KorAP: Find »[drukola/base=pipăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...124 >

3,087 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

fiecare din ele fiind o individualitate. Îl atrăgeau craniile acelea cu orbitele goale și dinții strîmbi, care păreau să-l privească pe furiș. În multe privințe, aceste schelete erau mai vii decît țăranii cărora le aparținuseră În viață. Jim Își pipăi pomeții și maxilarul, Încercînd să-și imagineze propriul său schelet În soare, zăcînd aici, pe acest cîmp liniștit, aproape de aerodromul abandonat. Părăsind movila mortuară cu familia ei de oase, Jim traversă cîmpul pînă la un șir de plopi piperniciți. Trecu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
și se apropie de Jim, cu mîinile galbene ca niște dihori. — Băiat american? — Englez. Aștept șoferul. — Băiat... englez. Tu vino acum. — Nu - e acolo. TÎnărul Întinse mîna, Înjurînd În chineză, și-l apucă pe Jim de Încheietura mîinii. Degetele lui pipăiau pe cureaua de metal, Încercînd să desfacă Închizătoarea ceasului. Țărăncile Îl ignorau, cu găinile adormite În poală. Jim Împinse mîna tînărului și simți strînsoarea degetelor acestuia pe braț. Scosese un cuțit și era gata să-i taie mîna lui Jim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
că ai nevoie de ajutor. Întinse mîna ca să se urce la bord, dar cînd Jim i-o apucă, marinarul Îl trase brusc În barcă, genunchii lovindu-i-se de inelele de alamă ale ramelor de hublou. Îl ridică și Îi pipăi reverele hainei și insigna. Părul lui lung, blond Încadra o față sinceră de american, dar marinarul cerceta spre rîu pe furiș, de parcă s-ar fi așteptat ca un scafandru japonez, În echipament complet, să apară la suprafață În apropierea bărcii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Îi cercetă cu pricepere dinții. — SÎnt niște dinți bine Întreținuți. Cineva a achitat multe note de plată pentru gurița asta dulce. Frank, ai fi surprins să afli cîți oameni neglijează dinții copiilor lor. Basie Îl bătu pe Jim pe umăr, pipăind lîna albastră a hainei lui. Curăță noroiul de pe insigna școlii. — Se pare că e o școală bună, Jim. Școala Catedralei? Frank se uită urît la grămada de rame de hublou. Se purta cu băgare de seamă față de Jim, de parcă acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Încheietura mîinii și dispăru În Întunericul de apă de colonie și pudră de față de sub pătură. Totuși, manierele blînde ale lui Basie, ca și acelea ale servitorilor care Îl Îmbrăcaseră și Îl dezbrăcaseră cîndva, erau ciudat de liniștitoare. Marinarul Îi pipăi toate oasele din trup, de parcă ar fi căutat ceva prețios. Prin ușa deschisă, Jim văzu o barcă zburătoare gata să se ridice de pe Baza navală aeriană. O barcă japoneză de patrulare Închisese canalul, ocolind cu grijă curenții care formau vîrtejuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
mai tîrziu, bărcile japoneze de patrulare Îi vor observa. O răsuflare fierbinte cu miros de pește Îi acoperi fața. Jim se trezi gîfÎind. Trupul uriaș al lui Frank era aplecat deasupra lui, cu brațele grele pe coapsele lui, cu mîinile pipăindu-i buzunarele hainei. Jim Îl Împinse la o parte, iar Frank se Întoarse calm la fotoliul lui de pînză și continuă să lustruiască ramele. Erau doar ei amîndoi În cabină. Jim Îl auzea pe Basie jos, pe pasarela de bambus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
și Frank dormeau amîndoi sub pătură, el stătea treaz, Întins pe grămada de saci de orez, lîngă sobița pe cărbuni. Reflectați de inelele și barele de alamă, cărbunii străluceau ca niște dinți de aur. CÎnd se trezea dimineața, Jim Își pipăia maxilarul ca să se asigure că Frank nu-i scosese din răutate vreun molar. În timpul zilei, Jim stătea pe debarcaderul funerar și făcea pe paznicul, În timp ce Frank vîslea spre cargourile scufundate. CÎnd Începea să tremure, Jim intra din nou În cabină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
la Shanghai. — Zău? Pare o idee bună. — Negustorilor din Hongkew. Dar nu valoram nimic. Totuși, a avut grijă de mine. — A făcut o treabă bună, zise doctorul Ransome, bătîndu-l pe umăr pe Jim. Apoi Îl prinse de talie și Îi pipăi ficatul umflat, după care Îi ridică buza de sus și se uită la dinții lui. — E-n regulă, Jim. Încercam să ghicesc ce anume ai mîncat. Cu toții o să trebuiască să ne apucăm de grădinărit la Woosung. Poate că japonezii o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
pe moarte, pentru care nu arătase niciodată nici cel mai mic interes, iar Jim avu brusc ideea revelatoare că doctorul Ransome acundea un pilot american rănit. Voia să-l atingă pe pilot Înainte ca japonezii să-l omoare, să-i pipăie casca și costumul de zbor, să-și treacă degetele prin praful și uleiul de pe ochelarii lui. — Jim...! Nu te mai gîndi...! Doamna Philips, una dintre văduvele misionare, Îl prinse cînd se aplecă Înainte, aproape leșinînd În fața imaginii acesteia de arhanghel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Mulțumesc, Jim. Ți-e tare foame? Mi-era azi dimineață. Jim Încercă să se gîndească la o glumă care să o Înveselească pe doamna Philips. — După toată plimbarea asta Îmi lipsește aerul, nu mîncarea. — Da, Jim... Doamna Philips deschise valiza. Pipăi Înăuntru și scoase un cartof mic. — Uite. Ține minte, să te rogi pentru noi toți. Ah, așa o să fac! Jim mușcă din cartof, Înainte ca ea să aibă timp să se răzgîndească. O să mă revanșez cînd ajungem la Nantao. Toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
vocile japonezilor apropiindu-se, Înăbușite de măștile de pe fețele lor, și Îl auzi pe sergent Înecîndu-se și scuipînd. Un soldat Îngenunche lîngă el, cu răsuflarea aspră și obosită șuierînd sub mască. MÎini puternice trecură peste pieptul și șoldurile lui Jim, pipăindu-i buzunarele. Brusc, Îi traseră pantofii din picioare, apoi Îi aruncară pe pista de zgură. Jim stătea culcat, fără să se miște, În timp ce focurile de la depozitele de petrol de la Hongkew jucau pe deasupra tribunelor, luminînd ușile frigiderelor furate, radiatoarele Cadillacurilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Shanghai! Stewardul se uită fix la Jim. După un moment de gîndire, clătină din cap aproape Într-un mod formal, de parcă Îl recunoștea pe băiatul de paisprezece ani, dar nu-l mai interesa. Se uită la cutiile cu rații și pipăi mătasea parașutei. Se dădu Într-o parte, ca să-i lase acelui hamal mai mult loc ca să-și balanseze bîta. — Basie! Jim ridică revistele Împrăștiate și curăță sîngele de pe copertele lor cu degetele. Le ținu ridicate În fața privirii furioase a chinezului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

