2,544 matches
-
rămâne învățătura, trezirea minții și disciplina morală. Marin Sorescu aprecia că formula „gură de aur”, prin care Mihai Eminescu îl definea pe Ț., ar putea fi explicată tocmai „printr-un anume dar retoric, întâlnit în morala fabulelor, întinsă și gesticulant patetică”. Singura scriere originală a lui Ț., un istoric al școlii din Banat, tipărită în 1813, este de strictă valoare documentară. SCRIERI: Arătare despre starea acestor noao introduse sholasticești instituturi ale nației românești, sârbești și grecești, Buda, 1813. Traduceri: Dositei Obradovici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
cumpăna veacului și Oameni și locuri din Călimani (2000). În prima culegere autorul realizează o adevărată reconstituire epică a episodului trecerii Carpaților, în zona Bilbor-Toplița, de către armata română, angajată în 1916 în războiul reîntregirii. Publicistica lui constituie, implicit, o pledoarie patetică, substanțial argumentată, pentru cunoașterea oamenilor (unii dintre ei fiind personalități importante ale culturii noastre), a evenimentelor și a locurilor, îndeosebi din zona de nord a județului Harghita, spațiu românesc deseori uitat. Romanul Binecuvântată a fost clipa... (2002), tentativă de evocare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
la care a lucrat zece ani). B. a fost singurul nostru expresionist declarat. În ciuda unității de viziune, mijloacele poetului nu par prea sigure, numeroase fiind reminiscențele din Baudelaire, Arghezi, Blaga, Bacovia, chiar din Topîrceanu. Pregnanța și forța brutală a imaginii, pateticul unit, la modul insolit, cu prozaismul (Domestice), atrocele aliat cu persiflajul (Din flașnetă), trecerea, bine susținută, a unor conținuturi abisale în simbol sunt, însă, calități de netăgăduit. Albastrul aproape halucinant, accent cromatic ce domină cele douăzeci și cinci de sonete din placheta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
și pe politici de putere "prezintă politica partidului și guvernului R.P.R., ca și a altor țări socialiste, într-un mod în totul necorespunzător realității și jignitor" (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, dosar 41, f. 3). Urmează apoi o pledoarie patetică pentru confirmarea principiului "egalității în drepturi", care s-ar afla în subsidiarul întregii texturi inter-relaționale a statelor socialiste, precum și rolul constitutiv al Uniunii Sovietice, "care acordă celorlalte țări socialiste un ajutor internaționalist în opera de construire a socialismului și apărare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
un contradiscurs filosofiei politice a Vestului, utilizându-i o parte din termeni și încercând astfel să o învingă cu propriile sale arme. Logica în care erau inserați acești termeni era însă, așa cum am menționat, categoric leninistă. Iar pledoariile și gesturile patetice care acompaniau deseori acest contradiscurs internațional al regimului Ceaușescu, în parte "simulate", în parte rezultate din convingeri ideologice ferme nu fac decât să confirme încă o dată caracterul romantic al acestui insolit și pernicios tip de leninism. În plus, regimul a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
războaie, fără violență, fără arma nucleară, au fost și scrise primele rânduri. Cred că acum nimeni nu va mai reuși să închidă această carte și s-o dea la o parte". Conștientizând importanța momentului, secretarul general al PCUS va afirma patetic: " Cred că nu s-au născut încă istoricii care urmează să consemneze și să aprecieze ceea ce se face azi" ("Întâlnire la nivel înalt...": 1988, 63-64). Dincolo de tușa mediatică a discursului se observă foarte clar că ideile lui Gorbaciov sunt cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ial� al acestora ? i �vulgaritatea locuitorilor mahalalelor� cu �accentele lor oribile� nu puteau constitui izvorul de inspiră? ie al unui asemenea român. El credea c? literatura nu trebuie s? se concentreze asupra �zbaterilor sau a pl? cerilor fiin? elor umane patetice ? i nefericite� sau asupra �sufletelor mizere, slabe ? i mutilate�. Din cauza �realismului na? ionalist�, Iorga condamnă �ntreaga literatur? realist?. Vlahu?? a descris ? elurile �S? m?n? torului�: el sus? inea c? scriitorii revistei sim? eau c? pierduser? prea mult? vreme ad�nci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sprijin al regimului. Bandele de terori? ți erau atotputernice ? i propagau un revizionism iresponsabil. Domină? ia lor ducea Ungaria la pieire. J�szi i? a cerut lui Iorga s? intervin? pe l�ng? francezi că s? ajute Ungaria. Iorga �l consideră patetic ? i a declarat c? J�szi era �entuziast cum numai un student poate fi�. Regimul lui Horthy l? a condamnat pe J�szy �n contumacie. �Guvernul maghiar � aceast? ? leaht? pompoas? � a ordonat arestarea ? i �ntemni? area profesorului J�szi�, comenta Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
