12,546 matches
-
Carp pe marginea "chestiunii evreiești". Lovinescu justifică deci psihologic "mizeria" vestimentară a poetului apreciată ca un "efect" secundar al dezinteresului profund pentru lumea concretă, materială 139. Dar stările repetate de "absență", de visare cu ochii deschiși ilustrează o altă înclinație "patologică" (autismul), care conduce la confuzia dintre lumea reală și cea imaginară. "Pentru oameni ca mine o avertizează Eminescu pe Mite -, fizica și metafizica se confundă; nu știu deosebi visul de realitate". Pe de altă parte, precizează naratorul, "Nirvana lui era
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
medicinei, istoria medicinei, anatomie, fiziologie, igienă, patologie și terapeutică a bolilor interne, farmacologie, farmacie teoretică și practica, chirurgie, clinică internă / externă, probleme teoretice și practice ale nașterilor, medicină legală și poliție medicală 65. S-a adăugat la această programa anatomia patologica, fiziologia comparată, farmacodinamica, eliminându-se poliția medicală (1849)66. Să mai spunem că anumite cursuri, precum anatomia comparată, patologia generală, anatomia patologica, igienă și medicină legală, au avut un regim facultativ în programa de studii medicale în perioada 1857-187667. Facultatea
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
teoretice și practice ale nașterilor, medicină legală și poliție medicală 65. S-a adăugat la această programa anatomia patologica, fiziologia comparată, farmacodinamica, eliminându-se poliția medicală (1849)66. Să mai spunem că anumite cursuri, precum anatomia comparată, patologia generală, anatomia patologica, igienă și medicină legală, au avut un regim facultativ în programa de studii medicale în perioada 1857-187667. Facultatea de Medicină a început cu un număr mic de profesori, numai șase, care susțineau 11 cursuri, mai mult teoretice decât experimentale; dar
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Consiliul profesoral al Școalii Naționale de Medicină și Farmacie validitatea diplomei obținută la Universitatea Liberă din Bruxelles, iar apoi să participe la o examinare ce va fi avut patru probe (una scrisă fiziologie, patologie medicală și chirurgicală, obstretică sau anatomie patologica, o altă clincă, a treia de medicină legală și, în final, o testare orală chirurgie și obstretică), potrivit Regulamentului pentru esaminarea titlurilor și a capacităței medicilor, farmaciștilor, veterinarilor și móșelor din străinătate, câri cer dreptul a esercita în România 15
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
bilingvismul, dificultatea integrării, implicațiile stilistice, afinitățile și controversele dintre exilați. Referindu-se la maladiile spiritului contemporan identificate de Constantin Noica, maladii de ordin superior care reflectă carența sau refuzul generalului ori a individualului, lucrarea împarte exilul din punct de vedere patologic. Se adaugă, aici, tipologii care descriu integrarea în noua cultură și incapacitatea de a se adapta la lumea occidentală. Chestiunea dintotdeauna critică a solidarității, în spațiul și în psihologia astfel împărțită a românilor explică resorturile polemicilor și campaniile de discreditare
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Bălăcioiu i se retrage dreptul la asistență medicală. Pornind de la maladiile spiritului contemporan formulate de Constantin Noica, maladii de ordin superior care reflectă carența sau refuzul generalului, a individualului, a determinației din ființă, am împărțit exilul din punct de vedere "patologic". Acestei clasificări se alătură alte două tipologii consacrate (Eva Behring și Nicoleta Sălcudeanu) care vorbesc despre integrarea în noua cultură și despre capacitatea de a se adapta la noile condiții materiale și spirituale. De asemenea, am expus problema solidarității intelectualilor
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
vin amestecat cu apă; la romani circula, de aceea, expresia "toarnă ca la Sciți"). Impotența sexuală era răspândită, erau mulți "onarei, termen care ne este transmis de Herodot și de Hipocrat, ca expresie lingvistică a sciților pentru această stare sexuală patologică. După A. D. Xenopol termenul derivă din limba zendică, în care "nar" însemnă bărbat, iar "o" înseamnă prefixul cu semnificație de privațiune 6 (deci înțelesul este, evident, "lipsit de bărbăție"). Și la geți moravurile favorizau patologia psihiatrică și geții erau consumatori
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Tudor Pamfilie", Dorohoi, 1922. 52. Revista de folclor "I. Creangă", Bârlad, 1908-1921. 53. ***, Poezii populare din toate țările, adunate din colecțiune, reviste și ziare, București. Evoluția vocabularului psihiatric popular Relativ numeroasele referiri, descrieri și observații privitoare la psihologia normală sau patologică, anterioare formării limbii române științifice, constituie o sursă documentară prețioasă. În sinteza lor, aceste date demonstrează existența unui vocabular bogat, cu oarecare capacitate de diferențiere nosologică și cu pronunțată specificitate regională. Influențe lingvistice străine (neogreacă, rusă, germană, latină, italiană, franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
