2,745 matches
-
U. Sciitorilor, Stancu, care, la o ședință amplă a conducerii „lărgite” a scriitorilor cu Ceaușescu, bânguie această frază, în timp ce Baconski, care trăia de ani buni la București într-o marginalitate severă, ia cuvântul și critică, se pare, violent „noile măsuri”. Penibilă a fost, se pare - eu nu eram în țară, ci la Paris unde trăim zile și nopți de tortură în legătură cu calea pe care trebuia s-o urmez! -, și comportarea prietenului meu căruia în aceste memorii îi ridic un monument pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
urmat, să-l întreb, știindu-i sensibilitatea extrem de iritabilă când i se punea o întrebare la care nu avea răspuns sau ce nu se potrivea cu imaginea pe care marele poet voia s-o dea despre sine. Era un gest penibil - și inutil! - de conformism sau voia să-i dea lui Ceaușescu încă o dată asigurarea - de care, după cum s-a văzut în anii următori, el nu avea în nici un fel nevoie! - că scriitorii „îi sunt, oricum, prieteni” și că nu e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ceaușescu încă o dată asigurarea - de care, după cum s-a văzut în anii următori, el nu avea în nici un fel nevoie! - că scriitorii „îi sunt, oricum, prieteni” și că nu e nevoie de „alte măsuri de convingere”? Cine știe, dar... gestul penibil a rămas, cu atât mai grav cu cât în acel moment Nichita devenise scriitorul cel mai important, mai popular, poate și pentru faptul că, spre deosebire de Preda, de exemplu, nu avea nici o funcție de conducere în aparatul cultural. Acum, la cincisprezece ani
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
națională până la un „rău cosmic”, acel Weltschmerz ce a creat atâtea arte și postúri splendide, expresive, melodioase!...Ă , lepădarea altora, cu mai puțin geniu, de origini și de „mizeria țării și a românilor”, a prins în acești ultimi ani forme penibile, care ascund prost un conformism „pe dos” sau un oportunism, pecuniar adesea, explicabil poate, dar nu mai puțin problematic! Noi nu judecăm pe nimeni, deși am fost adesea judecați în pripă și cântăriți cu „greutăți false”, am oroare de orice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în istoria Europei”, a fost, desigur, Nietzsche, care, în plin triumf și spirit triumfalist - acest „spirit” blestemat, care s-a repetat apoi, întocmai ca un blestem al zeilor, în zilele primelor victorii hitleriste! -, după victoria contra francezilor și în timpul păcii, penibile pentru orgolioasa patrie a lui Voltaire, de la Versailles, a fost unicul din întreaga elită intelectuală a Germaniei, abia unificate, care s-a distanțat în mod categoric de „prusianismul” arogant și „fals călăuzitor” prin istorie, izolându-se astfel încă o dată de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o măsuță. În general, nu-mi displace să fiu singur și nu mă plictisesc cu mine-însumi. Dar astăzi n-am fost bine dispus; aș fi avut nevoie de cineva prietin cu care să comunic. Perspectiva sărbătorilor îmi apare și mai penibilă în izolarea aceasta. Presupun că starea aceasta e în legătură cu cele dintăi vești tulburi pe care le-am aflat de la străini despre alegerile din țară. Gazetele de aici vorbesc despre succesele tânărului partid T.P.Ț.; la 20 au fost, în unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că eu nu știu nemțește, a regretat. Am stat câteva zile amândoi într-o stare de muțenie unul față de altul. Alaltăieri, la amiază, s-a întâmplat să fiu singur în "speise-zimmer". I-am spus câteva vorbe nemțești ca să rup tăcerea penibilă și din politeță. Cred că am avut oarecare succes mai cu seamă de uimire, căci d-na Menzel a aflat după aceea că "domnul din România" vorbește bine nemțește. Cum s-a stabilit între noi acest raport omenesc prin vorbire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să-i ușurez situația, făcând apel la conștiința lui și al sufletul lui de scriitor, cerându-i să mărturisească adevărul. A ezitat, apoi a refuzat, refugiindu-se într-o nouă lașitate, declarând că-și dă demisia. Am avut o impresie penibilă în fața expresiei lui lombroziene; după aceea am fost contrariat și îngrețoșat, ca și cum aș fi călcat într-o murdărie. La Academie, Iorga a prezentat două volume, tipărite la "Fundații", ale răposatului Demostene Russo, membru corespondent, scoțând în evidență "reaua credință" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ruși, când aceștia continuau să uite multe adevăruri, denaturând în folosul lor și în dezavantajul nostru anumite momente istorice. Îmi aduc aminte reacțiile favorabile, nemascate ale colegilor mei la