4,013 matches
-
la Mausoleul Eroilor Neamului. Și pe urmă cel mai bun va fi îngropat printre cei mai buni și amintirea lui va fi eternă. Probabil. Dacă cetatea nu va fi distrusă de o armată mai pricepută. Sau mai flămândă. După ce a picat dictatura, am mai scris timp de șapte ani. La concursurile literare se dădeau premii în tabere și adolescenților le plac taberele. Astea cu artiști sunt încă și mai interesante. Cunoști celebrități, faci chestii nebune, ești interesant. Ca în scorburi pline
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
ca ea să rămînă. Și cam pe vremea aia a venit John Beals s-o vadă și cred c-a priceput cum stau lucrurile și-n ce ape se scaldă, și nu prea i-a venit la socoteală, i-a picat cam greu. Ce-i drept, totdeauna l-am socotit un om de nimic: un bărbat care Închide ochii la așa ceva și-și lasă nevasta să-și facă de cap... dar, de ce să nu recunosc, se vede că tot Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Slauca, cum se avântă într-o observație directă la adresa urmașului apostolic: "na", zice uina Slauca, "acuma ce i-o trebuit și lui Papa să vină la noi, nu vedeți că abia să poartă, abia pășește, de zici că acuma, acuma pică; nu-i mai vrednic, așa-i când 'bătrânești", zice uina, plină deodată de o înțelepciune fortuna labilis: "dacă ai 'bătrânit stai acasă, pe lângă cuină, mai faci una, alta, ce te mai țin puterile, brăcinarii, cum se zice, nu te apuci
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
o să lucrezi bine, o să-ți faci lecțiile și o să treci examenele cum se cuvine, o să-ți poți lua diploma de bacalureat și o să poți munci oriunde. Mai poți să-ți continui și studiile încă patru ani la universitate. Dacă o să pici la examenul de admitere, o să trebuiască să mergi la școala elementară și s-o termini la paisprezece ani. Apoi îți iei ce slujbă poți. Uită-te la mine, am intrat la școala secundară, dar a trebuit să plec la paisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la naiba! Apoi adăugă: De ce-am mai adus copii pe lume? și începu să plîngă. Thaw se alarmă. Era prima oară cînd o vedea înjurînd sau plîngînd, și încercă să vorbească rațional și calm. — Mami, nu contează dac-o să pic la examenele alea. Dacă o să termin școala și-o să-mi iau o slujbă, n-o să mai trebuiască să muncești atît de mult. Doamna Thaw își frecă ochii și reîncepu să coasă cu buzele strînse. După o pauză, zise: — Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sau se duc la dans; activitatea în sine nu era interesantă, ci puterea de a participa alături de ei l-ar fi făcut să fie mai puțin distant. Profesorii nu-i mai ajutau pe elevii care urmau să treacă sau să pice examenul, ci se concentrau pe cazurile limită, așa că avea voie să studieze materiile care-i plăceau îartă, engleză, istorie), iar la orele de latină sau matematică scria sau făcea schițe într-un caiet, stînd cît mai departe de profesor. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucru, nu-i deloc același lucru. Sosi și ziua bacalaureatului, iar el se prezentă fără să aibă sentimentul unei ocazii speciale. în tăcerea supravegheată a sălii de examen, își plimbă privirea peste teza de matematică și rînji, știind c-o să pice. Se gîndi c-ar sări în ochi dacă s-ar ridica și ar pleca, așa că se amuză încercînd să rezolve două sau trei probleme, folosind cuvinte în loc de cifre și rescriind ecuațiile ca pe niște argumente dialectice, dar curînd se plictisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw. Pentru că vocile ferme și responsabile îi dirijau viitorul cînd într-o parte, cînd în alta, cu multă gravitate, Thaw se cufundă într-o toropeală fatalistă. îi trebui un minut întreg să-și dea seama că așteptau să răspundă. Am picat la matematică, zise el. — Cum de ești atît de sigur? — Pentru a trece îmi trebuie note maxime la tot ce am scris, iar eu am scris mai mult absurdități. — De ce-ar scrie cineva cu inteligența ta absurdități după patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
