2,508 matches
-
în lumina învățăturilor divine, dar nu a celor ce și-au înfășurat creierul cu Aristotel. N-ar fi frumos chiar și față de mine însumi, dacă n-aș fi înțeles că suntem aproape de o enormă răsturnare în timpul căreia pietrele vor vorbi picurând lapte iar lupii vor naște miere. Nu ți-ai pierdut nimic din înfumurare și continui să bați câmpii. Am venit la tine cu intenții binevoitoare pentru a-ți ușura starea în care te afli, dar poate că cei de teapa
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
germeni din grâu sau orice alte semințe vândute în pachete ce poartă instrucțiuni, pentru a putea fi puse la încolțit. Prepararea grâului încolțit se face astfel: se pun semințele într-un platou umplut cu apă seara. În fiecare dimineață se picură apă pe ele. În timpul zilei se lasă semințele acoperite cu tifon. Seara vărsați apă pe semințe. Spălați semințele dimineața, la amiază și seara într-un strecurător. După 3- 5 zile apare un mic colț verde sub fiecare sămânță. Abia în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
sunt necesare tehnici speciale de aplicare, cuantificare și control a stimulilor gustativi. Metodele de aplicare ale stimulului pot fi degustarea (în sensul strict al cuvântului) și metoda picăturii sau a stimulării punctate (cu ajutorul unei pipete, seringi sau aplicatoare gustative se picură o cantitate determinată de soluție pe un loc determinat de pe suprafața linguală). Determinarea pragurilor gustative se poate face prin metoda limitelor sau a stimulilor constanți. Cercetările au demonstrat că între indivizi există diferențe mari în ceea ce privește sensibilitatea gustativă, înregistrându-se diferențe
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
limbuție, vorbărie, clevetire 91 Timpurile: trecut, prezent, viitor 92 Tinerețe, maturitate, bătrânețe 94 Virtute - viciu 95 Voință - pasivitate, blazare 99 PARTEA A DOUA Reflecții personale privind psihologia omului și existența sa (Tiberiu Rudică) 101 Referințe bibliografice 221 „Proverbele sunt lacrimi picurate din ochii fizici și spirituali ai umanității de-a lungul vremii pe cărările Întortocheate ale istoriei sale. Sunt lacrimile de bucurie, de durere, de nădejde și deznădejde. Lacrimile Împlinirilor și ale căderilor ei.” (Ion Dodu Bălan) Argumenttc "Argument" Proverbele condensează
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sinea lui că n-are prea mult de pierdut.) Motivația riscului asumat trebuie să fie Însă superioară: „Care sunt scopurile vieții, care În același timp să fie și datorii? Desăvârșirea noastră Înșine și fericirea altora” (I. Kant). Dacă nu curge, picură. (Este, din păcate, singura sau hotărâtoarea motivație care-i face pe unii oameni să accepte o sarcină sau o activitate mai dificilă.) Gândind astfel, ei se autocaracterizează: „Omul nu este altceva decât seria actelor sale” (G.W.Fr. Hegel). Adio
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unealtă, de instrument prin intermediul căruia să-și potolească senzația de foame). Μ Minciuna Își are, adesea, resorturile În prostie sau naivitate, dar când este călăuzită de ipocrizie devine foarte periculoasă: pentru că ea capătă, În aceste Împrejurări, viclenia de a ne picura, din când În când, și crâmpeie derutante de adevăr. Μ Există un aspect egoist până și În laudele pe care le acordăm, de vreme ce pe acela care ne stimează mai puțin Îl complimentăm cu mult mai rar decât știm că ar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în zorii cețoși de septembrie,/ Când din arșița lubrică a verii/ Mă dezmeticesc în aerul alb,/ Străină de arborii încâlciți în lumina lânoasă/ Voi fi trezită ca în sptembrie, devreme/ Și, ca în sptembrie,/ destul de singură ca să aud/ Văzduhul cum picură înspre amiază/ Pe obrazul gutuilor ud/ Și-mi va fi somn/ Și-o să mă rog să mai adorm/ Încă puțin,/ Stând nemișcată,/ Cu ochii închiși și fața în pernă,/ În timp ce liniștea asurzitoare/ Mă va trezi tot mai plin/ Ca să încep
