7,105 matches
-
sau a prizonieratului. Totul depinde de prezența de spirit a ta, și a oamenilor de lângă tine. Dar, trebuie să mai ai în vedere un lucru: și inamicul gândește”... Locomotiva gâfâia amarnic urcând panta ce o avea în față. Ajunsă pe platou, a început să zburde cu chelălăit de roți și frâne. Locotenentul Făgurel a îndepărtat mantaua și a privit pe geamul vagonului. Ziua se îngâna cu noaptea. Totul în jur îi era străin. Nimic nu semăna cu locurile cunoscute de el
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-o fi năzărit aistora?” Până să găsească un răspuns, același glas a lămurit lucrurile: De astăzi înainte, voi trei veți trece în celălalt schimb... Echipa în care a fost adus Toaibă cu ceilalți doi deținuți a fost adunată pe platou, pentru a li se stabili sarcinile de lucru. Sufla un vânt rece și umed de toamnă târzie. Toaibă, fiind cel mai înalt, a fost așezat în fruntea echipei. Lângă el tremura ca frunza plopului un deținut înalt și subțire ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prin sita măruntă ca și ploaia care abia începuse a hypocratismului canin. Iată-l ca atare în antecamera cabinetului particular al doctorului Euthanasie Polidor, reputat specialist în râie și timbre obliterate. Demnă dar amabilă, domnișoara asistentă îl întâmpină cu un platou tradițional cu pâine și sare din care sare un iepuraș. Sărut mâna, am venit. Aveți programare ? Programare nu, dar am un câine cu probleme. Aha. E un câine matematician ! Posibil să fie, că nu știu, iar ce nu știu, știu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
zboare în zigzaguri negre. Eleonora scoase un țipăt și își acoperi părul cu mâinile, de teamă, probabil, să nu i se agațe liliacul în păr. Din fericire acesta nimeri în golul unde fusese altădată o fereastră și dispăru. Urcând pe platou, ne-am pomenit în fața unei colibe părăsite. Între pietre, deasupra tăciunilor stinși, chiar în mijlocul colibei, atârna un ceaun gol prins de un cârlig înnegrit de funingine. M-am uitat în jur, dar n-am mai găsit nici un semn despre cel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
găsit o pălărie de postav putrezit pe butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi, apoi ne-am continuat drumul pe platoul alunecos de unde ne întorsesem rândul trecut. Alunecam și acum din pricina pământului nisipos, dar eram hotărâți să nu ne dăm bătuți și să ajungem dincolo de pădure. La un moment dat m-am oprit. Mi se păruse că auzisem ceva care semăna
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vechi situat undeva între străzile Roma și Căderea Bastiliei, rafinamentul amețitor cu care ne-a primit întotdeauna Alexandru Paleologu în atemporalul, seducătorul său apartament de pe Armenească, divinele cafele drese de „Țumpi“, soțul doamnei Zoe Bușulenga, în tihnita casă de pe Semicercului, platourile cu joffre devastate în coticitul apartament al lui Arșavir Acterian din Piața Dorobanți, înfriguratele aprovizionări cu John Le Carră (și nu numai) cu care se lăsa fiecare vizită la B. Elvin, pe Masaryk-fostă-Fucik, multele dimineți în care m-am înfruptat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mă plâng, de vreme ce am visat singur într-un pat matrimonial de patru (sic) persoane, cu o cadă pe tălpi de leu din bronz, robinete retro, hot și cold water, papuci în hol, șase prosoape și 50 de posturi TV, cu platou matinal de gustări cât pentru patru guri, salutat de gărzile „palatului“ ca la Matignon și dus cu lectica precum un grof cu ifose vieneze. Și totuși, nu asta m-a impresionat cel mai mult, ci finețea oamenilor locului: familii din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dar, vai, "muntele zeilor" nu e nici pe departe ceea ce mi-am închipuit, un munte "estetic", pe care mitologia l-a transformat într-un fel de Vechi Testament al clasicismului. E un munte anost, cu păduri rare, dincolo de care încep platouri uscate, de un roșu feruginos. Culmile de piatră sunt pustii, fără urme de viață, și, privindu-le, îți vine să spui că zeii își vor fi plătit scump divinitatea, plictisindu-se îngrozitor pe ele. Muntele real e lipsit total de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
