4,801 matches
-
centrale preocupările de consolidare a caracterului științific al istoriei și de metodologie a istoriei 42 . Paralel cu studiile universitare a participat la efervescenta viață culturală și politică a Bucureștiului aflat la cumpăna veacurilor. S-a îndreptat către Liga Culturală, organizație patriotică, înființată în 1890. Scopul ei principal, susținerea luptei pentru realizarea unității naționale l-a atras pe Alexandru Lapedatu să adere la ea. Acolo s-a împrietenit cu poetul Ștefan O. Iosif, cu dramaturgul Barbu Ștefănescu Delavrancea, cu Aurel C. Popovici
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
singurul indiciu relevant în sprijinul acestei afirmații. Însuși Alexandru Lapedatu consemna în Amintirile sale un aspect interesant de natură să ne dezvăluie un fapt destul de însemnat cu privire la interesul său asupra vieții politice a vremii. Aderarea lui la Liga Culturală, organizație patriotică, al cărei scop principal era susținerea luptei pentru realizarea unității naționale a reprezentat un prim pas în ceea ce privește contactul cu realitățile politice ale vremii 2. Relațiile pe care le-a avut în cadrul ei cu oamenii politici transilvăneni, cum erau Aurel C.
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
mai în vârstă decât noi cu vreo cinci ani, fost învățător la țară) am aflat că învățau împreună în cămin, respectând porția zilnică de zece cuvinte noi, ceea ce socotind 300 de zile muncitoare pe an (am extras duminicile pentru munci patriotice și alte sărbători laice), dădea o sumă de 3000 de cuvinte pe an academic (deci peste 5000 în trei semestre și o bună jumătate din al patrulea)9. În acel moment de liniște (imposibil de imaginat azi, când producția fonică
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
1990, recuperat de șeful de redacție intrat în funcție în acel moment. 82 Bernard Delvaille, La nouvelle poésie française (Anthologie); Paris, Seghers. 83 Cu totul anecdotic, promotoarea acelei discipline la Iași era fiica unui "Supervizor", plecată între timp din elan patriotic să "termeneuzeze" în Canada. Or, dacă memoria ta mai funcționează Cititorule îți vei fi adus aminte că Frații Nucă din promoția 73 (recrutați de "servicii") învățau dicționarul limbii franceze pe de rost. La termeneuticiana noastră era deja vorba de o
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Al. Lapedatu (18441878) trebuie avute în vedere, ținând cont de faptul că a reușit să se afirme prin propriile forțe, devenind un profesor de filologie clasică de elită și în același timp un poet care a încurajat prin scrierile sale patriotice realizarea dezideratului de libertate și unitate națională. Celor două caracteristici, sclipirea inteligenței și puterea de muncă, atât de comune marilor personalități, el datorează situația la care a ajuns 10. La fel ca și înaintașii săi a dat dovadă de conștiință
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
ajuns 10. La fel ca și înaintașii săi a dat dovadă de conștiință națională, fiind prin intermediul scrierilor sale, un vestitor al idealului național: „Ai noștri sunt Carpații/ Deci pasă și împlântă/ Stindardu-n fruntea lor”11. Își motiva orientarea către poezia patriotică, prin dorința de a menține vie „datoria sacră,” cum o numea el ce trebuia îndeplinită de români, realizarea Daco-României: „Daco-România avea să se realizeze spunea el, de altfel aceasta e numai o chestiune de timp.” Dezideratul s-a realizat în
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
o activitate rodnică și diversificată pe terenul culturii românești. Pe lângă activitatea sa didactică ca profesor la Liceul “Ortodox Român” din Brașov, a avut și o însemnată activitate literară și publicistică 13. S-a impus prin publicarea de versuri cu caracter patriotic, sub titlul Încercări de literatură și prin nuvele istorice. În domeniul publicisticii, s-a remarcat prin colaborarea literară la “Revista literară științifică,” la ziarul “Traian” al lui 9 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese. Articole, cuvântări, amintiri, Editura “Dacia”, Cluj, 1985, p.
