2,775 matches
-
Sorabji a punerii spectacolelor sale publice, susținând că, "Nici o performanță nu e de preferat să fie o parodie obscena". Sorabji a menținut această interdicție până în 1976. Următoarea performanță publică a piesei Opus clavicembalisticum a avut loc în 1982, realizată de pianistul australian Geoffrey Douglas Madge. În mai multe cazuri, măsuri întregi din sunt omise sau schimbate. John Ogdon a cântat lucrarea de două ori, spre sfârșitul vieții sale, si a făcut o înregistrare pentru un studio. Jonathan Powell a cântat-o
Opus Clavicembalisticum () [Corola-website/Science/330548_a_331877]
-
spre sfârșitul vieții sale, si a făcut o înregistrare pentru un studio. Jonathan Powell a cântat-o de cinci ori. Singura performanță verificabila și completă a acestei lucrări, în public, a fost făcută de către Daan Vandewalle, deși un numar de pianiști au cântat fragmente, care se află, de obicei, în primele două mișcări. De exemplu, JJ Schmidt a cântat o parte din lucrări la "Bienala Bern 03" și Alexander Amatosi a cântat prima mișcare de la "Universitatea de Muzică din Durham" în
Opus Clavicembalisticum () [Corola-website/Science/330548_a_331877]
-
(născut Lesław Możdżer la 23 martie 1971, în Gdańsk) este un pianist polonez de jazz. El este, de asemenea, un producător de muzică și un compozitor de muzică video. a început să cânte la pian la vârsta de cinci ani, după ce a fost încurajat de părinții săi. În 1996 a absolvit cu
Leszek Możdżer () [Corola-website/Science/330717_a_332046]
-
și-a început imediat colaborarea cu cei mai importanți muzicieni polonezi de jazz contemporan, cum ar fi Tomasz Stanko și Michal Urbaniak. Revista poloneză de jazz „Jazzforum” l-au numit aproape în fiecare an începând cu 1994 cel mai bun pianist polonez. Cariera internațională a lui Możdżer a fost puternic influențată de colaborarea să cu basistul suedez Lars Danielsson. Colaborarea lor pe albumele „Pasodoble” (2007) și „Tarantella” (2009) a fascinat publicul cu sunete de jazz melodios într-un stil muzical de
Leszek Możdżer () [Corola-website/Science/330717_a_332046]
-
publicul cu sunete de jazz melodios într-un stil muzical de cameră. În 2011 debutul sau ACT „Komeda” a fost lansat și premiat că „Albumul Anului” de către "Jazzforum". „Komeda” este tributul personal și foarte independent a lui Możdżer pentru legendarul pianist polonez Krysztof Komeda, care a devenit faimos după ce a compus coloane sonore pentru filmele regizorului polonez Român Polanski. La scurt timp după lansarea să, albumul a ajuns numărul 1 în topurile Pop din Polonia și a obținut Discul de Platina
Leszek Możdżer () [Corola-website/Science/330717_a_332046]
-
dar izbucnirea lui de percuție, sunete staccato de tobe sunt toate ale lui.” Albumul duo „Ultimul set - live la A-Trane” (lansat în toamna anului 2012) este o moștenire impresionantă și demnă de un muzician unic, plin de curiozitate și versatilitate: pianistul american Walter Norris. În timp ce albumele pe care interpretează două piane au de multe ori o încurcătură de note all-you-can-eat și aproape întotdeauna par a fi prea încărcate, acest album care adună ce-i mai bun din acest domeniu de specialitate
Leszek Możdżer () [Corola-website/Science/330717_a_332046]
-
Wayne Shorter pe alocuri, cu propriul său arsenal de note grațíoase și salturi mici pentru a se potrivi stilului lui Norris, care este mult mai opac, dar foarte stimulant. În spectacolul „Jazz la Filarmonica din Berlin I” (aprilie 2013) trei pianiști de clasă mondială s-au întâlnit pe 11 decembrie 2012, la prestigioasa sala de concerte de muzică clasică pentru a cânta solo, în duet și trio. Împreună cu Iiro Rantala și Michael Wollny, Możdżer a reușit să creeze un moment definitoriu
Leszek Możdżer () [Corola-website/Science/330717_a_332046]
-
născut la 11 iulie 1942) este un trompetist polonez, compozitor și improvizator. A înregistrat de multe ori pentru ECM, de accea Stanko este puternic asociat cu free jazz și avant-garde. Și-a făcut cunoscută apariția la începutul anilor 1960, alături de pianistul Adam Makowicz în "Jazz Darings", Stańko, mai târziu, a colaborat cu pianistul Krzysztof Komeda, în special pe albumul din 1966 " Astigmatic". În 1968, Stanko a format un cvintet apreciat, care l-a inclus pe Zbigniew Seifert la vioară și saxofon
Tomasz Stańko () [Corola-website/Science/330730_a_332059]
-
A înregistrat de multe ori pentru ECM, de accea Stanko este puternic asociat cu free jazz și avant-garde. Și-a făcut cunoscută apariția la începutul anilor 1960, alături de pianistul Adam Makowicz în "Jazz Darings", Stańko, mai târziu, a colaborat cu pianistul Krzysztof Komeda, în special pe albumul din 1966 " Astigmatic". În 1968, Stanko a format un cvintet apreciat, care l-a inclus pe Zbigniew Seifert la vioară și saxofon alto, iar în 1975 a format uniunea -Adam Makowicz. Stańko și-a
