5,361 matches
-
se poate! exclamă Resi. — Taci! i-a poruncit Kraft. Apoi s-a ridicat în picioare, a zvârlit revista. A scos din buzunar un pistol mic, dar eu l-am luat prin surprindere cu Luger-ul meu. L-am obligat să arunce pistolul pe podea. — Ia te uită la noi..., zise el minunându-se, ca și cum ar fi fost un spectator nevinovat, cowboy-ii și indienii. — Howard..., începu Resi. — Să nu scoți o vorbă, o avertiză Kraft. — Iubitule..., continuă Resi, visul cu Mexicul... sincer credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
intenționa să-mi facă un rău. Faptul că era într-o uniformă pusă la punct și că era mai mic și mult mai slab decât mine îmi dădea de bănuit că avea undeva la el o armă - foarte posibil un pistol. În clipa următoare s-a ridicat de pe găleată, arătându-mi prin felul cum se clătina cât de beat era. Până să se ridice a răsturnat și găleata. — Ai avut vreodată coșmaruri cu mine, Campbell? m-a întrebat el rânjind. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din ochi i-au țâșnit lacrimi. Ieși afară, i-am spus. Sau vrei să-ți frâng și brațul celălalt, să-ți crăp capul, i-am spus punându-i capul cleștelui la tâmpla dreaptă. Și înainte să pleci o să-ți iau pistolul sau cuțitul sau ce naiba ai la tine. A clătinat din cap. Durerea era atât de cumplită, că nu putea vorbi. Cum, nu ești înarmat? m-am mirat eu...? Din nou a clătinat din cap că nu. — Luptă dreaptă, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aia. Să-l creadă, tocmai pe el, în stare să trăiască cu o croitoreasă... Și azi-dimineață năvălise să-i mai spună, ca pe o veste nemaipomenită, că îl va face tată! Urlase la ea până răgușise. Noroc că nu avusese pistolul la el, că cine știe ce s-ar mai fi întâmplat. Îl descărca în ea, mai mult ca sigur. Așa impertinență, oricât te-ar chinui amorul și setea neostoită de pițiroanca ei (și ce margaretă, înfoiată, nesătulă și nestropită desfăcea profesoara!) nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zi, ceas de ceas, toate nopțile alea când stăteai să te ferești de dușmanul reacționar care pândea dar și de dușmanul celălalt, mai periculos, ăla ascunsul, de lângă tine, coleg, tovarăș care și el pândea. Știi ce înseamnă să regulezi cu pistolul armat sub perină? Ce să mai vorbim... Dar dacă-i p’așa, atunci, până la perire, eu sunt stăpânul veacului aici, la noi. Mi-ați dat crucea aia a episcopiei, mă pomeniți la ctitorire, mă chemați în față, da vă gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe atunci, Brandaburlea ăl Bătrân, protopopul Varsanufie și doi colonei de la Securitatea din București. Nu s-a putut stabili cum de ajunsese petarda aceea până la Osirică, mai ales că nimeni nu aruncase cu așa ceva. Doar Goncea trăsese câteva focuri cu pistolul din dotare. În chiar acea zi de 1 ianuarie 1967, intra în aplicare decretul prin care Ceaușescu hotărâse să li se dea o îndemnizație de 1 000 lei lunar femeilor care nășteau cel de-al treilea copil și pentru următorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
copil, totuși să m-aleg și eu cu ceva de pe urma dragostei noastre, dar el nu vroia să audă și mi-a zis că dacă mai mă las să cad și a opta oară el personal, adică Macatist, mă chiuretează cu pistolul și cu ce instrumente mai are în dotare și mă trimite p-ormă să mă duc să dansez pentru Chiru ăla din Baltă, că așa se zicea, că ia fete nemăritate la el și le pune să danseze și p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu ați observat voi borna. - Cum să fie, pufni ea. Treceam aproape săptămânal prin cătunul lor. Nu era decât stejarul și crucea. Acolo murise unul când cu colectivizarea, cu strângerea armelor. L-au găsit spânzurat în stejar. Și cu două pistoale, unul în mână, altul atârnat de gât. - Cincizeci și opt, șaizeci, pe-atunci parcă a fost cu armele. Când a dat Dej decretul ăla cu internarea în colonii la muncă forțată. A fost și ruperea cereilor. Cred că povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce să-i răspundă. Nu avea ce să-i răspundă. O asculta și parcă tot ce răzbătea până la el nu era decât clipocitul apei lovindu-se de pietroaiele acelea pe care cei doi cățelandri încă se hârjoneau. - Omul acela cu pistoalele a fost adevărat, surâse ea. Am văzut la televizor acu’ vreo trei ani o emisiune despre colectivizare. Spuneau că la Șipoteni, în țigănie, uciseseră un