2,443 matches
-
tot foind prin a orașului străzi. Nu e nici unul din ei să nu poarte în spate o tolbă, Arc și săgeți ce la vîrf unse-s cu fiere de șerpi. Chip fioros, glasul crunt, icoana lui Marte întreagă; Barba și pletele lor n-au fost tăiate nicicînd. Mîna deprinsă le e să-nfigă în dușmani cuțitul, Care la orice barbar stă lîngă șold în chimir. Paloșul lor tăios biruie orișice drept. Largii nădragi și cojocul de ger îi păzesc anevoie. Iar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cînd se afla la plajă cu mama și sora lui, un telefon scurt i-a informat că tatăl tocmai își trăsese un glonte în cap. Vreme de cincisprezece ani, David va fi un insomniac, mistuit de culpabilitate și rușine, cu plete pînă la talie, imun la orice ajutor psihologic. Dar la 19 ani începe să scrie. Timp de zece ani, tatonează, rescrie, șterge, pînă la acea nebunească traversare a Pacificului, din California în Hawaii, pe un velier, cu calculatorul fixat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu-mi mai ascultă. Ager descalec, văz jos turtită Albind o trâmbă învăluită! Vântul stătuse, ploaia-ncetase, O raz-a lunei se arătase, Cea cât o mince stârcită mică O bleaznă mare-n sus se rădică, P-obraz lăsate cărunte plete Cu șerpi i-atîrnă încovoiete, Neagră la față din ochi sclipește, Nu se aude ce mormăiește. În Ielele substanța e burlescul satanic, descrierea breugheliană a ielelor într-o scenă de sabat: Una e chioară Gheboasă, mică; C-un ochi de cioară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Când și când se aude a cânilor lătrare, A berbeciului clopot și oile zbierând. C. A. ROSETTI Cunoscutul pașoptist C. A. Rosetti (1816-1885), ilustrul Berlicoco care în tinereță ar fi încălecat de-a-ndaratele pe saca, purtător mai târziu al unor mari plete în genul Th. Gautier și a unei tenebroase mantale de carbonaro, aruncată conspirativ pe umărul stâng, a tradus onorabil Manfred de Byron și a fost un poet foarte gustat în vremea lui (Ceasuri de mulțumire). Improvizațiile madrigalești sunt focoase și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie În apărare. Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfâșie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tace și să uită și vede jos lângă sine Că un nour să lăsară de rază încongiurat, În care sta în picioare un voievod vechi de zile. Pe a lui larg piept și spete avea zale ferecate, Iar albile sale plete preste ele răschirate. În a sa vânoasă mână greu buzdugan răsucea, A lui coapsă era-ncinsă cu pală urieșească; Iar pe cap el purta coiful, preste care strălucea Doi lei țiind cap de zimbru supt o coroană domnească. Iașul e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
terori subite la ora satanică, poetul fuge din odaie-n odaie, iar când afară "ninge prăpădind", iubita se așează la pian și cântă un marș funebru, după care faptă cade în delir. Atunci poetul face un gest straniu: plângând resfiră pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru al lui Chopin, între făclii, într-un salon gol. Apoi apare în salon o blondă goală, care ia o scripcă neagră și-ncepe a cânta lugubrul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o mândrie de fată modernă, dar se vede că, femeie ca oricare alta, nu pricepe concepțiile libere ale camaradului seducător. Anișoara Odeanu scrie și versuri, delicate, întemeiate pe un feeric caligrafic: În care drum din Nord trece omul blond Cu plete arzând în amurgul de scrum al nopții polare, Ce urși morocănoși, adormiți sub zăpadă, S-au ridicat la cântecul lui în două picioare? ALȚI SCRIITORI TINERI Romanele și nuvelele lui Dan Petrașincu, prețuite de unii, nu-și dezvăluie clar toate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1991) și în Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România), impunând un program estetic consonant cu cel al optzeciștilor. Gesturile sunt largi, teatrale, poetul trece cu pletele răsfirate prin aerul pe care îl incendiază cu flăcările senzualității și îl răcește cu „angoasa” sa de sorginte livrescă. Levitația, zborul, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu încoace, realizează un scenariu al căderii în hăuri și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă; Calu-i se-naripă, fuge ca negura Vijelioasă, Cerul se scutură, munții se leagănă... Brazii săltară, Cerul cu stelele, brazii cu stîncele Se confundară. Văile murmură, frunzele freamătă, Aerul sună; Pletele verginei, sparte, sub aure Scîntei la lună. Însă la peștera stîncilor alpice Calul atinge; Sforăie, nichează. Zmeul cu vergura ’N umbră se stinge.” Simțul acustic, „plastica dinamică” (G. Călinescu), știința acumulării de elemente dizlocate pentru a da senzația unei metamorfoze