Tomasz Stańko () [Corola-website/Science/330730_a_332059]
-
și excursii inițiate de către Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii. Ajungând la o vârstă înaintată în Polonia comunistă, Stańko a fost impresionat de corelația jazzului cu libertatea. În 1958 a avut primul său concert de jazz oferit de Dave Brubeck. Împreună cu pianistul Adam Makowicz, grupul s-a inspirat din muzica unor muzicieni precum Ornette Coleman, George Russell și Miles Davis și este considerat de mulți critici ca fiind primul grup din Europa care a creat free jazz În 1963, Stańko s-a
Tomasz Stańko () [Corola-website/Science/330730_a_332059]
-
gand să studieze medicină, dar s-a răsgândit și la 18 ani a început studii de muzică la Academia de muzică din Viena cu dirijorul Hans Swarowski. A fost coleg în acei ani cu dirijorul italian Claudio Abbado și cu pianistul și dirijorul israelian Daniel Barenboim Prima sa soție, începând din anul 1958, a fost soprana canadiană Carmen Lasky. Lor li s-a născut un fiu, Mervon, si o fiică, Zarina. În 1964 au divorțat. După doi ani, Carmen Lasky s-
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
dirijor principal al Filarmonicii din New York și a rămas în post până la demisia să în anul 1991, fiind cel care a îndeplinit cei mai mulți ani această funcție. În această calitate, în 1978, Filarmonica din New York a dat un concert rămas în istorie cu pianistul Vladimir Horowitz. Orchestră Filarmonica Israeliană din Țel Aviv l-a angajat pe Mehta în anul 1969 că consilier muzical, iar din anul 1977 ca director muzical. În 1981 i s-a acordat această funcție pe viață. Începând din anul 1985
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
pentru violoncel de Johann Sebastian Bach. Pau Casals s-a născut la 29 decembrie 1876 la El Vendrell, în regiunea Tarragona, în actualul district Baix Penedès din Catalonia, în casa nr.2 de pe strada Santa Ana. Tatăl său era organistul, pianistul și dirijorul de cor Carles Casals i Ribes (1852-1908), iar mama sa era Pilar Defilló, născută într-o familie catalană din Mayagüez, Puerto Rico, unde părinții ei emigraseră în căutare de muncă. Din fragedă copilărie, la 4-6 ani Casals a învățat
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
care a legat o strânsă prietenie. A cântat în perioada aceea în cadrul unui trio la cafeneaua „La Pajarera”, din piața Catalunya. Grupul a facut apoi parte dintr-un vestit sextet de la Pajarera. Cu recomandarea obținută de mama sa de la renumitul pianist și compozitor Isaac Albéniz, copilul a fost prezentat la Madrid contelui Guillermo de Morphy, secretarul privat al reginei regente Maria Cristina. Impresionat de îndată de talentul muzical al lui Pau, contele l-a adus să cânte în fața reginei, care i-
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
un nou violoncel Gagliano. În 1899 Casals a plecat din nou la Paris, locuind în casa cântăreței americane Emma Nevada și a lui Raymond Palmer. În același an a efectuat o călătorie la Londra, în compania Emmei Nevada și a pianistului Léon Moreau. La 20 mai 1899 a interpretat concertul de Edouard Lalo la Crystal Palace din Londra, iar în august 1899 a apărut într-un concert privat în fața reginei Victoria, iar 17 decembrie la Paris. În 1900 s-a stabilit
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Londra, iar în august 1899 a apărut într-un concert privat în fața reginei Victoria, iar 17 decembrie la Paris. În 1900 s-a stabilit la Paris, unde a luat avânt cariera sa de solist, o parte din timp în compania pianistului Harold Bauer. În 1901, tot împreună cu Emma Nevada și Léon Moreau, cărora li s-a alăturat și flautistul Daniel Marquesi, Casals a făcut un turneu în Statele Unite. Turneul, început la Worcester, Massachusetts, s-a încheiat în vara anului următor. La
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Dębica de la Breslau la mijlocul secolului al XX-lea. O bunica din partea tatălui, Eugenia Szylkiewicz. era de origine armeana. avea o soră (Barbara), și doi frați mai mari - Janusz, student la drept și la medicină, si Tadeusz care era violonist și pianist. La izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial familia Penderecki trebui să evacueze casă pentru a face loc Ministerului Alimentației care avea nevoie de un nou sediu. Ulterior familia se mută într-o casă de unde fuseseră izgoniți unii evrei. După
