5,114 matches
-
Saba, uitai de mozaicurile de aur ce îmbrăcau pereții. Cupola părea să plutească în gol, îți prindea cugetul și ți-l înălța. Am rămas acolo ore-n șir, contemplând-o. Șase sute de persoane, între care preoți, diaconi, diaconițe, subdiaconi și paznici se îngrijeau de Sfânta Sofia. Rugăciunile și psalmii puteau conta pe o sută șaizeci de cititori și douăzeci și cinci de cantori. Dar, din păcate, a fost de-ajuns să mă trezească din vrajă un biet paznic de la o poartă neînsemnată. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
preoți, diaconi, diaconițe, subdiaconi și paznici se îngrijeau de Sfânta Sofia. Rugăciunile și psalmii puteau conta pe o sută șaizeci de cititori și douăzeci și cinci de cantori. Dar, din păcate, a fost de-ajuns să mă trezească din vrajă un biet paznic de la o poartă neînsemnată. S-a apropiat de mine și mi-a cerut bani pentru biserică. Cupola s-a întunecat ca și când ar fi cuprins-o subit bezna, și am ieșit fără să-i răspund, urmărit de bombănelile lui iritate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de atât de multe lucruri. — Nu-i nici o problemă. Ai văzut, dovlecel, că totul se rezolvă? Îi spuse Maja blând fiicei. Acum grăbiți-vă, că au intrat toți În clasă. Îi Întinse Camillei ghiozdănelul, o Împinse ușor spre intrare, unde paznicul se pregătea să Închidă ușile cele mari, și privi În urma ei până când paltonașul ei azuriu și codițele castanii dispărură dincolo de geamuri. Cele două femei rămaseră una lângă cealaltă, nehotărâte, În curtea goală și tăcută, și se priviră, iar Maja ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lucru inexplicabil, pentru că, nicăieri altundeva toaletele nu sunt așa, goale - nici În case, nici În gări, nici În cinematografe. Kevin nu făcea niciodată pipi la școală, căci se rușina să fie văzut cu pantalonii În vine și cu fesele goale. Paznicul Guglielmo, condamnat să controleze băile, Își luase liber ca să-și fumeze țigara În bună pace. — Dă-mi-l pe Totti, porunci Anzalone. — Prima dată arată-mi c-c-câte-mi dai În schimb, răspunse Kevin bâlbâindu-se. Figurina cu căpitanul blond era printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pipăind pereții cu mâinile de teamă să nu-i cadă peste ea. Grăunțe mici și luminoase dansau În razele de soare. Era o tăcere copleșitoare. Prin ușile Închise ale aulelor se strecurau vocile Înăbușite ale elevilor care repetau tabla Înmulțirii. Paznicul Guglielmo, plictisit de moarte, Își bătea capul cu niște cuvinte Încrucișate. Camilla Împinse ușa verde de la baia băieților. Era un miros ca de sfârșit de an. Sulf și praf de pușcă. Kevin Buonocore, Îmbrăcat, cu ochelarii pe nas, stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
neajutorată. În clipa aceea revăzu parcarea discotecii și pe Emma Îngenuncheată Într-o groapă, În spatele scuterului, cu mâinile ridicate, pentru a-și apăra fața - și În gură simți gust de sânge. Îngrămădit la pământ, Zero aruncă o privire tristă spre paznicul tatălui său. Un bărbat negricios, cu țeasta rasă, cu o mustață triunghiulară, cu nasul proeminent și privirea Înfierbântată. În ciuda durerii care-i paraliza spatele, nu reușea să-l urască. Era doar o slugă amărâtă - devotat stăpânului, nu din dragoste sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât de fidelă unui șampon cu balsam, dar nu și soțului. Oh, ipocrita, mincinoasa, târfa. — Lasă-mă, șopti Emma, Încercând să scape, dar cu o mișcare discretă, căci nu voia să bată la ochi. Se rușina Încă la gândul că paznicul firmei, un necunoscut oarecare, i-ar fi putut descoperi secretele căsniciei. Îl apăra pe el și pe ea Însăși. Antonio Îi ținu brațul, neslăbind strânsoarea. — Cum te simți? Arăți bine, Mina. Drăguț, curtenitor, aproape ceremonios. Capabil să deshumeze numele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
veghează pe bolnavi În spitale nu Își dau seama cât de lungă poate fi agonia unui om rănit de o armă de foc. Un polițist știe. Odată, când Încă era pe mașina de patrulă, i se Întâmplase după un jaf. Paznicul de la bancă fusese lovit În abdomen și zăcea Într-o baltă de sânge pe trotuar. Din rană, sângele curgea cu un șopot sinistru, ca fluieratul unei păsări. Culoarea Îi pierise din obraji și omul Își pierduse cunoștința. Dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Lunga linie galbenă pe care nu trebuie să o depășești, ce trece de-a lungul stației - În timpul zilei nici nu poate fi văzută, călcată În picioare de miile de călători -, acum se releva aproape fosforescentă În cenușiul albăstrui al galeriei. Paznicii controlează ca fiecare stație să fie pustie, să nu fie nici un vagabond, toxicoman sau vreun mâzgălitor de graffiti ascuns prin coridoarele subterane și În cele câteva adăposturi prost luminate din stațiile curate, proaspăt curățate, pentru jubileu. E o muncă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