greu, provocîndu-i ceea ce cunoscătorii numesc "a doua vedere", locul ți se pare epurat de enigme. Din fericire, e soare, lumina după-amiezii aurește puțina iarbă rămasă în jurul pietrelor și, astfel, măcar melancoliile reușesc să fie ambigue. Ne strângem toți, sus, pe platou, în "tribunele" stadionului pe care s-au desfășurat jocurile delfice. Iarba e verde aici, neînroșită de intemperiile toamnei, și strălucește blând. Nu pot rezista ispitei de a încerca o "cursă"! Vreau să văd dacă rezist să alerg până la capătul stadionului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scurți și o bluză, încep să simt căldura. Tabla mașinii arde. Am intrat în "Valea Morții". Lumina, violentă, are ceva funebru. Probabil, așa ar arăta lumea după un dezastru nuclear. Doctorul ne atrage atenția asupra unor pete albe de pe un platou. Ne vorbește despre "orașe stafii". Orașe întemeiate pe vremea febrei aurului și părăsite mai târziu. Nu mai locuiește nimeni în ele. Casele s-au ruinat, din cele mai multe n-au rămas decât temeliile. Mă stăpânește o impresie insistentă de catastrofa geologică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și îl socot printre cele mai vechi și mai frumoase sate din întreaga Franță. De aici, din această așezare apărută încă din secolul al XII- lea, ești fascinat mai întâi de priveliștea amplă și spectaculoasă ce se deschide către întreg Platoul Correzian și către impresionanta Vale Dordogne. Un cadru natural feeric, care încălzește sufletele și îndeamnă la meditație. De ce Collonges la Rouge? Pentru că întreaga așezare medievală este dominată de această culoare: roșu. în ce constă ea în fond? în gresia folosită
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
asupra acestei chestiuni, dar cred că pe parcursul plimbării pe care am făcut-o împreună, în Cișmigiu, după ce am ieșit de la restaurant, m-am hotărât să mă mut, în ultima clasă de liceu, la "Radu Negru" în Făgăraș. 25. Pe un platou retras, din vârful unui deal, existau niște dușuri. M-am suit acolo cu gândul să mă spăl de transpirație, deoarece era foarte cald. La poalele dealului, se discuta cu aprindere, în grupuri. Nimeni n-a părut să observe că mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
M-am suit acolo cu gândul să mă spăl de transpirație, deoarece era foarte cald. La poalele dealului, se discuta cu aprindere, în grupuri. Nimeni n-a părut să observe că mă retrăsesem discret. După ce m-am dezbrăcat în pustiul platoului, ferit de privirile celor de jos, și mi-am așezat hainele la oarecare distanță de duș, ca să nu le stropesc, m-am hotărât să mă asigur că nu riscam o vizită inoportună. De pe marginea dealului, am observat că doi bărbați
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un picior și scuturînd din cap pentru a scoate apa care-i pătrunsese pînă la creier de atîtea scufundări În bazin: Îi stropi bluzonul Șobolanului, care În clipa aceea Își retrăgea mîna fără a reuși să-l atingă pe creștet. Platoul cu sendvișuri cu salam era chiar În fața lui și Julius era gata să se repeadă asupra lor, cînd Susan se Întoarse cu un zîmbet spre cei trei chelneri care-i așteptau ordinele și-i ceru celui mai drăguț două sendvișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mustăcioară se uita la ea zîmbind cu subînțeles, scobindu-se În dinți cu nelipsita scobitoare pe care pe urmă o punea după ureche pentru cină. Daniel pregătea fructiera și vasele de spălat pe mîini și Celso le ducea stăpînilor primele platouri pe care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu veselie țărănească de pederastul pricăjit și pederastul pricăjit Îi disprețuia, Îmbrăcat cum era cu tricoul de tenis și cu părul oxigenat. În sufragerie, arhitectul la modă și soția lui, o Susan mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe aici, o dau afară În șuturi! Nu cred c-o să apară, darling... În bucătărie, cu uniformele aranjate perfect, Celso și Daniel Își beau ceaiul În timp ce chelnerii de la „Murillo vă servește la nunți, banchete și recepții“ completau ultimele mese cu platouri afară, pe terasă și Începeau să pregătească cocteilurile pe care aveau să le servească peste cîteva minute. Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se dansează pînă spre ziuă. Dar cei nouă profesori erau niște artiști, ceea ce au și demonstrat ajungînd În patio-ul interior, unde chelnerii elastici de la „Murillo vă servește“, puțin În Întîrziere din pricina celei de a doua defecțiuni electrice, așezau ultimele platouri cu gustări. Cei nouă profesori erau niște artiști adevărați și Carlos, ca o broască țestoasă țîfnoasă, se retrase În carapacea lui de cum Îi văzu venind pe cei nouă șoferi mult mai norocoși decît el. Cei nouă profesori nici nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu mai avea niciun fel de rețineri față de mine, era pasioanală, mereu dornică de sex, mă lăsa să-i studiez trupul, și-l lipea flămândă de al meu. Am luat-o de mână și am dus-o pe banca de sub platou. -Credeam ca bănuiești de ce. Mă simțeam exact ca un jucător de șah foarte sigur de mine căruia i s-a luat regina dintr-o singură mutare. -Pentru că eu joc tot timpul teatru, și pe scenă, și în viață... -Știi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de hârtii. Redactorul părea să discute despre o carte scrisă de altcineva. Weber stătu în cămăruța verde, înghesuită, privind într-un monitor minuscul cum invitatul de dinaintea lui se chinuia să pară natural. Apoi veni rândul lui. Îl conduseră pe un platou încadrat de aparatură, plin cu piese de mobilier lucioase de living. În jurul canapelei se învârtea o mică armată de camere de filmat. Fără ochelari, lumea era un tablou de Monet. Îl așezară la masă lângă prezentator, care se uita în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vreo întrerupere la o știre despre un bărbat din Brisbane care se pomenise cu o bucată de coral de dimensiunile unei mingi de cricket căzându-i prin tavanul dormitorului. Urmă o pauză publicitară, iar asistenții îl scoaseră în grabă de pe platou, cu apariția lui catastrofală înregistrată pe vecie și disponibilă pe web, în orice moment, pentru oricine, din orice colț al lumii. Îl sună pe Bob Cavanaugh de la hotel. —M-am gândit c-ai vrea să afli până să auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
după mama? Întrebarea îl descumpănește puțin. Și nu doar pentru că a întrebat ea. Nu știe sigur. Ea se uită la el și zice: Știu. Parcă nu s-ar fi dus, nu? Parc-o să apară pe ușa aia laterală cu un platou cu pateuri cu carne de porc și-o să ne amenințe cu o bătaie cu cureaua, dacă nu ne spunem rugăciunea și nu trecem la masă. Ei bine, cuvintele ei chiar îl bagă în sperieți. Dar tocmai de-aia a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zeci de lucruri. Dar s-a întâmplat ceva cu lista lui. Lucrurile esențiale nu mai par certe. Iar lucrurile certe nu au cum să fie esențiale. Vede destinația lor de departe, înălțându-se dintr-un câmp de grâu de toamnă. Platoul Salisbury 2. Monumentul megalitic. Undeva au greșit drumul, dar iată-i ajunși acolo. Ea râde, în timp ce el se străduiește să înțeleagă. —Ăsta e. Carhenge. Uriașele pietre cenușii se transformă în automobile. Trei duzini de rable vopsite cu spray așezate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strălucirea, mișcarea, luxul, căldura senzuală și veselia. Parcă toată viața trenului se adunase acum În acest loc. Cu pași ușori și siguri, ospătarii treceau repede printre mesele trenului În plină viteză oprindu-se la fiecare masă pentru a servi din platourile mari, cu mîncare gustoasă, pe care le duceau pe tăvi. În urma lor, sommelier-ul scotea dopurile sticlelor zvelte și aburite, pline cu vin de Rin: ținea sticla Între genunchi, trăgea dopul care ieșea cu un pocnet vesel și Îl arunca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
are nevoie de alta: trece un munte dintr-un pas, seacă un rîu dintr-o sorbitură, hoinărește pe tot Întinsul unui continent Într-o zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar a fi uriaș Într-o lume de pigmei - a fi o făptură de doi kilometri Într-o lume de făpturi de doi metri - este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de piele deasupra și dedesubtul ochilor. Înainte de a mai observa și altceva, la dreapta sa se deschise o ușă și cinci Troog și o ființă umană intrară ducând niște platouri. Ființa umană - un tânăr - veni spre Gosseyn și așeză în fața acestuia ceva care semăna cu o omletă, iar chelnerii Troog îi serviră pe cei unsprezece vecini de masă cu un fel de terci închis la culoare. Când chelnerii dădură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]