cu „Pagini din creația de operă și balet a compozitorilor sovietici, Telesport și Ultimele Știri.” După ultimele știri te lauzi că ai manevrat la muncă patriotică 6784 de cărămizi și ai Încărcat singur o basculantă de nisip. Fratele tău Îți pipăie mușchii și te crede. Așa se Încheie cea de-a șaptea zi a celei de-a șaptea săptămâni a anului școlar 1962-1963. Pentru că i-ai tras o subțirică lui Tulea și i-a căzut o cărămidă pe picior vei primi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
te ține mieros de vorbă, nu-ți ia nimic, nu-ți dă nimic și dispare la fel cum a apărut. Și de-abia după dispariția lui constați cu stupoare că ceva lipsește. Scotocești bagajele, Îți controlezi portmoneul, numeri banii, te pipăi, dar nu-ți lipsește nimic. Ba, dimpotrivă, ai ceva În plus. Senzația că Îți lipsește ceva. Și scormonirea lucrurilor reîncepe, cu Îndârjire, până la epuizare. Ca și cum ai tăinui ceva, ca și cum te-ar murdări ceva. Rămâi cu un fel de rușine. Noroc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

mănușilor de cauciuc. Îi simți degetele Înăuntrul ei. Chiar dacă o avertizase cu privire la ceea ce urma să se Întâmple, bruschețea o făcu să tresară. —Cepes! bolborosi ea. —Pardon? zise Butoiaș oarecum pierdut. Evident, mintea lui era mai degrabă la ceea ce simțea la pipăit, și nu la ceea ce auzea.. —Ce-ai zis? —Sec! repetă ea. Deci, hm vă plac cèpes? Capul lui Butoiaș se ivi dintre picioarele ei. Fața i se Înroșise toată. Dacă-mi place sexul? Uite ce-i, poate ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
cu spatele și să facă un cerc În jurul băncii. —Stai putin, Îi șopti Ruby lui Sam, trăgându-l de mână. O s-o examinezi pe mama intern? — Trebuie. —O, Doamne, bărbatul cu care am ieșit În ultimele patru luni o să-i pipăie cervixul mamei mele. Cât de modernă e chestia asta? El Îi spuse că nu trebuia neapărat să se uite. —OK, spuse el câteva secunde mai târziu, se vede capul. Încearcă nu Împingi Încă. Aș vrea să respiri adânc pentru mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