criminale �ndreptate �mpotriva Rom�niei ? i a restului omenirii. Iorga nu a oscilat niciodat? nici �n atitudinea să �ndreptat? �mpotriva curentelor moderne din art? (mai ales din literatur?) . Aceste contradic? îi vor deveni cauza c�torva dintre �salturile (lui) mortale� cele mai patetice din ultimii ani ai vie? îi. A sosit vremea s? examin? m evolu? ia rela? iilor lui Iorga cu Legiunea. �ntruc�ț tr? s?tură precump? nitoare a Legiunii era tinere? ea, s? arunc? m o privire asupra tineretului rom�n ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
g? Palatul Regal, c�ntecele ? i strig? tele p? trunz�nd p�n? �n apartamentele lui Carol ? i st�rnindu? i s? lbatic gelozia. Oric�ț de incredibil ar putea p? rea, Carol ? i?a dorit �ntotdeauna s? fie ceva �n genul lui Codreanu; �n ciuda pateticei sale corup? îi, el ? i?a dorit �ntotdeauna s? fie iubit de c? tre poporul s? u, mai ales de c? tre tineri. Regele a �ncercat s?? i fure lui Codreanu influen? a extraordinar? pe care o avea acesta asupra tinerilor, organiz
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s? u ? i un na? ionalism pe care el �l consideră incompatibil cu omenirea, extremismul na? ionalist reprezentat de Hitler ? i de Legiune. El sublinia c? spiritul lor este incompatibil cu spiritul ? i mentalitatea ?? ranului rom�n. Chiar ? i misticismul Legiunii era patetic ? i morbid. Urma condamnarea a? a?numitelor �imperii noi�, care erau fondate f? r? umanism, f? r? nici un drept ? i chiar f? r? �n? elegere. Dac? Napoleon era un geniu, tehnologia modern? nu i? l putea �nlocui. Pentru Iorga, adev? ratul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
era solidar și scenic îl transpunea: un optimism comun ne reunea. În inima sălii atunci o noutate! oportunistul, Boian, cel care a trădat, capitulând, care a pierdut rațiunea de a lupta trece prin sală cu steagul roșu imens desfășurat urlând patetic, demagogic "Bandiera rossa". Conflictul dintre forța scenică de neimaginat a simbolului revoluționar și derizoriul personalității celui care îl poartă creează o neînchipuită tensiune. N-am simțit niciodată, ca o mușcătură în carne, până la os, o mai adâncă oroare față de pervertirea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artiști: "De ce?", "Pentru ce?". De ce, nene Anghelache?... Prima scenă din camera cea albă dă cheia întregii stări de tensiune a filmului. Ură și iubire, pasiune, atitudini exteriorizat-violente și un joc senzorial-agresiv, alternând cu lungi momente de tăcere. Pitorescul care ucide pateticul este eliminat, împreună cu orice descriere, în avantajul esențializării tragice. Gestul, ca element vizual, este redus la maximum, alternând izbucnirile dinamice, adesea instinctuale, cu atitudini împietrite, iar vocea, ca element auditiv, alternează strigăte și explozii sonore cu tăceri prelungi. Dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e sincer, are rasă și substanță intelectuală, lucru rar și cu atât mai valoros cu cât este însoțit de har. După mai bine de patru decenii de creație, Alexa Visarion își poartă cu discreție și farmecaura lui de rus alb, patetic, rafinat și vulcanic în același timp, iar pentru că sintagma filmul sunt eu mi se pare că i se potrivește de minune aștept să-l reîntâlnesc în filmele sale viitoare! Șerban MARINESCU Alexa Visarion, întâlnire cu filmul Venirea în cinematografie a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
moment al vieții este o jertă: "Eu nu pot să exist decât dacă mă ofer până la capăt" spunea într-un interviu. Mi-ar plăcea să am atâta curaj și umor cât să-l întreb dacă nu cumva îi par, totuși, patetică. Cum are un fin simț al umorului, mi-ar da, cu siguranță, un răspuns afirmativ. Ar fi și n-ar fi un joc, pentru că tot el spune: "jocul se descifrează prin joc". Și copiii, și artiștii sunt foarte curioși, doar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
