3,245 matches
-
frica în antichitatea greco-romană" la rebeliunea romantică, ultima un produs al titanicului "efort creator al omului" modern (p. 174), care a aflat în Roma antică "străvechiul leagăn al romantismului poeților damnați" (p. 181); de la unidirecționala odiseică Ithacă la aceea zilnică, perpetuă și a noastră, a tuturor, prin intermediul unui singur gest: "călătoria"; de la... Cred că trei sunt nivelurile de lectură prin a căror atingere succesivă se deschide în profunzime cartea. Primul coincide cu reabilitarea eseului ca mod întru totul legitim de a
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
Pavel Șușară Peisaj urban încremenit, spirit ieșit victorios din confruntarea surda cu vremurile, exponat viu al unei Renașteri perpetue, Veneția a trebuit să-și integreze cumva și contemporaneitatea dar, în același timp, să se și protejeze de neliniștile ei corozive. Nefiindu-i de ajuns confortul cotidian, universul mediatic și ceilalți factori de civilizație, orașul dogilor și-a creat, în
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
care fac cunoscută în Franța și în lumea francofonă literatura română și, de puțină vreme, conducerea revistei Atelier de traduction (la Editura Universității Suceava). Toate aceste dimensiuni dau doar o idee despre ce înseamnă traducătorul deplin și totuși în căutare perpetuă a centrului de aur al facerii creatoare, care este Irina Mavrodin. Trebuie să subliniem, de la bun început, că traducerea în viziunea Irinei Mavrodin nu este o teorie ce se cere aplicată, ci o practico-teorie, o reflecție izvorîtă dintr-o experiență
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
din partea unui mare profesor și care încearcă să întregească această simplă schiță de portret al traducătorului deplin, dăruit și devotat lucrării sale precum și celei de modelare a tinerilor traducători, preocupat de dialogul culturilor, îngrijorat de statutul traducătorului, aflat într-o perpetuă căutare a perfecțiunii care este - și i-o dorim să fie încă mulți, mulți ani - Irina Mavrodin.
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
firește cu excepția Năpastei, care e totuși un eșec) antiliberale și, prin consecință, antinaționale. Academia i-a respins de două ori (și teatrul și vestitele Momente) de la premiere, iar Dimtirie A. Sturdza, din 1893 pînă în 1908 președintele P.N.L. și secretar perpetuu al Academiei Române, în 1891, cînd i s-a respins de la premiere teatrul (3 voturi pentru și 24 contra în plenul celebrei instituții) a rostit despre opera lui Caragiale această semnificativă judecată de apreciere: "Este însă un alt moment, atins și
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
numai treizeci de mii de suflete. Cine și-ar fi putut imagina atunci că, într-o zi, Romă va ajunge la o populație de peste cinci milioane de locuitori? Popoarele, oamenii, asemeni naturii, au înlăuntrul lor o vitalitate ce se reînnoiește perpetuu. Mitul lui Eliade, cel al eternei întoarceri, este, într-un fel, mitul istoriei noastre. - Vă mulțumesc.
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
toxice cu care Partidul îl ajuta să “prevină” boala vitelor (“decît să o vindec cînd e prea tîrziu!” -p. 18); Naslău Nicolae, văr cu Naslău Pavel și topitor de bitum, pare angajat la cooperativa “Munca în Zadar”, specializată în peticirea perpetuă și inutilă a drumurilor: “Asfaltăm unele șosele naționale... Iar uneori, după ce le asfaltăm, le mai și reparăm.” (p. 43) Nimic din spiritul tradiției nu mai dăinuie în această comună colectivizată de comuniști și barbiturizată uman: agricultura și zootehnia privată sînt
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
cu care își urmărește și își dezvoltă ideile, romanele lui libertine în descendența celor luministe fiind niște marginalii la eseurile scrise începînd cu sfîrșitul anilor '70, fie că e vorba de Noua dezordine amoroasă, de Mizeria prosperității sau de Euforia perpetuă. Romanul are un epic ramificat și destul de complex (aici nu m-am oprit decît la cel principal), scenele de sexualitate scandaloasă sînt deopotrivă violente și poetice (infinit mai inventive și mai interesante decît la Jelinek), scrise bine, la limita dintre
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
reale cu viața visată și viața scrisă." Georges Poulet vorbește despre revelațiile pe care i le-a produs opera lui Marcel Raymond, structuralist avant la lettre, lui, unei "conștiințe critice" preocupată să surprindă "acel soi de energie lăuntrică, de însuflețire perpetuă a gândirii celei mai adânc subiective ce se manifestă în mod constant în toate operele sale, și nu sub forma unor aspecte particulare, izolate unele de altele." Dialogul acesta de idei traduce de fapt afinitățile elective de profunzime existente intre