credeam. Apoi au urmat sfaturile și jurămintele. Aplecat pe tejgheaua unui magazin, completam cecul. Am ales cea mai scumpă cască. Mama ta a ciocănit-o cu încheieturile degetelor să-i încerce duritatea, un ultim inutil gest de apărare. Apoi a pipăit căptușeala care trebuia să protejeze capul tău. Capul său. — Ține și cald, a spus și a zâmbit trist. Tu i-ai strâns umerii, ai scuturat-o, ai cuprins-o ca o furtună blândă. Bucuria ta i-a alungat melancolia. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Și toată urâțenia aceea care se apropia, luminile tremurând, îmi ieșeau în întâmpinare ca un parc de distracții rămas deschis numai pentru mine. Era prima oară că mă duceam la ea noaptea. Și îmi plăcea să recunosc lucrurile, să le pipăi pe întuneric, ca un hoț. Sugeam din nou aroma nesănătoasă a acelor locuri ca pe un balsam, împreună cu partea aceea din mine de care mă temeam și pe care o chemam în întuneric. Treptele nesigure, murdăria de pe jos, umbrele lungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
miros, doar și mai stătut. Eram în casa ei și ea lipsea, iar abuzul acela mă excita... acum îmi plăcea să cred că nu era o întâmplare cheia lăsată pe ușorul ușii, ci că o lăsase acolo pentru mine. Am pipăit peretele. Am găsit întrerupătorul, sub o apărătoare spartă. În mijlocul camerei s-a aprins un bec economic. Câinele orb stătea în fața mea cu ochii lui albi, o ureche dreaptă, alta fleșcăită. Un paznic cu adevărat mizerabil. Am stins. O voi aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
încerci?“ îmi spune, eu îi răspund că n-am bani. „Nu te costă nimic să încerci.“ Mă urc în camionetă, bărbatul mă ajută. Încerc rochia după un fel de perdea. Bărbatul vine și el după perdea și începe să mă pipăie: „Îți place rochia...“ Nu pot să mă mișc, așa că rămân țeapănă, în timp ce el mă pipăie. Când totul se temină, este leoarcă de transpirație: „Să nu spui nimic la nimeni“ și îmi face cadou rochia. Eu plec și-mi simt picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
încerci.“ Mă urc în camionetă, bărbatul mă ajută. Încerc rochia după un fel de perdea. Bărbatul vine și el după perdea și începe să mă pipăie: „Îți place rochia...“ Nu pot să mă mișc, așa că rămân țeapănă, în timp ce el mă pipăie. Când totul se temină, este leoarcă de transpirație: „Să nu spui nimic la nimeni“ și îmi face cadou rochia. Eu plec și-mi simt picioarele de gumă, îmi duc hainele mele în mână, iar rochia cu flori este pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Un scaun gol. Nu este obosită, nici tristă, dimpotrivă, e plină de energie și pare să aibă în păr broaște întunecate. În toiul nopții a intrat cineva mirându-se de atâta întuneric. — Unde e lumina? Și mâna acelei voci a pipăit zidul, iar eu am văzut-o pentru că ghiceam pe întuneric. Era un preot, un bărbat scund și robust, cu o haină până la pământ. Cu fața istovită și căzută, lipsită de culoare, și cu o expresie unică, un soi de zâmbet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

acasă cu capul doldora de câte auzise de la don Avito și Víctor. Aproape nu-și mai amintea de Eugenia și de ipoteca răscumpărată sau de juna călcătoreasă. Când intră și Orfeu îi sări în întâmpinare, îl luă în brațe, îi pipăi cu atenție gâtul și, strângându-l la piept, îi spuse: „Ai grijă cu oasele, Orfeule, mare grijă cu ele, nu-i așa? Nu vreau să te îneci cu vreunul, nu vreau să te văd murind sub ochii mei și implorându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
tot, numai idee tot! Mie îmi e de prisos trupul, Orfeule, îmi e de prisos trupul pentru că-mi lipsește inima. Sau nu-i mai bine zis că-mi lipsește sufletul pentru că-mi prisosește trupul? Îmi ating trupul, Orfeule, mi-l pipăi, mi-l văd; dar sufletul?, unde îmi e sufletul, îl am oare? L-am simțit că-mi dă cât de cât semne de existență când am ținut-o, îmbrățișată, aici, pe genunchi, pe Rosario, pe biata Rosario; când ea plângea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
tatăl tău, tu ești fiica mea...“ „Fiică, nu - zicea mama -, ci adoptată!“ „Fiică vitregă, doamnă, fiică vitregă! Vino la mine... vă las înstărite...“ Și se zice că mama îl tot boscorodea. „Și nerușinatul n-o făcea decât ca s-o pipăie...! S-a mai văzut una ca asta...!“ Și-a venit după aceea, firește, ruptura. „A fost o înșelătorie, nimic altceva decât o înșelătorie, don Eloíno, căci, dacă m-am măritat cu dumneata, am făcut-o pentru că m-au asigurat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]