semitonuri în registrul grosolăniei și obtuzității birocratice. De un remarcabil tragism reținut a fost Zoe Muscan, după cum au fost dirijați spre obținerea unor accente exacte Elisabeta Jar, Eugen Tănase și Constantin Săsăreanu. Un spectacol tăios, dur și în același timp patetic, dureros, demonstrație zguduitoare a drumului complicat al adevărului, manifest în arta autentică de teatru politic angajat în emoție și adevăr artistic... (Ileana Popovici) ...Tânărul regizor Alexa Visarion citește textul și îl descifrează în spectacol "cu glas tare", cu curaj, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oameni plasați într-un spațiu ce nu mai distinge exteriorul de interior. [...] Melania Ursu Sonia, Gheorghe Nuțescu Astrov și Constantin Adamovici Unchiul Vanea Spectacolul e, cred, comentariul degradării care se ascunde, care nu se recunoaște. Dar lupta e lipsită de patetice atitudini, sfârșind mereu în grotesc, în eșecul ce acompaniază întotdeauna derogarea oamenilor de la adevărata lor condiție. La Vanea, a cărui putrezire o joacă admirabil C. Adamovici, fiecărui impuls îi urmează devierea către farsă. Stereotipia l-a distrus și el a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind lipsită de corporalitate; pur și simplu ele fiind pe scenă se naște un ideal cosmos bântuit de tensiuni astral siderale. Sunt pustiitoare cu cât se arată a fi mai dezarmate; înfășate într-o neputință
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spre cauzele scontate/manipulate de aceasta). Prin urmare, spectatorul intră în poveste și o trăiește odată cu protagonistul, pendulând pirandellian între agonia suferinței existențiale (expresivizată cu grație extatică de regizor) și extazul revelației salvatoare (expresivizat de regizor cu lirism detașat, deloc patetic). Ca orice cineast al neliniștii morale, Alexa Visarion își duce spectatorul spre abisurile conștiinței, fiindcă de acolo își lansează mesajul antieroicii săi eroi. În fine, cei trei factori pe care Alexa Visarion i-a preluat din formatul dramaturgic al teatrului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
iazuri în care se oglindesc sălcii plîngătoare? Evident, nimic. Treceam, peripatetizînd, cu medicul militar prin fața Casei Pogor și, în dreptul cimitirului cu ruși căzuți în război, cimitir încă în curtea muzeului pe-atunci, companionul meu mă opri și, cu fața ușor patetică, își rosti înduioșarea: Bieții băieți, cum zac ei aici, departe de pămîntul lor! Am reacționat pe loc, necontrolat: Da? dar cei doi frați ai mei, morți în același război, în stepa rusă, și ale căror morminte au fost arate...? Atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei mult și bine pe șolticul domn Amedeu... Orchestra își face acordajul, sala în rumoare e plină. E un program de zile mari: Chopin, cu o japoneză la pian. Intru și, pe pasajul din mijloc, vine spre mine colegul O. Patetic și exaltat, comme d'habitude. Te felicit!... începe el sonor, să fie auzit. (M-aș mira să mă felicite, în public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva.) Te felicit!... repetă teatral... pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii și-au pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent, într-o riguroasă dar și relaxată convivialitate sapiențială. Dar, ca pandant burlesc t.v., Pleșu-Dinescu? Atît de radical opuși ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bizarul Boușcă, hidalgo al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din cinematograf și-i ardea cîte-o filipică autentic naționalistă, de-ncremeneau securiștii de sector. Băgase spaima și-n jurii (din care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe panou ("panoul lui") locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea liniște, panota singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intenție a autorului, că nu este comparabil cu acela din proiectul lui A. Fătu, care, deși publicat cu trei decenii mai înainte, era mai realist și mai apropiat necesităților imediate ale specialiștilor din Moldova. Studiul lui Lukaszewski este însă mai patetic, manifestând în mod vizibil dezamăgirea practicianului silit să lucreze în condiții precare. Deși precede în timp lucrarea publicată de Alex. Brăescu, "Cum sunt considerați și asistați alienații în România", la care ne vom referi ulterior, între respectivele lucrări nu am
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul, într-adevăr, a rîs și a aplaudat. Abia cînd a ieșit di sală s-a dumirit că, în realitate, a asistat la o sumbră și patetică dramă. Ovidiu Constantinescu ("Orizont", 1982) Părerea autorului După lectura artistică, făcută de către actori ai Teatrului "Odeon" din București, după publicarea în revista "Teatrul" și după montarea pe scena Teatrului Național din Iași a piesei "Calul verde", critica de specialitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]