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
Constantin Trandafir De regul|, promotorii sunt naturi revoluționare și vehemența lor se stinge repede. O radicalitate perpetuă e doar un deziderat. Locul lor este luat de oameni cu simțul măsurii, care sintetizează, rezumă și instaurează. Așa s-a întâmplat cu cel mai cumpănit dintre scriitorii agitatului început de drum al literaturii române moderne, Costache Negruzzi. În multe
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
de patronul său, Van Ruijven (Tom Wilkinson), un bătrân desfrânat care vrea și pictura, și subiectul ei - Griet scapă cu greu de viol. Deși ajutat să picteze în ascuns de soacra manipulatoare (managerul familiei), Vermeer e "prins" de soția sa, perpetuu însărcinată și bănuitoare, care insistă să vadă tabloul și exclamă "E obscen!" în fața lui. Asocierea dintre artă și pornografie, sugerată de film, s-a mai făcut, celebru pentru ea fiind John Berger și a sa carte Moduri de a privi
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
și afectivă lipsită de complexe, de vreo mefiență față de influențe. T.S Eliot mânuiește aluzia cu o extraordinară nonșalanță, el face cotidianul să coexiste cu mărețul, chemând în jurul creației sale, simbolic, întreaga umanitate, în stare, potențial, să devină un furnizor perpetuu de complicități textuale, până la a face din poezie un strălucitor tăiș de sabie. Jocul de sclipiri, de enunțuri apodictice ține cititorul în suspans, în așteptarea unei dezvăluiri care să schimbe lumea ori a unei lovituri de teatru, deși, finalmente, nu
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
Ioan Radu Văcărescu. Multe fraze critice sunt memorabile. Un singur exemplu (din textul lui Radu Vancu): Acestea sunt sensurile discreției poetice ivănesciene: autodefinire prin cufundarea în indefinit, exprimare prin continuă reprimare, ocultare revelatorie a biografiei prin bibliografie, conștiință saturniană a perpetuei evanescențe." l În SCRISUL ROMÂNESC (nr. 7-8/ 2006), Monica Spiridon elogiază, fără nicio rezervă critică, "eseurile" (de fapt însemnările gazetărești despre moravurile lumii de azi) ale lui Bedros Horasangian, din volumul Bonjour, popor! pe care le consideră nici mai mult
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
douăsprezece năvoade/ de ademenit îngerii/ cu douăsprezece descîntece/ șchioape/ poate că mîine/ nopțile se vor spăla/ apa va fecunda flăcările/ iar eu singur în fața fricii/ voi desface lacătele/ voi desfereca infinitul/ în grajdul celest -/ doisprezece diavoli fierbînd/ într-o aureolă/ perpetuu" (Ritual șexorcismț). Stihuri în care "desferecarea" mîntuitoare, dematerializarea jinduită nu iese din rama tabloului, rămînînd, așa cum se cuvine în cazul unui poet veritabil, un simplu element, fie și încărcat de nostalgie, al acestuia. Exclusivismul nu priește poeziei. între (a)moral
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
căruia fusese admis în 1954 ca umil pelerin venit să se prosterneze la picioarele maestrului și dornic să i se permită să-i scrie biografia. Lonoff avea toate caracteristicile atribuite de Roth lui Malamud. El era „șef-rabinul, arhidiaconul, marele preot perpetuu al mâhniriii perpetue". La cei 23 de ani ai lui, Zuckerman alias Roth îl privea ca pe un părinte spiritual și aștepta de la el îndrumări pentru a deveni la rândul lui un scriitor notabil, dar complet diferit de cel care
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
în 1954 ca umil pelerin venit să se prosterneze la picioarele maestrului și dornic să i se permită să-i scrie biografia. Lonoff avea toate caracteristicile atribuite de Roth lui Malamud. El era „șef-rabinul, arhidiaconul, marele preot perpetuu al mâhniriii perpetue". La cei 23 de ani ai lui, Zuckerman alias Roth îl privea ca pe un părinte spiritual și aștepta de la el îndrumări pentru a deveni la rândul lui un scriitor notabil, dar complet diferit de cel care-l inspira. Peste
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
despre un tip de sordid aparte. Am vizitat două dintre hale în stare pură. Adică, neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porțiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor și cu noroi, formează un fel de mîzgă perpetuă. Geamuri întregi și geamuri sparte filtrează lumina soarelui sau a nopții într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