evocarea dezacordului nostru pentru schimbarea numelui Brașovului în "orașul Stalin", moment penibil, rușinos pentru autoritățile de atunci ale orașului, unde ne începuserăm formarea ca intelectuali, unde aproape două decenii pe Tâmpa se lăfăise numele tiranului de la Moscova, plantat cu dibăcie de silvicultori obedienți cu brazi de un verde mai închis la culoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu multe shop-uri, ceea ce, ziceam eu în argumentare, nu-mi va permite să mă plictisesc. Dacă aș fi știut ce avea să se întâmple, poate nu insistam, dar cred că a fost și norocul lui să scape de momente penibile. Am fost invitați la îmbarcare într-un autobuz al aeroportului, care ne ducea până la scara avionului. Aveam un loc bun, firește, la fereastră în rândul al treilea de scaune pe partea unde se aflau ușa și scara de acces și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
un dizident, fie un fugar din România, care reușise să ajungă în Spania, dar spre ghinionul lui diplomații români mascați îl prinseseră și îl duceau pachet înapoi, în raiul comunist. Era prima oară când asistam la un astfel de spectacol penibil, chiar revoltător. Ca fost negociator al textului Actului Final al C.S.C.E., îmi dădeam seama câtă dreptate aveau colegii noștri de dincolo de cortina de fier când insistau pentru prevederi cât mai ample și precise referitoare la libertatea de circulație, la contactele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
oriental -, să abandoneze cea mai bogată jumătate a teritoriului românesc; și el sugera francezilor să-i sfătuiască pe români să abandoneze a priori mai mult de jumătate din teritoriul lor național”. Întrevederea cu țarul Nicolae al II-lea „a fost penibilă” - mărturisește Pétin. La cele deja spuse de Alexeev, împăratul a mai adăugat ceva: „Când vom fi câștigat războiul și vom semna pacea la Berlin, generalii noștri și ai voștri vor stabili condițiile”. Din octombrie 1916, toate marile unități ruse au
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
el îi sugerea consilierului francez ca românii să se orienteze către abandonarea a priori a mai mult de jumătate din teritoriul lor național. A urmat o întrevedere cu țarul Nicolae al II-lea: am păstrat de la această întrevedere o amintire penibilă [...] „spuneți Regelui Ferdinand - a declarat Țarul - că sunt în spatele lui cu toată armata mea și că îl voi susține până la ultimul meu soldat, până la ultimea mea copeică.” În timpul mesei, Nicolae al II-lea a subliniat: „repetații Regelui, generale, ceea ce v-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Sabin Ghergariu din Cluj (17 dec. 1976). “Nu știu cum să interpretez inițiativa televiziunii de a face atâta tapaj În jurul unui caz care nici pe departe nu este singular. Folosesc orice fleac pentru a dezavua profesiunea noastră”. Nu mi-a căzut bine penibila emisiune, dar n-am mai Înmatriculat studenți proveniți din alt centru universitar decât după primirea dosarelor complete. Păsărică mută-ți cuibul La Începutul anilor ‘70, la Centrul Universitar Iași, s-a pus problema convingerii cadrelor didactice chiriașe În imobilele proprietate
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
statut incert, lăsate parcă la jumătatea drumului. Înțelegerea acestei literaturi e ca un palimpsest în lucru. Întâlnim pe suprafața lui ștersături, corecturi, suprapuneri, operația fiind începută sub regimul trecut, în diverse etape. E adevărat că nu ne mai izbim de penibilele interdicții legate de scriitorii (unii de prima mâna) expatriați sau de cei indezirabili în optica unei politici discreționare. Dar se ivesc manevre ale unui soi de "politică a corectitudinii", ce ne îndeamnă, straniu, la hărțuieli ale celor vrednici, care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o bună măsură, au simțit nevoia să zburde surprinși ei înșiși de câtă libertate expresivă li se oferea: numai că "fachirismul" verbal, trucurile redescoperite au coborât poezia foarte mult astăzi, cu excepția lui Nichita Stănescu, ei fiind practic niște poeți ilizibili, penibili și plicticoși la maximum. Lirismul nu se reinventează decât după o descindere în trecutul unei arte: lirismul marilor italieni din acest veac, Ungaretti, Montale, Quasimodo, Saba, e întemeiat pe redescoperirea liricilor antici, greci și latini, de la ei au reînvățat italienii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiu arestat până la execuția lui N. Ceaușescu și mai apoi am așteptat să fiu împușcat (s-a tras și la Focșani în prostie, au murit doi nevinovați), sacrificat pe altarul