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Ion Al. Lapedatu. Note bio bibliografice, în (Omagiu) Fraților Alexandru și Ion Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Imprimeria națională, București, 1939, p. X. 13 Ibidem, p. VII. 10 Bogdan P. Hașdeu, unde a publicat primele sale poezii patriotice 14. Totodată a fost primcolaborator la ziarul “Orientul Latin” al lui Aron Densușianu, apărut la Brașov în perioada anilor 1874/1875 și redactor al revistei “Albina Carpaților,” apărută la Sibiu, din august 1877 până în iunie 1878, unde își publica nuvelele
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
centrale preocupările de consolidare a caracterului științific al istoriei și de metodologie a istoriei 42 . Paralel cu studiile universitare a participat la efervescenta viață culturală și politică a Bucureștiului aflat la cumpăna veacurilor. S-a îndreptat către Liga Culturală, organizație patriotică, înființată în 1890. Scopul ei principal, susținerea luptei pentru realizarea unității naționale l-a atras pe Alexandru Lapedatu să adere la ea. Acolo s-a împrietenit cu poetul Ștefan O. Iosif, cu dramaturgul Barbu Ștefănescu Delavrancea, cu Aurel C. Popovici
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
singurul indiciu relevant în sprijinul acestei afirmații. Însuși Alexandru Lapedatu consemna în Amintirile sale un aspect interesant de natură să ne dezvăluie un fapt destul de însemnat cu privire la interesul său asupra vieții politice a vremii. Aderarea lui la Liga Culturală, organizație patriotică, al cărei scop principal era susținerea luptei pentru realizarea unității naționale a reprezentat un prim pas în ceea ce privește contactul cu realitățile politice ale vremii 2. Relațiile pe care le-a avut în cadrul ei cu oamenii politici transilvăneni, cum erau Aurel C.
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
firească în cazul istoriografiei noastre, cu cât românii, datorită știutelor împrejurări, nu au fost un popor expansionist; dimpotrivă, ei au trebuit să facă față atacurilor și asupririi străine, continuate cu atacuri istoriografice. Aceeași situație a determinat însă, din legitima și patriotica dorință de a-și apăra drepturile cu ajutorul argumentelor istorice anumite exagerări. Cea mai cunoscută este aceea legată de ideea latinității pure, care s-a reflectat șin faptul că istoria românilor a fost considerată, multă vreme ca o continuare a istoriei
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
freamăt și un catatlizator al spiritualității diferitelor epoci, al conștinței maselor populare. Marile momente ale istoriei noastre naționale consemnează acest adevăr, cu forța de convingere a exemplelor care, n-au încetat să strălucească și astăzi cu vgoare a semnificației lor patriotice. Un astefel de moment exemplar prin unitatea de voință și acțiune eminente personalități și a maselor largi populare în egală măsură, îl constituie, și anul 1877, anul proclamării și apoi a consolidării cu arma în mână a independenței de stat
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
se potrivește unui mecena. Wittgenstein a fost astfel împins spre rupturi radicale, înfăptuite prin renunțări care au conferit vieții sale o aură de mister și de dramatism: participarea voluntară la un război care nu a fost pentru el o cauză patriotică, renunțarea după încheierea războiului la o moștenire ce reprezenta o avere considerabilă, angajarea lui ca învățător în sate sărace din munții Austriei, atitudinea cu totul detașată față de cariera academică, după ce acceptase, fără entuziasm, o bursă și apoi o poziție de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
depindea, așadar, doar de el. A cerut să fie înrolat ca voluntar în armata austro-ungară. Este firesc să ne întrebăm de ce a făcut-o. În mod sigur, războiul îi stârnea oroare și repulsie. Dacă impulsul nu a fost acel sentiment patriotic obișnuit, împărtășit de unii dintre concetățenii săi, au existat, se pare, cel puțin două motive, ambele destul de puternice, pentru a-l determina să se alăture de bunăvoie celor care erau obligați oricum să lupte. Primul pare să fi fost convingerea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Labiș"(1975), Premiul revistei "Luceafărul" (1978), Premiul C.C. al U.T.C. (1985), Premiul ziarului "Scânteia tineretului" (1978, 1983, 1987), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000), Premiul Uniunii Scriitorilor din România Filiala Bacău pentru poezie (2005), Premiul de excelență pentru poezie patriotică acordat de revista "Oglinda literară" (2005), Premiul revistei "Convorbiri literare" pentru critică literară (2006), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru poezie (2007), Premiul Salonului internațional de carte de la Chișinău pentru roman. Nu numai strict formal vorbind, poezia lui Emilian Marcu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cum ar fi Marianne (emblemă Republicii franceze) sau Marseillaise și toate reprezentările Libertății, Patriei, Revoluției, Republicii, Civilizației, fie că omagiu adus unei eroine particulare, cum ar fi Ioana d'Arc, Sfântă Geneviève sau Jeanne Hachette, care, toate, incarnează o idee patriotică de luptă și rezistența. Mitul "la douce France" este vechi, atestat deja în primul document artistic al literaturii franceze, Chanson de Roland. În fantasmaticul gaullian, Franța apare pe jumătate Ioana d'Arc, pe jumătate-madonă la o fereastră cu trandafiri. Importantă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
