stil vechi. Activitatea economică principală este reprezentată de agricultură. Se mai practică pentru autoconsum creșterea animalelor și viticultura. Puțini locuitori lucrează în comerț sau servicii. In satul Cucova este o școala primară - Nr. 4 Cucova. Biserica parohială locală are hramul "Adormirea Maicii Domnului" și se află pe locul uneia mai vechi - demolate. Noul lăcaș de cult este pictat în tehnica frescă de către pictorul Constantin Zafiu, fiind împodobit cu catapeteasmă și mobilier - sculptate din lemn de stejar Despre
Cucova, Bacău () [Corola-website/Science/300666_a_301995]
-
fost redeschisă la 25 martie 1945. În anul 1964 s-a consolidat fundația cu beton armat și s-au legat pereții de jur împrejur cu 2 șine de fier,întrucât clădirea era fisurată. În perioada 1998- 2005,cu sprijinul Consiliului Parohial condus de Epitropul Ardeleanu Nicolae, s-a efectuat reparația capitală a Bisericii , s-a realizat cele 100 de trepte , clopotnița și Casa Praznicală. Pictura interioară a fost realizată de pictorul Dumitru Macovei din Moinești, cea din firidele exterioare de pictorul
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
cei din satul Costești-Vâlsan și Valea Muscelului, au fost angrenați în viața activă a comunității. Rolul decisiv în implicarea bătrânilor în viața activă a satului l-a avut Societatea Cultural - Științifică „Stroești - Argeș” și Biserica Sf. Cuv. Paraschiva prin Consiliul Parohial și Comitetul Parohial. Se disting două tipuri de activități în care sunt implicate persoanele vârstnice: activități cultural-științifice și activități edilitar - gospodărești (Olărescu, Cionca, Leonăchescu, 2008). Activități cultural - științifice: Sesiuni de comunicări științifice. Tematica sesiunilor fiind eterogenă a oferit prilej de
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Costești-Vâlsan și Valea Muscelului, au fost angrenați în viața activă a comunității. Rolul decisiv în implicarea bătrânilor în viața activă a satului l-a avut Societatea Cultural - Științifică „Stroești - Argeș” și Biserica Sf. Cuv. Paraschiva prin Consiliul Parohial și Comitetul Parohial. Se disting două tipuri de activități în care sunt implicate persoanele vârstnice: activități cultural-științifice și activități edilitar - gospodărești (Olărescu, Cionca, Leonăchescu, 2008). Activități cultural - științifice: Sesiuni de comunicări științifice. Tematica sesiunilor fiind eterogenă a oferit prilej de afirmare multor specialiști
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
atestă că deschiderea cursurilor școlare la această școală mixtă se făcea în fața Consiliului Comunal la care participa și primarul iar preotul făcea slujba Tedeum-ului și sfințirea apei. Școala nu avea un local propriu, așa că a funcționat inițial în casa parohială și în mai multe case particulare, Biserica îngrijindu-se și mai departe de aspectul acesta. Că preotul se implica activ în viața școlii reiese și dintr-o serie de documente care atestă, bunăoară, serbarea sădirii pomilor ce avea loc în
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
intra în vacanță se făcea spovedania tuturor copiilor/elevilor de către preotul satului, înainte de intrarea în Postul cel Mare se făcea împărtășania tuturor elevilor, în ziua deschiderii anului școlar se făcea Tedeum și sfințirea apei. În Enăchești se află și "biserica" parohială cu hramul "Sfânta Cuvioasă Parascheva". Noua biserică a fost construită în anul 1930 pe locul unei biserici de lemn care se pare că a fost mutată undeva în zona Berzunți, intrând astfel în șirul "„bisericilor călătoare”" dar văduvind comunitatea și
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
atunci a fost inaugurat pe dealul bisericii Monumentul Eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Ioachim al Hușilor a donat Bisericii atât casa părintească, cât și terenurile moștenite, și între anii 2003-2008 s-au derulat ample lucrări de ridicare a casei parohiale, care a fost sfințită în 10 noiembrie 2008 de către Ioachim Băcăuanul. Pentru o mai bună desfășurare a activităților filantropice, între anii 2009-2012, în curtea Bisericii de la Măgirești s-a înălțat Așezământul social-filantropic „Sf. și Drepții Părinți Ioachim și Ana”. Ca