românești a publicat N. A. Ursu27 (acest studiu depășește însă subiectul nostru). Nu cunoaștem însă o lucrare referitoare la evoluția și aspectele mai semnificative ale limbajului psihiatric românesc, deși în psihiatrie limbajul constituie un element capital. * În domeniul psihologiei normale și patologice, lingvistica prin terminologie și evoluția sa este expresivă în mod particular. Cele mai multe structuri psihologice, sănătoase sau morbide și diverse ipostaze psihologice pot fi desprinse încă din literatura veche, evoluând odată cu literatura. În sinteza lor ele au constituit limbajul medical al
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
se întorc de obicei"42, iar pravilistul corelează această periodicitate de faptele lunii: "la schimbarea lunei fiind de boale ce avem turbat și turbat să fie socotea". Medicina populară, apoi cea cultă, în realitate ecouri ale acesteia, menționează diferite manifestări patologice. Terminologai a evoluat de la aceea, populară, în domeniul etnoiatriei -, cum este îndrăcirea, de care am amintit, până la una mai complexă, prin adoptarea cunoștințelor și termenilor nosologiei medicale culte. Îndrăcirea, ca expresie a mentalității vechi, este recunoscută încă și în pravile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
soți "se va birui de dracu și se va îndrăci". Mai târziu, această concepție face loc nebuniei ca boală a sufletului, cum o găsim menționată de mai multe ori, începând din secolul al XVII-lea, boală care include multe stări patologice: oligofreniile, a căror existență și chiar incidență o reconstituim prin analogie (majoritatea cauzelor cunoscute astăzi existau, unele, cum sunt infecțiile și traumatismele obstetricale, fiind în trecut mai numeroase). prostia, care astăzi este identică cu oligofrenia, este o noțiune care și-
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
plumbică ("saturnică") a unui sergent de stradă prea conștiincios în utilizarea instrumentului său de semnalizare (fluier de plumb). Autorii demonstrează o remarcabilă vivacitate stilistică și convingeri demne de epoca lor, anatomo-clinică: "Jurnalul nostru se va baza mai mult pe anatomia patologică, fără care medicina devine nu o știință positivă, după cum trebuie să fie, ci una speculativă". "Nimica fără causă", era deviza redactorilor. Calificarea bună a acestor medici, ambii doctori ai Facultății de Medicină din Paris, numărul de paturi remarcabil la acea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
disting unele funcțiuni represive, ca psihopatul curtean sau chiar gâde oficial și alta față de indivizi cu aceeași structură psihologică, dar de o clasă inferioară, contravenienți față de legiuiri. În aceste cazuri, limitrofe, sensul legislației nu a putut lua în considerație starea patologică a individului în cauză, stare mai greu de evidențiat, ci potențialul său de integrare în societate. Până în secolul al XVII-lea nu se poate vorbi de un cod legislativ scris. Apariția pravilelor a stabilit însă criterii medicale destul de exacte relative
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai multe feluri, de aceea se prevede specificarea de către expert ("ce fel de nebuie va fi fost având"). Pentru judecătorul pravilist alienația era acută, cronică sau periodică. Diferențierea relativ clară a acestora este recomandabilă. Pe lângă cazurile în care starea psihică patologică este evidentă, există încă alte situații, printre care dragostea și beția. Pentru dragoste referința vizează, probabil, stările pasionale, căci se menționează: "Dragostea se aseamănă cu beția, așișderea și cu nebunia și mai vârtos easte și mai rea chinuire decât acelea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
easte și mai rea chinuire decât acelea, decât toate, drept aceea... și pedepsirea vinovatului din dragoste este mai mică". În cazul beției, vraciul expert va trebui să chestioneze despre "nebuniile beției și alte semne de om beat", dovedind caracterul lor patologic. Legislația (pravilele) conferă responsabilitatea alienaților, luând totuși unele măsuri și formulând rezerve. Iresponsabilitatea este totală în cazurile clare ("când va fi neștine nebun și den afară den minte... să nu i se dea nici un feal de certare pentru că ajunge'i
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
o bună orientare psihiatrică, deși nu știm dacă aveau o pregătire psihiatrică de specialitate. Cazurile prezentate sunt dintre cele mai interesante și interpretarea lor denotă o gândire anatomopatologică, de altfel, declarată: "Jurnalul nostru se va basia mai mult pe anatomia patologică, fără care medicina devine nu o știință positivă, după cum trebuie să fie, ci o știință speculativă. Nimica fără causă, iată credința noastră și de câte ori causa ne este necunoscută, mai bine preferăm să mărturisim imperfecțiunea sensilor noștri și a instrumentelor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Neculai Chinezul ("Convingerile, care în țară m-au nenorocit, în Belgia mă nenorociseră prin faptul de a fi întâlnit la Bruxelles pe Neculai Chinezul." 93). După absolvirea studiilor medicale și după susținerea doctoratului cu tema de mare ecou social "Substratul patologic al pesimismului contemporan" (1900), tânărul Zosin abordează psihiatria și medicina internă, frecventând, între 1900 și 1904, clinicile din Berlin, Heidelberg și Paris, după care, trecându-și examenul de docență în psihiatrie cu lucrarea "Expertiza psihiatrică sub raport medical, juridic și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
