15,900 matches
-
în fapt, un canal ionic) este denumit astfel datorită afinității lui mari pentru alcaloidul vegetal denumit „ryanodină”. Activarea acestor doi receptori (în fapt, canale ionice) are loc în condițiile creșterii Ca+2 citozolic, care urmează deschiderii canalelor CaVOLT din membrana plasmatică a celulei β. La rândul lor, receptorii IP3 și RY permit o ieșire a Ca+2 din granulele secretorii (paralel cu o ieșire similară a Ca+2 din reticulul endoplasmic), ridicând concentrația citozolică a calciului la pragul de stimulare a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în declanșarea exocitozei (prin închiderea canalelor de KATP), cât și în susținerea sintezei de insulină sau a transportului insulinei din reticulul endoplasmic în granulele secretorii și de aici în spațiul extracelular prin procesul exocitozei. Pompele de Ca+2 din membrana plasmatică sau din reticulul endoplasmic sunt procese consumatoare de energie. Un rol important al mitocondriei este și acela al controlului eficienței energetice a metabolismului oxidativ, prin intermediul proteinelor decuplante (în celula β, izoforma UCP2). Aceste molecule ar putea interveni în exportul de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
frecvență înaltă apărând la 6-13 minute interval, și pulsația de frecvență joasă apărând la ~ 120 minute) sugerează existența în țesutul pancreatic a unor „pacemakeri” de tipul celor cardiaci sau prezenți în SNC. Aceste pulsații presupun alternanța „depolarizare/repolarizare” a membranei plasmatice β-celulare, operând asemănător cu procesele „electrice” neuronale. În coordonarea „pacemakerilor” β-celulari pot juca un rol semnificativ joncțiunile intercelulare sau influențele nervoase incomplet elucidate (84). Caracterul excitabil al celulei β se referă la declanșarea mecanismului exocitotic (răspuns) de către creșterea glicemică (stimul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în relație cu incidența mare a T2DM la pacienții obezi (hiperinsulinemici) și vârstnici (insulinorezistenți). 3.6. Exocitoza 3.6.1. Definiție Termenul de insulinosecreție se referă la ansamblul de evenimente biochimice din interiorul celulei β care conduc la creșterea concentrației plasmatice a insulinei. O funcție fundamentală care stă în spatele procesului insulinosecretor este aceea de biosenzor glicemic. Celula β percepe modificarea concentrației glucozei din jurul său și răspunde în mod adecvat față de ea. Răspunsul imediat vizibil este cel al creșterii sau scăderii exocitozei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
singuri, dar devin eficienți în prezența glucozei. Aceștia includ: D-fructoza, unii aminoacizi, acizii grași, corpii cetonici, acetilcolina, glucagonul și alți compuși. Glucoza reprezintă de departe cel mai important controlor al secreției de insulină. În absența sa (sau la concentrații plasmatice scăzute), stimulii ne-glucozici vor avea un efect minim asupra glicemiei. Dimpotrivă, creșterile glicemice mici (postprandial, de exemplu) conduc la răspunsuri insulinice importante. După cum menționam, exocitoza se desfășoară printr-o serie de modificări biochimice succesive, pe care le vom expune în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
la protecția celulelor β în condiții de diete hiperlipidice (101). 3.6.5. Canalele KATP O etapă importantă pe calea cuplării excitație (hiperglicemie) - stimul (eliberarea de insulină) este reprezentată de închiderea canalelor de KATP, prezente în număr mare în membrana plasmatică a celulelor β pancreatice. În 1984, Cook și Hales (41) au descris proprietățile canalelor K+ sensibile la ATP din celulele β, în timp ce Ashcroft și col. (10) au precizat semnificația fiziologică a acestor canale în controlul potențialului de membrană. În prezent
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
naștere. Acest model ar putea fi folosit și pentru imaginarea unei abordări terapeutice a T2DM în general (71). În afara căii insulinosecretorii dependente de canalele KATP există și o altă cale independentă de ele. Aceasta poate fi activată de creșterea AGL plasmatici și metabolizarea lor. Aceasta presupune concentrații crescute de Acetil-CoA, Malonil-CoA și, evident, a lanțurilor lungi de Acetil-CoA. Acestea din urmă vor produce acilarea unor proteine intracelulare și inducerea insulinosecreției pe o cale metabolică separată de cea a glucozei. 3.6
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
activității canalelor KATP. Se poate concluziona că secreția de insulină, mediată de creșterea glicemică, este strâns legată de activitatea electrică, care contribuie la acumularea i.c. de calciu necesară promovării exocitozei. 3.6.7. Canalele CaVOLT După cum se știe, concentrația plasmatică a insulinei în vena portă prezintă la persoanele normale oscilații regulate (secreție „pulsională”). Acestea sunt modificate la pacienții cu T2DM, obezitate sau la persoanele cu insulinorezistență. Oscilațiile secretorii, care se regăsesc și în secreția altor glande endocrine (hipofiză, suprarenală, paratiroide
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