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lui Ion Horea " Coloana în amiază", publicat în 1961, se lărgește aria de cuprindere a evocării istorice. "Viziunea în Apuseni" dezvăluie, într-o discretă incantație, figurile lui Horea și Iancu: "Când peste lumea toată/ se ridica soarele cât o roată/ Picurându-și sângele în Criș/ Cei doi s-au oprit în luminiș,/ Să-și aștepte ortacii/ Se aprindeau apele și copacii,/ Când a fost, cine i-a trezit/ Din întunericul de granit?" Deși versurile lui Traian Iancu, George Dan, Ion Rahoveanu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de însuși lucrul în sine?". În "Imnele bucuriei" cunoașterea poetică devine posibilă și exercitarea ei necesită din nou învestire cu har: "Și bolta uriașă a acestui falnic crin/ Pe crucea gurii mele să fie răstignită/ În graiul meu să fie picurat/ Cutremurul și frica fericită./ Între puhoaiele acestui necuprins/ Ce se rostesc departe în tăcere/ sa fiu cu fulgeru-nflorit/ Ce plămădește în deșert putere. Prea bucuros fiind, poetul dărui/ Valul de aur ce-i bătea în vine/ Întâiul nivel de jertfe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Atâta-i casa noastră, vatră în sălaș/ Unde se-ncinge focul și se coace pâine/ O parte pentru prunci și alta la altar/ Spre pomenirea numelor străbune,... Sfânt obicei, părinții din părinți/ O mână sapă, alta se închină/ și domnul picură din mâna lui/ Ulei în graiul lămpii pe colină." Trimiteri se pot face la Lucian Blaga dacă am cita poemul "Imnul organului": "Satul se coace-n cuibul lui ceresc/ Miroase-a smirnă și a omenie/ Miroase-a-înviere și-a curat/ Miroase
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
arghezian din volumul "Astfel", poetul se simte "scris" cu har dumnezeiesc: Mi-a scris cu mâna-i Dumnezeu/ Ai grijă și de el a zis/ Uite pe lista ta l-am scris,/ Arată-i țâța ta-n oglindă/ și miere picură-i pe limbă". Poetul este în căutarea "sunetului mai pur", deși nu mai suntem Ulise, deși marea s-a uscat între timp, deși ne lipsește curajul și nu ne mai fascinează mirajul depărtărilor. Expus luminii și soarelui, poetul poartă aureolă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dureroase care se vor adânci în poemul "Cicatrice". Aici, suferința capătă dimensiunile calvarului; așa se și explică invocarea lui Isus, simbol al suferinței umane "Dumnezeule, sunt cel mai puțin vinovat,/ Stăm cu capetele aplecate și ne rugăm,/ în baie apa picură nemotivat,/ în mine se naște un om/ Comediantul, vă spun, a murit de râs,/ Comediantul ar fi fericit,/ Dacă ar sta într-o palmă la care-a râvnit/ În palma lui Hamlet sau a lui Isus". Viața e un permanent
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în aer, pretutindeni,/ Fiori, adînci fiori de fericire,-”). 11. Viața romînească, 2, vol.7, 1907, p. 63-70. 12. „Dorința”, în Viața Romînească, 8, vol.29, 1913, p. 31: „șiam rămas așa, cu brațele întinse, sorbind glasul care, ca un fior, picura din sufletul lemnului în sufletul meu”. 13. „Gratie și Palamon”, în Viața Romînească, 8, vol.31, 1913, p. 88: „Pe sub sprîncenele lui stufoase, călugărul privea rostogolirea rară și măreață de pe Arșiță, clădăraia din ce în ce mai înaltă a munților din față și toată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau, pe tulpine și pe grilaje se prelingeau, ca o sudoare rece, stropi groși. Ăsta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură”. E nevoie însă de o anumită dispoziție sufletească pentru ca picăturile de ploaie ori stropii de rouă să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tîrziu: semnul care-l face să creadă aceasta e că sînul „iubitei” „e mai lăsat”. Prin urmare, trebuie acționat urgent. Cum? Descompunerea nu poate fi stopată decît printr-o schimbare radicală de climat: „Toarnă pe covoare parfume tari”! Nu zice „picură”, „stropește” sau „varsă”. „Toarnă” înseamnă o cantitate mare și un gest impetuos. Iar ca măsură suplimentară de protecție recomandă bandajul cu trandafiri: „Adă roze pe tine să le pun”! De la strofă la strofă, tonul adresării se schimbă: alarmă, compătimire, exasperare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur" (ultima patrie). În alte texte din carte, se întâlnește ideea unei purificări inerente procesului de transfigurare necesară a lumii prin actul scriptural. Scrisul rămâne, orice s-ar spune, metoda optimă de exorcizare, de eliberare de sânge, de organicul robit, subjugat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aur