activist care-i amenințase, îi bătuse, nu-ș’ ce le făcuse, dar l-au găsit spânzurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fost adevărat, surâse ea. Am văzut la televizor acu’ vreo trei ani o emisiune despre colectivizare. Spuneau că la Șipoteni, în țigănie, uciseseră un activist care-i amenințase, îi bătuse, nu-ș’ ce le făcuse, dar l-au găsit spânzurat cu pistoalele în mână. În noaptea aia tot cătunul nu fusese acasă. Cu mic cu mare ziceau că se duseseră peste deal, la Ghimpătura, unde stătea să moară un staroste de-al lor. - Biserica aia, de dincolo, își aminti dintr-o dată Tomnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la Goncea. Când i-a spus că rămăsese însărcinată, mai s-o omoare. A trimis-o imediat, mai mult pe sus, la Wintris. L-a pus pe Macatist, șoferul, și a dus-o la spital ca pe o pușcăriașă, cu pistolul în spate. După aceea nici n-a mai vrut să știe de ea. Au ținut-o aproape un an de zile la sanatoriul lui Wintris.. Se cutremură scârbită. „Dumnezeu mi-a luat mințile, atunci.“ Apoi a venit Iacob. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se schimbe, îi șoptea o voce insistentă. E prea multă liniște. Poate că ar fi bună încă o ședință cu statul major. S-ar întrevedea o ieșire din acest impas. Se plimbă fără stare de colo până colo, aranjându-și tocul pistolului de la brâu, deschizând ușa biroului și primind cu un aer sever salutul santinelelor din anticameră, controlând magazia de provizii din spatele bibliotecii. Aș putea trăi aici două săptămâni, închis în camera secretă și încăpătoare. Aș citi Metoda operațiunilor armate - o descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acolo... - Patronul nostru are mulți dușmani, domnule Fritz. - Fitz. - Îmbrăcați-vă. Patronul vă primește imediat. După ce vizitatorul se îmbrăcă, Mitch făcu un semn unui soldat și acesta îi acoperi reporterului fața cu un sac. Apoi îi înfipse în coaste țeava pistolului pe care, în sfârșit, îl scoase de sub haină. Străbătură așa un labirint de scări și culoare, ceea ce le luă cam zece minute. După ce reporterul se lovi zdravăn de toate pragurile și se împiedică de câteva ori, o voce răsunătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
stătea în pragul ușii, înconjurat de cel puțin douăzeci de gărzi înarmate până în dinți. Reporterul se uită la cei care-l aduseră. Odată ajunși înăuntrul fabricii, santinelelor nu le mai păsa de ascunderea armelor, căci toți își etalau puștile, cuțitele, pistoalele și grenadele de la brâu. Unii din ei purtau cagule cu găuri în dreptul ochilor. - Îmi cer scuze dacă v-am bruscat cu ceva, domnule Fritz, dar, vedeți dumneavoastră, sunt un om cu foarte mulți dușmani și nu-mi permit să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
renunțară câteva clipe la dușmănia tradițională și rămaseră să privească în tăcere fabrica însângerată până la căderea nopții, când aceasta își pierdu caracterul senzațional și ei își amintiră cine sunt și ce trebuie să facă în continuare. Multe automate și multe pistoale se armară. Apoi respirația tuturor îngheță câteva secunde, în vreme ce fiecare își evaluă poziția și se gândi la cea mai bună alternativă pentru nimicirea opozanților. Una din opțiuni era să se unească și să distrugă fărâma de rezistență din fabrică, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ajungi la „Vizavi“ ca să te știi salvat. Acolo nu era nici autoritate, nici nimic care să amintească obiceiurile civilizației, și doar codul elastic al garimpeiros avea o anumită valabilitate printre locuitorii așezării. În Vizavi, se putea circula liber cu macete, pistoale, arme de vânătoare, puști, chiar și cu arcuri, săgeți și sarbacane, și se trăia într-un autentic climat de „western“. În Santa Marta, totuși, armele erau strict interzise - chiar și maceta absolut obligatorie pe munte - și un polițist făcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
intrase camionul. Trecură de el și trase pe dreapta puțin mai departe, introducând mașina Între două balustrade de ciment. Ambrogiani coborî și se duse la portbagajul mașinii. Îl deschise și vârî mâna Înăuntru. Lângă roata de rezervă era pitit un pistol de calibru mare, pe care-l Îndesă la betelia pantalonilor. — Ai și tu unul? Întrebă. Brunetti dădu din cap. — Nu l-am adus azi. — Mai am unul aici. Îl vrei? Brunetti dădu iarăși din cap. Ambrogiani trânti capacul portbagajului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