adăposturi prost luminate din stațiile curate, proaspăt curățate, pentru jubileu. E o muncă de responsabilitate, dar asta e o linie de metrou, cu doar două benzi - nu suntem nici la Paris și nici la New York. După ultimul rond ies și paznicii, și porțile se Închid În urma lor. Până când vor sosi cei de la Întreținere cu măturile și gălețile lor, linia B a metroului va rămâne tăcută. Stațiile goale, galeriile goale, inofensiva și inerta linie electrică, chioșcurile Închise și ascensoarele pentru handicapați oprite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din Ioniță Bubosu. Îi făcuse semn să se așeze în scaunul din fața biroului și deschisese dosarul, curios, gândindu-se la câți bani cheltuise Josh ca să fac rost de documentație, dând în stânga și în dreapta pliculețul cu dolari pentru fiecare funcționar și paznic de arhive. Apoi se izbise de fotografia casei ca de un val de apă rece: era casa din Calea Victoriei, în care îl cunoscuse pe Achile Vintilescu. - Ești nepotul lui Achile Vintilescu? - Da, domnule. Zogru îl privea ca pe o minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sărase buzele. Sângele lui trecuse prin pături și-mi încinsese pieptul, îmi cursese pe picioare și-mi acoperise degetele. Mă înecam în sângele iubitului meu. Urlam destul de tare ca să scol și morții și totuși el nu părea să audă. Nici un paznic nu intra pe ușă. Nici un servitor nu alerga. Parcă eram ultima ființă din lume rămasă în viață. N-am auzit pași și nu mi-am dat seama ce se întâmplă până când două brațe puternice nu m-au cuprins și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
șlefuită și a clipit către cei trei străini. Re-nefer a cerut o audiență la Nakht-re, fratele ei. Dar copilul doar se uita la noi. Văzuse o femeie egipteancă, cu o haină plină de praf, fără machiaj și fără bijuterii, un paznic mare cu un pumnal la mijloc, dar fără nimic în picioare și o străină într-o rochie care nu i se potrivea și care-și ținea capul așa de aplecat că ar fi putut să ascundă o buză de iepure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înflorit la auzul acestor vorbe, iar fiul a dat din cap cu mândrie. Copiii se holbau la mine, pentru că nu mai văzuseră niciodată o femeie așa de înaltă sau o față așa de evident străină. Se țineau departe, cu excepția micuțului paznic, care se urcase la mine în brațe și rămăsese acolo, cu degetul în gură. Greutatea unui copil la pieptul meu mi-a amintit de dulceața zilelor când îl țineam așa pe Re-mose. Uitând de mine, am oftat așa de adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era să și vomit, dar am ajuns, în fine, la șantier, Szabi știa o trecere prin gardul de scânduri, pentru că mai fusese o dată să ia tuburi Bergmann și carbid, mi-a și spus să nu-mi fie frică, în baraca paznicului de multă vreme nu mai stă nimeni, nu ne-a fost greu să găsim șanțul, fiindcă pe unul dintre taluzuri se țuguia o movilă de pământ, Szabi a luat-o înainte, ne-am urcat pe movilă, uitându-ne în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el, ba ne-am și bucurat că, înainte de-a se spânzura, și-a împușcat și câinii. Zsolt a spus că acum e momentul să profităm de ocazie și să mergem să adunăm aur, înainte să fie numit un nou paznic, și că cel mai bine ar fi să pornim imediat, pentru că el abia așteaptă să vadă basoreliefurile alea preistorice, dar întâi să trecem pe-acasă să facem rost de niște ciocane. Locul cu pricina era departe, ne-am dus deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care ducea spre far, azi dezafectat, a cărui lumină nu mai strălucea de vreo douăzeci de ani. Bătrînii spuneau că n-ar fi trebuit să i se Îngăduie niciodată unui scriitor să se instaleze În minusculul apartament ocupat odinioară de paznic. Faptul că era irlandez nu intra În discuție. Bătrînii de aici erau neîncrezători față de străini, oricine ar fi fost aceștia. Pentru a fi acceptat de insulari, trebuia să fii cel puțin breton, preferabil născut aici. Ca mine. Deși cunoșteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ea și-a... Și-a ucis cei doi gemeni, la o săptămînă după ce s-au născut, i-a sufocat... Doamne Iisuse... Fersen, care-și Închidea și el telefonul odată cu Annick, dădu buzna În port și Îl izbi din grabă pe paznicul care-și făcea rondul. - Hei! Ce te grăbești așa? Da’ ce i-a apucat pe toți În seara asta? Scuzîndu-se la repezeală, polițistul era gata să plece cu vedeta jandarmeriei, cînd fraza paznicului Îl alertă. - De ce ai spus asta? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
port și Îl izbi din grabă pe paznicul care-și făcea rondul. - Hei! Ce te grăbești așa? Da’ ce i-a apucat pe toți În seara asta? Scuzîndu-se la repezeală, polițistul era gata să plece cu vedeta jandarmeriei, cînd fraza paznicului Îl alertă. - De ce ai spus asta? E vreo problemă? - Nici o problemă, doar madam’ Yvonne, mă rog, doamna Le Bihan a făcut tărăboi la telefon că s-o aștepte ultimul bac, zicea că are ceva urgent de făcut pe continent, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se ivească. - Ora 6, se face ziuă, o să vedem ce se Întîmplă, altfel nu e cu putință... Zbirii noștri sînt tot acolo de pază... ora 7... ora 8.... Dumnezeule! Marie strigă odată cu el: sub ochii lor holbați de uimire, primul paznic căzu brusc În genunchi, dintr-odată, apoi se clătină Înainte și se prăbuși cu fața În jos. Imediat, cel de-al doilea făcu exact același lucru. - Nimeni nu i-a atins! - Privește acolo, sînge! Pe menhirul filmat din prim-plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Arthus, acum mi-e totuna... Iadul nu mă sperie, am trăit aici lucruri mult mai rele... Își pusese atunci mîna peste a ei, iar ea Închisese ochii, lăsîndu-l definitiv singur. În sala mare a infirmeriei, pe care o supravegheau doi paznici nemișcați, Arthus nu mai auzise decît șuierul continuu al aparatului de monitorizare. Lucas și Marie, aflînd de moartea lui Yvonne, avură măsura cinismului teribilului bătrîn. Le dădu prin minte bănuiala că poate avea și un amestec În moartea ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe bulevardul Châlons. Avea destule cunoștințe medicale ca să știe că viața Annabellei atârna de un fir. Bătrâna avea dreptate refuzând să Înțeleagă; omul nu e făcut ca să accepte moartea: nici pe a lui, nici pe a celorlalți. Se apropie de paznic, Îl Întrebă dacă Îi poate da niște hârtie; puțin surprins, acesta Îi Întinse teanc de foi cu antetul spitalului (acest antet avea să-i permită lui Hubczejak, mult mai târziu, să identifice textul În grămada de note găsite la Clifden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să știi doar ce urmează să faci în clipa următoare. — Și ce-o să faci în clipa următoare ? — O să mă... gândesc la asta. Îi întorc spatele și mă îndepărtez mărșăluind de aparat, către sala de așteptare. Când mă apropii, iese un paznic. — Îhm, bună ziua, spun. Aș dori să știu cum pot ajunge... Tac stresată. Unde mă duc ? La... îhm... — La... mă ajută paznicul săritor. — În... Cornwall, mă trezesc spunând. — În Cornwall ? Pare bulversat. Unde anume în Cornwall ? — Nu știu. Înghit în sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta. Îi întorc spatele și mă îndepărtez mărșăluind de aparat, către sala de așteptare. Când mă apropii, iese un paznic. — Îhm, bună ziua, spun. Aș dori să știu cum pot ajunge... Tac stresată. Unde mă duc ? La... îhm... — La... mă ajută paznicul săritor. — În... Cornwall, mă trezesc spunând. — În Cornwall ? Pare bulversat. Unde anume în Cornwall ? — Nu știu. Înghit în sec. Nu știu exact. Dar trebuie neapărat să ajung acolo, cât se poate de urgent. Nu se poate să existe atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Înghit în sec. Nu știu exact. Dar trebuie neapărat să ajung acolo, cât se poate de urgent. Nu se poate să existe atât de multe sere de vânzare în Cornwall. O să-l găsesc eu. Îl găsesc eu cumva. — Păi. Fruntea paznicului se încruntă de concentrare. O să trebuiască să-mi consult registrul. Dispare în camera lui. Îl aud pe Dominic șoptind cu însuflețire în microfon, dar nu-mi pasă. — Poftim. Paznicul iese cu o bucățică de hârtie scrisă cu creionul. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]