o la fel de rapidă mazilire în cazul în care viitoarele sale poeme nu s-ar fi ridicat la aceleași înalte cote valorice. Sau dacă în locul funcționarului care îi dăduse binecuvîntarea ar fi apărut altul, cu pretenții literare schimbate. Totul era o perpetuă nesiguranță, pe care ne străduim să o înțelegem astăzi, nu fără un foarte acut sentiment de oripilare: „Iar constat că scriu rar aici. Motive, destule. Iată eșecurile: cîntecul meu pentru „Scînteia” nu s-a cîntat în programul de la Arenele Libertății
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
le spun, de la Heliade și Iancu Văcărescu la Eminescu și până la Marin Sorescu. "Dens puerilis, Cârlova", "Cârlova, drag os de aur", cântă din cuvinte Nichita: "Întemeietor nu de stat, ci de limbă Cârlova este. Geniul lui e o pricină de perpetuă tristețe națională. Tristețe de a-l fi rupt destinul. Tristețe de a fi plecat din sânul națiunii, limbii și vorbirii românești, cel mai apt de a vorbi vorbirea țării. Cinci flori ne-a lăsat și un miliard de absențe". Sau
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
cît aparține documentelor ca atare din diferitele dosare consultate, ca să ne putem da seama ce și cît îi aparține d-sale. Așa cum sînt alcătuite fișele, ele lasă loc la interpretări dezavantajoase pentru intențiile și efortul autorului. Le citim în-tr-o dilemă perpetuă: cine afirmă ce se afirmă, documentul de Securitate ori dl Pelin? ce adaugă dl Pelin literei documentului? dar, ce să mai spun, spiritului său? Anumite lucruri par să fie neîndoielnic aprecieri ale autorului, completări. Dar nu putem fi siguri. Nu
Securitatea și scriitorii transfugi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15038_a_16363]
-
într-o asemenea măsură, ca zorii par să se avânte din pieptul lui Homer și clarurile de luna să emane din inima lui Byron sau din tristețea studiată a lui Chateaubriand” (ibid. p. 60). Obsesia dezrădăcinării o conduce la o perpetua căutare. În 1906, Maurice Barrès dedică Voyage de Sparte Annei de Noailles care, asemeni lui Pierre de Ronsard, își descoperă străbunii pe malurile Dunării. Poetul renascentist, Pierre de Ronsard, descendent al banului Mărăcine, scrisese în 1554 Le Bocage, sensibilă elegie
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
din Caransebeș, în cadrul unei liturghii solemne care va începe la ora 10, va avea loc depunerea voturilor din partea a trei surori din Congregația Franciscană „Inima Sfântă a lui Isus și Maria“. În cadrul acestei festivități, una dintre surori va depune votul perpetuu, iar celelalte două vor reînnoi voturile temporare. Din partea Episcopiei Romano-Catolice din Timișoara va fi prezent Msgr. Bocskei Lazslo, vicar general. ( C. V.) Executarea silită Încasarea și executarea silită a creanțelor fiscale administrate de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare
Agenda2004-31-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282723_a_284052]
-
prezentăm fragmente din cronicile de întâmpinare scrise în Anglia și în Statele Unite în vara acestui an. Adam Novy, în The Believer, august 2007: }epeneag tratează personajele ca pe un set de contingențe ale căror euri sunt un flux de creație perpetuă. Omul cu flori apare atât la persoana întâi, cât și la persoana a treia, adesea în același capitol. Este atât temător, cât și agresiv, locvace și conștient de limitele limbajului, în mod pesimist conștient că va eșua și permanent optimist
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
Ultimul său volum, Semnul tăcerii, o antologie de autor, stă mărturie pentru coerența unui destin poetic. Poemele Marianei Filimon, concepute în regim ,minimalist", de maximă parcimonie a mijloacelor de expresie, cu apel la sintagme scurte, nervoase, aparent lăsate într-o perpetuă suspensie, mărturisesc un vechi și temeinic tabiet meditativ, o propensiune spre marile (încă) întrebări ale ființei: ,pe Olimp/ tronul lui Zeus mai adevărat/ decât orice așezare omenească" (Note de drum). Solilocvii dramatice, dacă nu tragice, ele se alcătuiesc plasmatic, de
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
frază în amintirile publicate. Din perspectiva acestui �marginal�, însă, existența lui Schliemann și a sa sînt împletite - în eterna repetare a acelorași greșeli. Hotărîrea și tenacitatea lui Schliemann, elanul nepăsător al tinereții mereu convinse că mai este destul timp, sacrificarea perpetuă a prezentului în vederea atingerii unui viitor orbitor sînt prezentate de bătrînul anticar, din amara perspectivă a experienței, într-o lumină descurajantă: independent de efectul măsurabil asupra marii istorii, aceste atitudini eroice compromit ireparabil ființa intimă. Masculinul e, pînă la capăt
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]