Comuna Măgirești, Bacău () [Corola-website/Science/300682_a_302011]
-
biserici, s-a păstrat câte un steag tricolor cu care delegatiile din ambele părți ale Livadiei au fost în grup la Marea Unire din 1918 de la Alba Iulia. Nu se știe cum și unde au dispărut aceste steaguri istorice. Casa parohială din Livadia de Câmp a fost cumpărată în anul 1908 de la Dencișor Petru, prin intermediul consilierului Dâlja Petru, cu 1600 de Zloți ungurești. Până în anii 1960-70 cărțile bisericești de cântări - în strană - erau scrise în românește, dar cu litere slavone (cunoscute
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Valea Seacă, satele Târgușor și Șoseaua Națională fiind și ele comasate cu satul Mândrișca. În 1968, comuna Valea Seacă a trecut la județul Bacău; tot atunci, satele Mândrișca și Pălămida au fost desființate și comasate cu satul Valea Seacă. Bisericile parohiale: De vecinătate:
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
XX-lea. Locuitorii din Somușca sunt de religie romano-catolică, primele informații privind prezența lor aici fiind menționate în Status Animarum (Starea Sufletelor) din 1781, cel mai vechi recensământ al catolicilor din Somușca. Aceste documente statistice confesionale sunt inserate în registrele parohiale alături de alte surse documentare, deosebite pentru studiul istoriei catolicilor și cultului catolic, cum ar fi „cărțile” de botezuri, căsătorii și morți, ori „cărțile” de administrație. Cel mai vechi „Liber Status Animarum” datează din anul 1781, fiind întocmit de către preotul Aloysius
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
a fost pe vremea ep. Bandulovic. Cercetările arheologice nu au descoperit încă ruinele bisericii vechi de la Târgu Trotuș. Oricum, ea trebuie căutată pe lângă biserica ortodoxă căutată pe lângă biserica ortodoxă din localitate, care este veche. Actele de vânzare-cumpărare a locului casei parohiale din Târgu Trotuș pare să ne arunce ceva lumină în această privință. La 6 martie 1814 obștea locuitorilor catolici și ortodocși din Târgu Trotuș donează parohiei catolice din localitate, casa, construcțiile din jur, terenul aferent, moara cu două pietre și
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
că această biserică avea clopotniță separată de biserică. În decursul existenței ei, această biserică a avut reparații și renovări în anul 1920 și apoi spre sfârșitul perioadei interbelice, când i s-a adăugat turnul clopotniță legat de biserică. Localul casei parohiale, proprietatea din jur și o moară, cu gârlă specială din Trotuș au fost cumpărate în anul 1814 de la văduva Maria Șeptilici. Locuitorii din Târgu Trotuș, catolici și ortodocși, au fost, din timpuri străvechi, lucrători la ocnele domnești de sare din
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
la autoritățile civile, pentru a li se îmbunătății soarta: ... pentru că slujbă ne ceri și noi nu avem cu ci... suntem siliți a merge la rând plângând...fără ca să avem măcar o mămăligă de făină pentru copii noștrii...<nowiki>"</nowiki> Centrul parohial in Târgu Trotuș a fost redeschis după începutul sec. al XIX-lea. Iată ce zicea Petru Bogdan (alias Pietro Deodato) Bakšić, vicar apostolic de Sofia în ,Descrierea Țării Românești și a Moldovei<nowiki>"</nowiki>, în mod special a comunităților catolice
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
Vintilă Vodă“, cu hramul Sfânta Alexandrina, este o construcție importantă al artei secolului al XVII-lea din vecinătatea Bucureștiului, aflată pe lista monumentelor istorice din Județul Ilfov. Clădirea este situată pe terasa sudică a Dâmboviței. Inițial a funcționat ca biserică parohială ortodoxă a fostului sat Popești-Români, actualmente parte a orașului Popești-Leordeni din județul Ilfov, pe strada Unirii nr. 26. Biserica este reprezentativă pentru acea perioadă, fiind construită în manieră tradițională, după tipul bisericilor-paraclis al curților boierești, pe plan dreptunghiular, fără pridvor
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