leopardismului, îmbogățindu-l și trasând în cadrul lui o multitudine de direcții și viziuni. S-au identificat tipologii și s-au realizat clasificări: în a doua jumătate a veacului al XIX-lea s-a vorbit despre leopardismul de factură civică și patriotică, predominant înainte de unificarea Italiei; mai tarziu, în jurul anului 1900, si ca urmare a preluărilor realizate de poeții crepusculari, a apărut o modă leopardiană maladiva. În secolul XX s-au succedat ceea ce am numi leopardismele individualizate: printre cele mai evidente, cel
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu puternice accente de originalitate, s-a maturizat treptat, țesând influențele în pânză cea nouă a orientărilor literare din perioadele menționate. În secolul al XIX-lea, poezia italiană s-a aflat în mare măsură sub semnul Romantismului, accentele civice și patriotice constituind formă predilecta de transpunere în vers a idealurilor politice precum unitatea națională.36 Acest filon literar a fost îmbrățișat cu spontaneitate de publicul italian al acelor vremuri deoarece, în pragul unirii (1861), reflectă sentimentele și aspirațiile celor mulți. Noul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în operele lui Ugo Foscolo și Vincenzo Monti, doreau să se adreseze, de acum încolo, unui public mai larg. Acesta este unul dintre motivele pentru care Alessandro Manzoni în românul de referință Logodnicii și în tragedii, Giovanni Berchet în poeziile patriotice și, nu în ultimul rând, Giacomo Leopardi în primele canturi acorda importantă idealurilor civice și elementului colectiv. Poezia patriotică a celui din urmă se înscrie firesc în acest filon literar inițiat de Dante și Petrarca și continuat în literatura mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Acesta este unul dintre motivele pentru care Alessandro Manzoni în românul de referință Logodnicii și în tragedii, Giovanni Berchet în poeziile patriotice și, nu în ultimul rând, Giacomo Leopardi în primele canturi acorda importantă idealurilor civice și elementului colectiv. Poezia patriotică a celui din urmă se înscrie firesc în acest filon literar inițiat de Dante și Petrarca și continuat în literatura mai recentă de Alfieri și Foscolo. Într-un eseu din volumul Literatura noii Italii, Benedetto Croce enumeră o serie de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
patria, iubirea, gloria, moartea, trecutul, melancolia virila.37 În acel moment, cănd nume precum Giosuè Carducci sau Giovanni Pascoli țineau capul de afiș, idealurile enumerate reprezentau moștenirea primei jumătăți de veac, în care fuseseră scrise toate Canturile leopardiene, inclusiv cele patriotice: Italiei și La monumentul lui Dante pe cale de a fi ridicat la Florența. Aceste compoziții au fost și cele dintâi care au atras atenția publicului asupra poetului.38 După moartea timpurie a recanatezului (1837), Francesco De Sanctis (1817-1883), ce cântărise
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
seama de eseuri și articole, publicate acum alături de lucrarea amintită, în volumul Leopardi, îngrijit de Carlo Muscetta și Antonia Pernă.40 Scrierile lui De Sanctis au întărit mitul popular leopardian, care, în ciuda scepticismului elitelor, se conturase treptat, pornind de la exaltarea patriotică plină de sinceritate din primele versuri. Datorită intervenției cunoscutului istoric al literaturii italiene și grație reevaluării progresive a întregii creații în versuri, în special a idilelor, până la finele veacului al XIX-lea opiniile criticilor literări alunecaseră pe nesimțite spre un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
memorat Canturile. În spatele acestei exagerări se ascunde tonul general de apreciere, de care Leopardi începea să se bucure. Rezumând, imaginea lui s-a conturat la vremea respectivă întâi prin succesul de public, apoi prin aprecierea literaților, la început datorită componenței patriotice a poeziei sale (din Italiei, La Monumentul lui Dante, La nunta surorii Paolina sau Către Angelo Mai), iar mai tarziu grație idilelor. În ciuda admirației trezite de primele compoziții cu tematică civică, unii cercetători, printre care Renzo Negri ce pornește și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
intrarea acestora în sfera de interes a lumii academice. Conform poetului Odelor Barbare, la acea dată, trebuie repetat, există deja o modă literară generată de Canturi, o adevărată maladie a leopardismului (formularea îi aparține lui Gilberto Lonardi), diferită de cea patriotică din prima jumătate a secolului: Nu te lasă și tu furat de fanatismul leopardian. E o modă burgheza. Aceste canalii nesuferite fac astăzi cu Leopardi ceea ce au făcut cu Byron. Toți avocățeii și medicii de doi bani, toți funcționărașii și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
orice caz, toți îl cunoșteau și îl aveau în vedere. Rezumând, literatura secolului al nouăsprezecelea preferă figură de sorginte pașoptista a luptătorului și găsea pe această filiera corespondențe cu opera leopardiană în energia ce caracteriza personajul antic al primelor poeme patriotice sau în rezistență titanica a omului în fața naturii. Astfel, în cadrul filonului liricii patriotice mitul poetului nostru s-a conturat mai întâi de jos în sus. Dimpotrivă, spre finalul secolului al XIX-lea și în secolul douăzeci unii specialiști de primă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]