psaltirea. După ce scrie o pagină, îi dă foc la opaiț, iar cenușa o presară pe trupul lui Lazăr. Pe rănile celuilalt Lazăr" (VII. Celălalt Ferapont); "Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui psaltirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încât se poate vorbi, cu adevărat, de un amestec inextricabil de iubire și moarte în poemele lui Cezar Ivănescu: "Nu întâmplător, prin joc și dragoste, poetul își inițiază didactic iubita în tainele lui Thanatos. În clipele de desfătare erotică, el picură veninul extincției, îndrăgostiții beau dintr-un filtru ucigător. Dorința e devorată de spaima morții, candorile capătă frumuseți misterioase, decrepite" (Daniel Dimitriu). Chiar și în poemele în care senzualitatea este substituită de ceea ce Georges Bataille numește "erotismul sufletului", iar actul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ta să se facă. 43. Iar un înger din cer s-a arătat Lui și-L întărea. 44. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ. (Biblia, Noul Testament, Evanghelia după Luca, cap. 22: 39-44) 1. Scrie sinonimele termenilor: soarta, putere. 2. Precizează valoarea morfologică a celor doi i din cuvântul măslinii. 3. Menționează rolul prozodic al cratimei din structura să-i rupă. 4. Specifică
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
rivanol, după care se pune un tub de politen cu 3 găuri în ordine de șah ce drenează cavitatea mediastinală retrosternală la extremitatea sa cervicală. Se pune o canulă venoasă prin contraincizie la polul abdominal al plăgii prin care se picură soluție de Penicilină și Streptomicină. Drenul de politen se adaptează la o trusă de aspirație. Se pudrează cavitatea cu Streptomicină și Rifampicină. Se suturează plaga cu fire BlairDonatti; pansament steril”. În timpul cervical al intervenției chirurgicale se practică „incizie eliptică ce
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
Nichifor se da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele” dragostea și mila pentru animal, exprimată de stăpânul ce înțelege greutatea sarcinilor și dorește să o ușureze, pe cât posibil; p. 15, r. 32 33 : „de nu curge, măcar picură, și cine mișcă tot pișcă” e acceptabil și un câștig mai redus în lipsa unuia mai mare, iar cel activ și muncitor se bucură de orice beneficiu, fie cat de redus; p. 16, r. 15 16 : „de multe ce dăduse peste
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
apasă greu înăuntru. [...] Are o față întunecată și nu l-am văzut zâmbind niciodată. E un adevărat gramatic. El transcrie în aur psaltirea” (VII. Celălalt Ferapont); „Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui psaltirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
gros, după care, la sfârșit, se dă la rece. CREMA PENTRU TORT CARAMEL Se caramelizează 1 pahar de zahăr și se stinge cu ¾ de pahar de apă. Se fierbe până se face ca o miere. Cât este caldă bine, se picură puțin câte puțin, ca la maioneză, într-un castron în care avem frecate spumă 300 g unt cu un gălbenuș și 3 linguri de zahăr pudră. Când crema este gata, punem într-un colț 2 lingurițe de ness pe care
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
păstrează foarte bine crud, fără zahăr. Dar, rețeta mea este așa: se fierb 1,100 kg zahăr cu 600 ml de sirop crud. Punem vasul la foc și fierbem timp de 15 minute, luăm spuma albă care se formează deasupra, picurăm puțină zeamă de lămâie, mai lăsăm câteva clocote și dăm la răcit. Punem în sticle bine închise și punem data, apoi le depozităm în cămară. SOCATĂ 14 flori de soc, 10 l de apă rece, o lămâie - coajă și zeamă
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
prin faptul că „virtutea” este incomodă: obișnuind să se respecte, ea Îi pretinde omului noi exigențe față de sine, noi performanțe morale. În schimb, „viciul”, fiind versatil prin natura lui, este atractiv pentru om: Îmbrăcînd cu abilitate haina virtuții viciul ne picură din cînd În cînd iluzia reușitei, de aici și impresia că nu este chiar atît de rău. * „Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui, nicicînd.” (M. Eminescu) Munca omului cu sine Însuși, pentru transformarea continuă a naturii sale
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]