Il-1 β) este mediată de creșterea necontrolată a Ca+2 i.c. (117). Pentru prevenirea concentrațiilor crescute de Ca+2 i.c., celulele β sunt echipate cu două sisteme ce permit expulsia acestui cation din celulă: (a) Ca+2-ATP-aza membranei plasmatice și (b) schimbul Na+/Ca+2. Cel de-al doilea mecanism cuplează transportul electrogen a 3 ioni Na+ pentru un ion de Ca+2. În celulele β, ca și în cardiomiocite, schimbul Na+/Ca+2 este principalul mecanism de expulsie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
secretorii. S-a demonstrat, totuși, recent că insulina eliberată pe calea constitutivă are rolul de a asigura în jurul celulei β un nivel insulinic necesar stimulării celulei β de către glucoză pentru a susține calea principală (cea reglată) (190). 3.7. Glucoza plasmatică și secreția de insulină Fiecare persoană are în mod normal un perimetru destul de strâns al valorilor glicemice, atât à jeun cât și post prandial. În menținerea acestei „constanțe” glicemice, principalul rol îl are însăși valoarea plasmatică a glucozei, care reglează
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
190). 3.7. Glucoza plasmatică și secreția de insulină Fiecare persoană are în mod normal un perimetru destul de strâns al valorilor glicemice, atât à jeun cât și post prandial. În menținerea acestei „constanțe” glicemice, principalul rol îl are însăși valoarea plasmatică a glucozei, care reglează atât secreția de insulină, cât și de glucagon. La rândul lor, ele mențin glicemia normală. În stare postprandială, creșterea glucozei sanguine (care poate fi mai mare sau mai mică, în funcție de alimentele ingerate) joacă rolul cel mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
stare postprandială, creșterea glucozei sanguine (care poate fi mai mare sau mai mică, în funcție de alimentele ingerate) joacă rolul cel mai important. Capacitatea celulelor β de a elibera insulina foarte rapid (în câteva minute) este limitată. Eliberarea maximă (și creșterea insulinică plasmatică) se obține în primele 10 minute („vârful precoce”) după administrarea i.v. a 20 g glucoză introdusă în 3 minute. Faza secretorie „tardivă” începe de fapt tot precoce, dar iese în evidență numai după epuizarea fazei precoce. Această fază tardivă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
și insulină) poate juca un rol aditiv important în inducerea amiloidului pancreatic (204). Deși imunoreactivitatea pentru amilină este prezentă în granulele secretorii, cea mai mare densitate a IAPP se înregistrează în lizozomii secundari (unde se acumulează prin procesul crinofagiei). Amilina plasmatică are un profil diurn asemănător celui al insulinei, secreția sa având și ea un caracter pulsatil. Concentrația plasmatică à jeun a amilinei este de 4-8 pmol/l, crescând postprandial de 2-3 ori (15-25 pmol/l). La persoanele obeze hiperinsulinemice, se
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
prezentă în granulele secretorii, cea mai mare densitate a IAPP se înregistrează în lizozomii secundari (unde se acumulează prin procesul crinofagiei). Amilina plasmatică are un profil diurn asemănător celui al insulinei, secreția sa având și ea un caracter pulsatil. Concentrația plasmatică à jeun a amilinei este de 4-8 pmol/l, crescând postprandial de 2-3 ori (15-25 pmol/l). La persoanele obeze hiperinsulinemice, se înregistrează, de asemenea, valori plasmatice crescute ale IAPP. Ca și pentru insulină, secreția de amilină este scăzută în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
asemănător celui al insulinei, secreția sa având și ea un caracter pulsatil. Concentrația plasmatică à jeun a amilinei este de 4-8 pmol/l, crescând postprandial de 2-3 ori (15-25 pmol/l). La persoanele obeze hiperinsulinemice, se înregistrează, de asemenea, valori plasmatice crescute ale IAPP. Ca și pentru insulină, secreția de amilină este scăzută în T1DM și crescută în T2DM. Producția crescută de amilină (întâlnită ades în T2DM) poate conduce la amiloidoză β celulară, dată de autoagregarea și transformarea fibrilară a amilinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
celulele endocrine pancreatice pot explica până la 40% din radioactivitatea pancreatică, deși cantitativ, țesutul endocrin nu depășește 1% din masa pancreatică totală (136). Dificultățile de evaluare anatomică a aparatului insulinosecretor a condus la imaginarea unor metode indirecte bazate pe studiul concentrației plasmatice a insulinei raportate la nivelul glucozei sanguine determinată în același timp, atât în condiții bazale cât și după stimulare (5, 108). Din păcate metodele propuse presupun uneori modele și formule matematice complexe, utile în scop de cercetare, dar inoperante în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
a altor celule eucariote, poate îmbrăca două căi: necroza celulară sau apoptoza celulară. (a) Necroza celulară apare accidental, ca urmare a afectării acute a mecanismelor homeostatice celulare. Ea are la bază un proces patologic caracterizat prin tumefierea celulară, ruptura membranei plasmatice cu distrugerea organitelor celulare, care sunt eliberate în mediul din jur, împreună cu întregul lor aparat enzimatic. Aceasta declanșează un proces inflamator local (118, 158). (b) Apoptoza celulară este un proces fiziopatologic de „moarte celulară programată”. Dispariția celulei se face prin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