Krzysztof Penderecki () [Corola-website/Science/330890_a_332219]
-
(n. 16 ianuarie 1927, Storojineț, România, astăzi în Ucraina, d. 30 mai 2013, București, România) a fost un compozitor, pianist și dirijor român. A scris muzică cultă de scenă, de film, corală, vocală, de cameră, simfonică, vocal-simfonică și concertantă. La Conservatorul de muzică din Cernăuți a studiat pianul cu Titus Tarnavski (1941-1943). Între 1947 și 1956 a urmat cursurile Academiei
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
fost lector (1954-1963) și ulterior conferențiar (1963-1996) la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Radu Paladi a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, de la înființarea acestei instituții în anul 1949. A susținut recitaluri camerale în calitate de pianist în România, Spania, Germania și concerte ca solist al propriului Concert pentru pian în primă audiție, cu Orchestra Filarmonică din Iași, apoi cu Orchestra Filarmonică din Botoșani și în înregistrarea acestei lucrări cu Orchestra Națională Radio. Radu Paladi a deținut
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
drumul către studiile superioare urmate la una dintre cele mai prestigioase academii de muzică europene: Conservatorul de muzică din Geneva (Elveția). Au urmat două specializări care au completat studiile lui Vladimir Vlad Conta: la “Mozarteum” din Salzburg (Austria), sub îndrumarea pianistului și dirijorului Carlo Zecchi și la Academia Muzicală Chigiana din Siena (Italia), cu dirijorul italian Franco Ferrara. Vladimir Vlad Conta este astăzi dirijor al Operei Naționale București (din 2001), dar și invitat al mai multor teatre lirice și orchestre simfonice
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
simfonice din Vancouver, Edmonton, Quebec (Canada), Orchestre Suisse Romande, Orchestre de Chambre de Lausanne, Svizzera Italiana, St. Gallen (Elveția) ș.a. Printre momentele care au marcat evoluția muzicianului român pe scena internațională se numără debutul pe tărâm american, în 1997, alături de pianistul Radu Lupu și la pupitrul ansamblului National Symphony Orchestra, într-o serie de concerte de succes la Washington D.C. Doi ani mai târziu a fost aplaudat la Moscova, când a asigurat conducerea muzicală a unui program Beethoven/Berlioz la pupitrul
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
pupitrul Orchestrei Naționale Ruse. În anul 2000, Vladimir Vlad Conta a debutat la Londra, la Royal Festival Hall, unde a dirijat mai multe concerte ale ansamblului Philharmonia Orchestra, într-un program Ceaikovski, inclusiv integrala lucrărilor pentru pian și orchestră, alături de pianistul rus Mihail Pletnev. Șase ani mai târziu, dirijorul român s-a aflat pentru prima oară la Roma, unde a prezentat un program Bartók/ Enescu/Beethoven, sub bagheta sa evoluând Orchestra di Roma e del Lazio. După 1989, Vladimir Vlad Conta
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
Conta a revenit în România în repetate rânduri, din dorința de a împărtăși experiența sa și cu publicul din țară și de a deschide noi drumuri în domeniul muzical românesc. Un exemplu ar fi prezența sa în dublă ipostază - ca pianist și dirijor - lucru rar întâlnit până atunci în România, la pupitrul Filarmonicii "George Enescu", cu un program integral Beethoven (Simfonia a III-a și Fantezia pentru pian, cor și orchestră în do minor). Vladimir Vlad Conta și-a format un
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
Octav Băncilă” din Iași cu profesorul Marin Pânzaru, continuând la Academia de Muzică din Iași cu Ioan Welt și Mircea Dan Răducanu, iar apoi la Universitatea Națională de Muzică București cu Gabriel Amiraș. A participat la cursurile de măiestrie ale pianistului german Wolfang Wagenhäuser în 1993, mai întâi la București iar apoi la Aurich, în Germania, Deasemenea s-a perfecționat cu pianistul britanic Martin Hughes, profesor la Universität der Künste din Berlin. În 1987 a debutat cu Concertul nr.1 în
Nicoleta Luca-Meițoiu () [Corola-website/Science/329080_a_330409]
-
Răducanu, iar apoi la Universitatea Națională de Muzică București cu Gabriel Amiraș. A participat la cursurile de măiestrie ale pianistului german Wolfang Wagenhäuser în 1993, mai întâi la București iar apoi la Aurich, în Germania, Deasemenea s-a perfecționat cu pianistul britanic Martin Hughes, profesor la Universität der Künste din Berlin. În 1987 a debutat cu Concertul nr.1 în Do Major de Ludwig van Beethoven alături de Filarmonica „Moldova” din Iași, dirijor George Vintilă. Ulterior a fost invitată adesea să susțină
Nicoleta Luca-Meițoiu () [Corola-website/Science/329080_a_330409]