al acțiunii de prevenire și represiune criminală. Numai nocivitatea, identificată cu periculozitatea socială, cu potențialul acesteia, are semnificație și numai acest criteriu trebuie să determine atitudinea societății față de criminali. Individul sănătos mintal nu este criminal. Orice crimă implică o stare patologică de moment sau cronică. Individul sănătos este criminal ocazional. El nu poate prezenta nocivitate fiind sănătos mintal. Nocivitatea este un simptom care reflectă fie alienația mintală, fie o constituție psihopatică, o criminalitate înnăscută. Doctorul Zosin analizează ambele situații. La alienați
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nociv. Medicului, din acest punct de vedere, îi incumbă o responsabilitate mare. Societatea nu poate, bineînțeles, să reprime nocivitatea alienatului. Singurele măsuri sunt izolarea sub supravegherea medicului și la indicațiile acestuia. Nocivitatea criminalului înnăscut* trebuie considerată numai ca un simptom patologic. Recluziunea nu-și are rost, fiind, în fapt, o stare constituțională, o boală. Singura atitudine admisibilă este izolarea indivizilor cu porniri criminale, izolare ce ar trebui să se facă în instituții speciale (sau chiar în închisorile în care se închid
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de o neînchipuită stângăcie, lipsită de precizie și de orice umbră de adevăr, când făuritorul filozofic era un oarecare individ de grămadă. Sunt chiar sisteme filozofice care derivă din natura bolnăvicioasă a autorilor lor, precum am arătat și eu ("Substratul patologic și pesimismul contemporan", 1900). Psihiatria, alături de toate celelalte ramuri ale științei, care își pregătesc migălos faptele din care deduc încheierile și generalizările, vine în sprijinul filozofiei, ca să-și clădească o bază cât mai reală. Fără pretenție de a-i da
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
revista Spitalul, nr. 9, 1899. 19. Zosin P., Siringomalia simulând scleroza laterală amiotrofică, în revista Spitalul, nr. 5, 1899. 20. Zosin P., Două cazuri de anevrism latent al aortei descendente, în revista Spitalul, nr. 3, 1899. 21. Zosin P., Substratul patologic în pesimismul contemporan, Teză, 541-a, București, 1900. 22. Zosin P., Colorarea sistemului nervos cu roșu de Magenta, în revista Nurologisches Centralblatt, nr. 5, 1902, Berlin. 23. Zosin P., Răul de mare (monografie), Constanța, 1901, p. 49. 24. Zosin P.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
greu de surprins. În contextul etapei medico-istorice în care s-a conturat, concepția materialistă a Școlii de la Socola semnifică depășirea gândirii anatomo-clinice și abordarea unei gândiri biologice, în special biochimice. Gândirea anatomo-clinică, cu relații precise între cauza anatomică și efectul patologic era aplicabilă unui sector restrâns (în psihiatrie, în special, foarte restrâns, doar la demențele organice). Etapa interpretării biochimice a luminat câmpul etiologic și a permis conturarea unor noi premize terapeutice, fiziologice. Sub aceste incidențe, psihiatria se apropie progresiv de biochimie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lucrări caracterizând concepția de sinteză la care a ajuns C. I. Parhon în două etape diferite din îndelungata sa carieră. Volumul "Biologia vârstelor" încununează această operă. În concepția lui C. I. Parhon formulată în 1923, psihozele bătrâneții reprezintă o accentuare patologică a unor trăsături specifice vârstei. "Cea mai caracteristică psihoză a bătrâneții este demența senilă scria el în 1933. ea reprezintă de fapt o fază mai avansată a ceea ce se numește psihologia bătrâneții. Întâi se observă o scădere a capacității de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pancreasului efectuate încă din 1914, pe loturi mari de bolnavi, au permis constarea unui spor ponderal al pancreasului la alcoolici și în multe cazuri de confuzie mintală, fapt interpretat de autor ca o reacție la agresiunea toxică, specifică acestor situații patologice. Relații similare s-au constatat în cazurile de sifilis nervos. Cercetările referitoare la gonade au permis constatarea scăderii ponderale a acestora, în special la bărbați, în cazul schizofreniei. Investigațiile modificărilor ponderale ale ficatului și splinei au stabilit creșterea greutății ficatului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
când lucra ca medic la Spitalul Pantelimon. Un masiv "Traité d'Endocrinologie" (publicat la Iași, la Viața Românească, în 2 volume, 1923) a reunit cea mai mare parte a cercetărilor anterioare cu referire la tiroidă, cuprinzând "Studiul morfologiei normale și patologice a glandei, la om și animale; variațiunile observate în raport cu diferitele stări fiziologice și patologice, vârsta, pubertatea, graviditatea, lactația, regim alimentar, inaniție, tulburările echilibrului glandular, ale sistemului nervos, ale aparatului circulator, respirator, digestiv, renal, genital etc. Un studiu clinic al glandei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]