alt cot strâns la stânga și urca o pantă abruptă, unde părea să se sfârșească. Fără nici o veste, Ambrogiani păși În spatele unui copac și-l trase pe Brunetti după el. Dintr-o singură mișcare, carabinierul duse mâna Înăuntrul jachetei și scoase pistolul cu o mână și, cu cealaltă, Îi dădu lui Brunetti un brânci puternic În mijlocul spatelui care-l făcu să se rotească În lături, complet dezechilibrat. Brunetti bătu aerul cu brațele, incapabil să se oprească locului. Preț de-o clipă, rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se oprească locului. Preț de-o clipă, rămase suspendat Întreb mișcare și prăbușire, dar apoi pământul se povârni sub el și știu că avea să cadă. După care, Întoarse capul și-l văzu pe Ambrogiani venind direct spre el cu pistolul În mână. Inima i se contractă Într-o teroare subită. Avusese Încredere În omul acela, nu stătuse nici o clipă să-și spună că persoana de la baza americană care aflase de curiozitatea lui Foster și care aflase de aventura doctorului Peters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pietrele și cărămizile i se mișcară sub picior, scoțând un sunet care-l asurzi. Se lăsă pe vine, cu spatele lipit de peretele acoperit de alge de la Arsenale. Din nou, auzi zgomotul de pași, acum direct deasupra capului său. Scoase pistolul. — Commissario Brunetti? Panica Îi reveni, Împinsă din spate de vocea aceea familiară. — Vianello, zise Brunetti, ieșind de sub pasarelă, ce naiba cauți aici? Capul lui Vianello apăru deasupra lui, aplecându-se peste balustradă și uitându-se În jos spre locul unde stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
primea o răsplată sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică un picior în aer, admirîndu-și pulpa și glezna. Se declară mulțumită de ceea ce vedea, apoi murmură: - Dacă ții neapărat... Lăsă haina din mână și își puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc și o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste. - Da, țin. La aceeași oră. Las cheia sub ghiveci, ca de obicei. Vezi să nu te urmărească scriitorașul tău, în locul lui m-aș
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
e păcat să nu alunece viața, încetul cu încetul, către lumea de dincolo... Nu putu să râdă. Poate că Magicianul dorise o glumă, cu toate că privirea de metal numai asta nu sugera. - Aha, suntem pe stil vechi. Funie, săpun, nici măcar un pistol apărut din senin, cu un singur glonte pe țeavă. Nici cianură, nici vreun alt lichid toxic. Te recunosc, mă mir că nu te-ai gândit la o tăiere a capului, în piața publică, sub privirile uimite ale câtorva pensionari. Și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pornit pe vale, eu am luat panta În piept, deoarece așa ajungeam mai repede În pădure. Ei, probabil, m-au somat, dar eu nu i-am auzit și n-am realizat faptul că eram cu spatele complet descoperit. Pocnetul de pistol a făcut să răsune valea. Glonțul a trecut Însă pe lângă mine și a sfâșiat frunzișul arinului, care se afla chiar În fața mea. Tata a văzut că cei doi sunt după mine și a strigat cu disperare: Pe vale, Aspazia! A
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
3. La pagina 13, rândul 4: „Erasmus” din Roterdam, 1467-1536” (Rotterdam, 1469, după Larousse); Tot la pagina 13, rândul 10: „Platon, 428-384, Înaintea erei noastre” (sunt reale datele 427 348/347, Înainte de Hristos); 4. La pagina 19: „Legionarii făceau apologia pistolului” Nu cu duhul blândeții vor fi eradicate crimele, violurile, corupția, hoția, minciuna, trândăvia, perversiunile sexuale, trădarea etc.); 5. Pagina 20: „Armand Călinescu, prim-ministru În 1938, la masacrul din 29-30 noiembrie” (prim ministru era patriarhul Miron Cristea. Armand Călinescu va
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la acadeaua mea. Dar urâtul Își scoate capul din nou, ceea ce mă silește să-l Împing și pe el În oala cu poezie. Urâtul iese din oala de poezie, se scutură supărat, Își Îndeasă pălĂria pe cap și scoate un pistol : poc, poc ! Atunci Îi dau cu linguroiul de lemn În cap și continui să-l linguresc În crema de vanilie pentru tort.“ Așa se scrie și se trăiește În primul grad de distilare a sufletului. În primul grad de distilare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]