A doua zi, Thaw se întîlni cu profesoara de matematică pe cînd traversa holul. Ea îi aruncă o privire luminoasă și zise: — Ce-ai pățit, Thaw? Era încurcat. Ea-i zîmbi și-i spuse: — Le-ai spus tuturor că ai picat la matematică, nu? — Da, domnișoară. — Ei bine, rezultatele oficiale tocmai au fost afișate. Ai trecut. Felicitări. Thaw se holbă cu groază la ea. Spre sfîrșitul săptămînii, intră prin portalul de marmură al Bibliotecii Mitchell. Venise deseori aici să vadă facsimilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se descurcă Marjory“... „Povestiți-mi ceva despre golf“... — Scuze, spuse Thaw. Ce face Marjory? — Se descurcă Marjory la școală? — Nu... nu știu. în ce an e? — în anul doi, cred. — Atunci, probabil că se descurcă bine, zise Thaw. Nimeni nu pică anul doi, adăugă el. — Credeam că ești în grupa ei, spuse profesorul, cu o vagă notă ostilă. — Nu, deloc, răspunse Thaw cu răceală. Marjory intră cu mama ei. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată și cercei lungi, iar sînii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sendvișuri și ceai. La începutul lui noiembrie, plafonul era atît de încărcat de forme diverse, că zidul delicat cu fereastra părea insipid, așa că Thaw creionă bolovani, flăcări și nori pe el, și pregăti noi cutii cu vopsea pentru a fi picate. Cînd ajutoarele sosiră în seara aceea, domnul Smail se urcă pe platformă și-i spuse: Mi-e teamă că i-ați rănit sentimentele domnului Rennie. — De ce? — A lucrat enorm de mult la peretele acela. Era mîndru de el. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și nu răspundea nimeni, dar, o dată, cineva mi-a răspuns: „Eu sunt, domnul Sima“. „Domnul Sima ? Ia te uită, domnule, ce surpriză !“ și m-am repezit spre fereastră, dar n-am deschis-o. „Ia te uită, domnule ! Să mă fi picat cu ceară și n-aș fi bănuit că ești dumneata. Cu ce ocazie pe aici ?“ „V-am căutat o grămadă“, mi-a spus el, „mă temeam să nu vă fi mâncat lupii care au trecut Dunărea, încoace; am văzut ieri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
greu de înțeles al arhitectului, pe terasa-acoperiș a blocului fuseseră construite câteva odăițe așezate la rând pe o singură latură, un fel de colivii aeriene legate între ele printr-un coridor îngust și izolate de restul clădirii, ca și cum ar fi picat acolo singure, din cer. În coliviile acelea, pesemne uitate de proprietarii lor, nu locuia nimeni. Printre ele exista un W.C. a cărui fereastră se deschidea spre bezna umedă și adâncă a unui așa-zis luminator. Alături de el, o odăiță nelocuită
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
au apropiat și, împreună cu ei, salcâmul. S-au lipit de mine, acoperindu mă. Începuse să se întunece, dar distingeam perfect fiecare crenguță, fiecare frunză, fiecare nervură, vedeam până și petele roșietice-gălbui de pe cele câteva frunze ale nucului care uitaseră să pice de cu iarnă. Pluteam în haloul acela, vârfurile arborilor cuprinseseră tot orizontul, mă simțeam bine, acolo, mă priveam cu duioșie, fără pic de regret. O melancolie lichidă, dulce-amară curgea prin mine... Deodată totul s-a retras, am reintrat în mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu voce puternică, să șadă. Se miră când văzu că bărbatul nu-și scoate melonul tras cam mult peste urechi. — A sosit domnul Neculai Procopiu? îl întrebă pe portar. — Încă nu, spuseră deodată Nicu și nea Cercel. Da tre’ să pice dintr-un moment în altu’. Îi spun eu să treacă pe la dumneavoastră... adăugă portarul. — Îi spun și eu, preciză Nicu și se retrase împreună cu portarul, însă din ușă îi făcu cu ochiul fratelui său adoptiv. Prinsese obiceiul la școală, de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acolo a fost ca la teatru, când am ajuns am întrebat unde e groapa, iar un om de la poartă mi-a explicat unde e și mi-a spus: „Da’ să știți că mortu’ n-a venit încă, îl așteptăm să pice dintr-un moment în altul!“ Mă rog, n-am timp să vă povestesc acum totul... Și Jacques, și eu rămăsesem cu gura căscată, fiindcă papa e foarte econom cu vorbele, de cele mai multe ori. Uite ce se ascunde în părinții noștri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tăia pe din două. Ce-au avut oamenii ăștia în cap când și-au răspândit curțile în halul ăsta lipsit de noimă? Și proprietarul, prietenul dumitale, Godun, cum de le-a vândut astfel? Omar îi privi dintr-odată năuc, ca picat din lună. El, care nu avea parte din întinderea de pământ pe care o puteai cuprinde cu ochii, niciodată nu se gândise la ceea ce alții știau deja: Godun feliase din câmp ca din cozonac și se îmbogățise însutit vânzând loturi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