s-au păstrat cu înfățișarea originală formând cel mai pitoresc și mai edificator ansamblu rural săsesc din regiune, pentru care ar trebui găsite formele cele mai adecvate de punere în valoare. În mijlocul satului, pe un mic promontoriu, se înalță biserica parohială, astăzi parohie ortodoxă, construită după mijlocul secolului al XIX-lea (1858-1861) în stil clasicist. Dacă în preajma celui de-al Doilea Război Mondial sașii mai formau peste 50% din locuitorii comunei, valurile de emigrări din toamna lui 1944 și apoi din
Dorolea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300874_a_302203]
-
ai Capitlului de Albă Iulia, pe de altă parte"... Primele surse despre existența parohiei Ocnița amintesc anul 1330, în biblioteca grofului Teleki, "în actele de dare", iar în anul 1742 se amintește de existența unei biserici și a primei case parohiale. Biserică veche din lemn se află pe "dâmbul bună". În zona aceea a satului se află și astăzi "fântână bună" de unde duc apă toți sătenii. În anul 1870 a început construcția actualei biserici de către preotul Simion Augur, cu hramul "Sfinții
Ocnița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300886_a_302215]
-
Satul Nimigea de Jos dispune de un sistem dezvoltat de asigurare a serviciilor medicale, fiind centrul medical al comunei Nimigea. Sistemul farmaceutic este compus din două farmacii: Lăcașuri de cult În Nimigea funcționează 3 biserici, fiecare având câte o casă parohială: Clădiri și monumente istorice Sporul natural al satului Nimigea de jos este negativ, populația find îmbătrânită . Diversitatea etnică, lingvistică și culturală este foarte mare în localitate . Conform recensământului din 2002 majoritatea locuitorilor sunt Reformați(812 adică 51,32%), dar mai
Nimigea de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300885_a_302214]
-
țipțeri nu au existat în Aldorf nici un fel de conflicte, așa cum au avut loc în alte localități ardelene. În localitate exista și un număr de țigani. Deoarece împărăteasa Maria Terezia a Austriei a interzis utilizarea denumirii de "țigani", în documentele parohiale această etnie apare cu denumirea de "țărani noi" (în ). În jurul anului 1944, în Aldorf trăiau aproximativ 80 țigani. Mai târziu, după evacuarea locuitorilor germani, numărul lor a crescut foarte mult. În anul 1766, la înființarea celui de-al 2-lea
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
dar din lipsă efectivului de copii în cele din urmă s-a desființat. Ideea înființării unei biserici și în satul Telcisor a apărut în anul 1964, cănd credincioșii întocmesc un memoriu pentru înființarea Parohiei Telcisor. La 20 martie 1965, organele parohiale iau hotărârea și trimit liste cu semnături pentru zidirea unei biserici pe Telcisor. La 19 martie 1965, Protopopiatul Năsăud le dă o speranță, cu Adresa Nr. 215/1965. La 1 februarie 1976, la cererea credincioșilor, Adunarea generală a Parohiei Telciu
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
Dumitru și Valerica Scuturici în casa familiei Paramon și Floarea Natu. În anul 1982 începe construcția bisericii din Telcisor Pentru că nu se putea obține autorizație de construcție pentru biserică nouă, s-a obținut o autorizație de reparație capitala a casei parohiale, dar pentru a mări interiorul casei și pentru a o putea reface, fără să fie demolată cea existentă, s-a executat o fundație de 17 m lungime și 7 m lățime de jur împrejurul casei existente, continuandu-se cu acoperișul, după care
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
Ursulica, întocmește un proiect pentru anexarea turnului clopotnița la biserica din Telcisor, în valoare de 200.000 lei. Turnul a fost executat în perioada 1990-1991 de către credinciosul Ioan Zăduh, din satul Telcisor, de la fundație până la acoperiș, cu concursul întregului Consiliu Parohial Telcisor. Dar ajutorul cel mai de preț l-a constituit credincioșii din Parohia Telcisor, care și-au adus concursul fiecare, cu ce a putut, incepand cu bani, cherestea, mâncare, transport și altele 3. În data de 25 martie 1993, în
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]