a celulelor inutile (118). Declanșarea procesului poate fi făcută din interiorul celulei, conform unui program înscris în codul genetic al celulei, sau poate fi declanșat prin semnale venite din afară. Aceste semnale acționează prin intermediul „liganzilor” prezenți (sau apăruți) în membrana plasmatică. Activarea căilor apoptotice celulare conduce la ratatinarea celulei, condensarea cromatinei nucleare, clivajul unor proteine structurale sau funcționale, degradarea DNA-ului (și implicit a capacității de regenerare a celulei), fragmentarea celulei în „corpi apoptotici” delimitați de o membrană proprie, care vor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
o moleculă mică, ușor metabolizabilă și ecologică, în sensul că arderea sa completă produce două molecule rapid reutilizabile: CO2 și H2O. Aflându-se în centrul metabolismului energetic al organismului (atât calitativ cât și cantitativ) este de așteptat ca nivelul său plasmatic să fie bine reglat. Deși celula β pancreatică reprezintă factorul fundamental în reglarea metabolismului energetic în general și a celui glucidic în special, alți factori hormonali, nervoși sau mecanisme fizicochimice, contribuie la ajustarea continuă a nivelului glucozei plasmatice. Glucoza plasmatică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
nivelul său plasmatic să fie bine reglat. Deși celula β pancreatică reprezintă factorul fundamental în reglarea metabolismului energetic în general și a celui glucidic în special, alți factori hormonali, nervoși sau mecanisme fizicochimice, contribuie la ajustarea continuă a nivelului glucozei plasmatice. Glucoza plasmatică nu trebuie să crească decât accidental peste anumite valori (în general peste 160 mg/dl), dar mai ales nu trebuie să scadă sub o anumită valoare (50 mg/dl). În timp ce o creștere glicemică acută, chiar importantă (peste 300
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
plasmatic să fie bine reglat. Deși celula β pancreatică reprezintă factorul fundamental în reglarea metabolismului energetic în general și a celui glucidic în special, alți factori hormonali, nervoși sau mecanisme fizicochimice, contribuie la ajustarea continuă a nivelului glucozei plasmatice. Glucoza plasmatică nu trebuie să crească decât accidental peste anumite valori (în general peste 160 mg/dl), dar mai ales nu trebuie să scadă sub o anumită valoare (50 mg/dl). În timp ce o creștere glicemică acută, chiar importantă (peste 300 mg/dl
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
UCP2 (-/-) menținuți euglicemici, dietele hiperlipidice nu se asociază cu o alterare a insulinosecreției. În schimb, aceasta apare când se adaugă creșterea glicemică. În mod fiziologic, creșterea acută a AGL conduce la stimularea insulinosecreției mediate de glucoză. Creșterea cronică a AGL plasmatici conduce la modificări insulinosecretorii incluse în ceea ce s-a numit „efectul lipotoxic β-celular” (144). În cursul administrării prelungite i.v. de lipide la șobolan, se pot identifica două faze: prima (înregistrată în primele 3 ore) constă în stimularea insulinosecreției stimulate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
pancreatică, cea mai importantă celulă implicată în diabetogeneză și una dintre cele mai rafinate celule ale corpului uman. În mecanismul diabetogen al AGL trebuie avut în vedere și polul periferic de acțiune al acestora. Faptul că scăderea medicamentoasă a AGL plasmatici (cu acid nicotinic, de exemplu), influențează atât insulinosecreția (care crește) cât și insulinorezistența periferică (care scade), sugerează existența unei relații fiziologice AGL/secreție de insulină/utilizarea periferică a glucozei. La diabetici, această relație ar putea fi genetic modificată, în special
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
epiteliale au o marcată polaritate; citoplasma conține un citoschelet în care predomină filamentele intermediare de citocheratină; celulele stabilesc relații cu matricea extracelulară (MEC) prin molecule de adeziune. Polarizarea reprezintă o asimetrie evidentă, tradusă prin distribuția organitelor celulare, specializări ale membranei plasmatice, distribuția unor proteine structurale de membrană. Astfel, se pot distinge: domeniul apical, reprezentat de fața luminală, adaptată procesului de resorbție; domeniul bazolateral, adaptat relațiilor intercelulare și cu MEC, conținut enzimatic (Na-K ATP-aza), prezența de receptori (EGF, TGF, LDL etc.). Sinteza
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de receptori (EGF, TGF, LDL etc.). Sinteza și distribuția diferită a moleculelor constitutive ale membranei bazale se află la baza stabilirii polarizării. în acest fenomen sunt implicați microtubulii care intervin în direcționarea vacuolelor golgiene. Menținerea polarizării moleculare la nivelul membranei plasmatice se realizează, în primul rând, prin joncțiuni ocludente, în structura cărora sunt prezente proteine transmembranare (ocludine), asociate cu proteine de placă (ZO1, ZO2, cingulină, 7H6). Aceste proteine se leagă intracelular cu filamentele de actină prin intermediul spectrinei. Fața bazală prezintă molecule
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]