într-o cămașă argintie, l-ar fi redecorat, ca pe un star tânăr, pentru toate frumoasele dokhtar irooni. Cei doi invitați aduseseră fete și toate își doriseră, din tiparele ei, măcar un fular sau niște garnituri de manșete. — După ce Ahmadinejad pică, o să ne îmbrăcăm altfel, tu știi! Când rămaseră în cameră fără bărbați, Sofra și Mahla prizară o „linie“: — Doar asta mă face să văd colorate chiar și turbanele, care sunt negre! Abia se-adunaseră împrejurul mesei și prietenii aclamau: „Eyvat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mândră, îmbrăcată-n lunge straie De argint, ce sta ca umezi pe-a ei trup care tresare, Ca o creangă mlădioasă sub a vântului suflare. Naltă e, subțire este, ochii mari adânci ridică, 365Părul ei de aur moale până la călcîie-i pică Și cu poalele ei albe șterge stelele-i senine, Lacrimi lungi ce curg pe fața-i ca și fire diamantine. Nu uita cumcă seninul cerului este în aștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. 370E frumos pe când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mare, s-aruncăm spre cer în sus Și tustrei să stăm sub dânsa pe când va căde de sus, Sa. vedem ce-a să gândească Dumnezeu și ce-a să zică. 710Astfel, cum ți-ai face cruce, ei se pun alături... pică Boamba grea svîrlită-n ceruri, din cei doi făcând fărâme. Și Călin rămâne singur, rău îi pare ca la nime, Dară nici c-avu ce face. Împăcat De - astă dreptate, Lasă-n pace să trăiască tinerele lui cumnate 715Și făcu o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stelelor - Poate că mi-ar fi mai bine, Poate te-aș uita pe tine. Alei puică, alei dragă, Cumu-i frunza cea pribeagă E viața mea întreagă, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg cu nimică; Viața trece, frunza pică, Trece fără mângâiere, 116 {EminescuOpVI 117} {EminescuOpVI 118} {EminescuOpVI 119} Ca isvorul de durere, Trece și se prăpădește, Arde și se mistuiește, Fără noimă, fără rost Bine - ar fi, să nu fi fost. Vai de - acela ce iubește Și nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
perdea. {EminescuOpVI 122} ALEI MICĂ, ALEI DRAGĂ.. Alei mică, alei dragă, Cine vrea să ne - nțeleagă Vază frunza cea pribeagă, Ce-i ca viața noastră - ntreagă. Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne - alegem cu nimică - Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică, Viața trece, frunza pică Și din ura ce ne strică Nu ne - alegem cu nimică. Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mică, alei dragă, Cine vrea să ne - nțeleagă Vază frunza cea pribeagă, Ce-i ca viața noastră - ntreagă. Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne - alegem cu nimică - Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică, Viața trece, frunza pică Și din ura ce ne strică Nu ne - alegem cu nimică. Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă - Așa trece viața - ntreagă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Știu că nu ești golumbea, Nici mierlă, nici turturea, C-acelea nu cânt - așa La - o inimă ca și-a mea. Că glasul tău e subțire, Mi-ai cântat de despărțire. Mai rău nu te-aș blăstema, Numai să-ți pice - aripa Ca să nu mai poți sbura De ce mi-ai cântat așa. 41 Mândră, mândrulița mea, Că tu ești viața mea - O lungești și o - ndulcești 150 {EminescuOpVI 151} Ș-o mângâi și-o fericești. Uite drept la mine-n față
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumină, Dacă gată de cinat Nu mă-ntreabă De - am mâncat, Ci mă-ntreabă ce-am lucrat. Dar eu tac, nu zic nimică, Doar din ochi-mi lacrimi pică; Iau naframa și le șterg, Ele tot mai tare merg; Ele pică la pământ De sălbatecă ce sunt; Ele pică pe obraz De atât amar necaz; De mănânc pâine uscată Ea-i cu lacrimi picurată. 112 De-ai juca ca nuca-n ciur La străini tot nu ești bun, De-ai juca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]