Revoluției, crezând că așa e scenariul la centru. Îmi era penibil când comandanții Armatei stăteau în poziție de drepți în fața mea, dând raportul (eram un civil îmbrăcat modest, adus de revoluționari președinte de județ într-un sediu al "Casei Albe" din Focșani, fost comitet județean al PCR, cu geamurile sparte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Roșie s-a cerut ca spitalul să fie transformat în azil de infirmi de război; trebuia o nouă organizare. Plecarea Mizei Alimăneștianu, însărcinată cu contabilitatea, înainte de a putea încheia socotelile ne îngreunase mult sarcina și ne punea într-o situațiune penibilă față de administrația centrală, ostilă nouă, compusă din Marghiloman, doamna Săvescu etc. Acești infirmi trebuiau cu vremea schimbați cu germani aflați în Moldova. Zilele treceau cu greu, nici o știre de la ai noștri, din lupte numai cele din Bukarester Tagblatt; când nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
civilizația germană. Multă vreme mai târziu am aflat că atunci declarase America război, lucru ținut ascuns de germani mai bine de două luni, ca să nu ne însuflețească această știre bună. Era ultima țară mare intrată în luptă. Pe lângă aceste evenimente penibile, aflarăm, cel puțin, prin ziarele lor de interpelarea de la Iași a lui Iorga, [care ne însufleți și îi câștigă pe veci recunoștința noastră,](Ediția I, 1937, p. 68. ) de frumosul răspuns al lui Ionel, în care își însușea răspunderea războiului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mine mâncam din cea proastă. Ni se anunță că în curând nu vom mai avea apă decât cinci ore pe zi și că de la 15 februarie ne vor tăia electricitatea. Această amenințare nu se înfăptui, ar fi fost lucru foarte penibil în mijlocul iernii, petrolul fiind monopolizat de germani și imposibil de găsit. mariu theodorian, director la mitropolie [ Aceste preocupări materiale nu ne mai făceau mare impresie, mai ales că izbucni scandalul de la Mitropolie.](Ibidem, p. 40.) [3-6 ian.](Ediția I, 1937
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ni se închise ușa după cererea lui Tzigara, care povățui și pe Pia să nu iasă și pe mine să mut din casă cancelaria Societății „Regina Elisabeta“ și să nu mai primesc săracii. Această din urmă interzicere îmi era foarte penibilă și cu greu am comunicat o bietelor femei, asigurându-le însă că va veni ziua dorită de ele și de mine, când le voi deschide din nou ușa. Se spunea că această nouă furie a germanilor era pricinuită de știrile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
apropiată [de] realitate. În fine, sosi d. Tzigara cu știrea definitivă că suntem internate la Mănăstirea Pasărea și că trebuie, volens-nolens, să ne ducem acolo și să ne pregătim de plecare. Cel puțin se sfârșea cu nesi guranța așa de penibilă a ultimelor săptămâni. Pentru mine, o si tua țiune clară, oricât de grea, îmi era mai plăcută decât ceața întunecoasă prin care trecusem. Mama voia să protestăm din nou, dar îi demonstrai că n-ar servi la nimic, deoarece hotărârea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe o zi frumoasă cu soare, dar soare cu dinți. Mi-a fost milă de dânsul văzându-l zbârlit de frig în trăsură și l-am rugat să nu mai vină așa de des. Călătoria de 25 km era foarte penibilă și nu era bine echipat. A văzut pe maica stariță, bolnavă de mai multă vreme, dar care, cu frica multor persoane de medici, de doctorii, de sanatorii și mai ales de operații, refuza orice îngrijire sistematică. Mai era și stăpânită
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
foarte nenorociți, atât de nenorociți încât să ni se facă milă de ei. germanofilii usque ad... Dar nu sosise încă acel timp mult dorit; mai aveam de îndurat și de la ei, și de la ai noștri, ceea ce ne era și mai penibil. Iată un exemplu: în casa lui Ionel, unde era tot faimoasa poliție secretă cu frumoasele moravuri și care părea inexpugnabilă, sosi de la mij locul lui iulie prințul de Reuss și, după ce a vizitat-o, a dat ordin ca să o evacueze
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Noi am refuzat categoric, chiar cu riscul unei răzbunări asupra proprietății. D. Wangler l-a rugat să-și mai amâne vizita, mama fiind „surdă și cam bolnavă“. „Știu de ce boală, nu vrea să mă vadă.“ „Cred că-i este foarte penibil să te primească, au suferit prea mult de la germani în familia lor. Și ce ați vorbi? Ar fi neplăcut și pentru dumneata, și pentru ele.“ „Ai dreptate.“ N-a venit, fără însă a ne persecuta în ceva. Acest colonel, în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]