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și aburi Într-amurgul din ele se ridică Ce-n rouă sîngerîndă pe frunzi uscate pică, Sau merg de se așează pe stînci, pe vîrf de munte Ca palide vedenii cu pletele cărunte. O crîncenă orgie de sînge, de cruzime Îmbată umbra mută ce zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Căci aude șoapte Fremăte de zbor, Ș-apoi blînde șoapte Ce-i șoptesc din nor.” Crai-nou, Sburătorul și alte poeme prefigurează mitul luceafărului, Însă Alecsandri nu complică drama incomunicării și n-o spiritualizează prea mult. Sburătorii iau chipurile voinicilor cu plete negre care răpesc fetele din „lumea-ntunecată” și se pierd cu ele În codru. „Acel duh ce-ades se leagă” de copila mîndră și-i provoacă o durere bucuroasă este repede și fără regrete Înlocuit. Numai În Crai-nou, străinul lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
always shown full face, flounderlike, even when the head is in painted profile". Nu întâmplător, în portretul pe care i-l face lui Eminescu, Caragiale subliniază importanța ochilor element-cheie al personalității: "Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru" (În Nirvana, în I.L. Caragiale, Opere, vol. IV, publicistică, ediție critică de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu și Liviu Călin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scrie poemul pe foaia pe care-o înghite/ și plânge cu litere negre” - autobiografie) se îmbină cu teme noi în peisajul liricii românești actuale: copilăria și adolescența petrecute în URSS, primele impresii ale unui basarabean în România: „iar pe cer pletele tale/ aduceau Piața Roșie din Moscova/ pe Piața Victoriei din București” (poem cu licurici). Stilul adoptat în monografia despre Nicolae Manolescu (2000), compusă din cinci secțiuni (Nicolae Manolescu sau Despre hedonismul critic, Date biobibliografice, Antologie de texte critice, Antologie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
pună În lumină trăsăturile morale superioare ale ostașului sovietic liberator. (Ă). Versurile de mai jos ilustrează comportamentul său adânc uman, rod al educației comuniste: «Și-n piață, chiar În piața pe unde calci acuma, Zbură din tanc o fată cu pletele de foc. Cu grijă strânse pruncul la piept cum face muma Și-l ridică spre soare ținându-l de mijloc». (Ă). Unii dintre poeții noștri au Încercat să surprindă pe altă cale ceva din măreția lui 23 August, acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu pot ieși, ce-i asta? ce mi se-ntîmplă? a, da, o scapă din labele lui hidoase, ea vrea s-o șteargă-n gang, se-mpiedică și cade pe asfaltul năpîrlit, o ajunge, stă deasupra ei, pune-un picior pe pletele ei negre, rare, o ține sub talpă ca pe-un vînat proaspăt, cald. Gata! Nu mai suport. O iau spre Teatru. Să scap de scîrboșenia asta. La colț, mă ajung. Hei! zice bruta șoptit, o țigară, please! Dintr-un salt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
garoafe roșii, plătește și-i cuprinde, în mers, talia frumoasei femei. În marea piață doar pașii lor. De ce s-au oprit? I-o fi topind el c-un sărut fierbinte fulgul de pe geană? Continuă încă promenada fesurilor. Fete superbe, cu plete pe care fulgii rari nasc steluțe în plină zi, sînt acompaniate de juni cu fesuri trase, bleg, pe urechi. Ce nepotrivire! Continuă și parada căciulilor rusești. De la polismanii în exercițiu la conaționalii de toată mîna, căciula urecheată continuă să fie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reziste... timpurilor noi. Luna era de-acum chiar deasupra noastră și poleia cu sidef orașul adormit. Ne-am urcat în mașină și am luat-o, brrr, pe strada cimitirului. În stînga nababului, frumoasa din scenă îi acoperise acestuia umărul cu pletele ei blonde. Zumzetul motorului fu întrerupt brusc de vocea ei mezzo: Terminîndu-mi repetiția, am luat tramvaiul de la Teatru, era spre miezul nopții, vagonul era pe trei sferturi gol, patru indivizi s-au apropiat de mine, au început să mă insulte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
operațiilor dintr-un domeniu specific; ... e) reguli de control privind schimbul valutar; și ... f) riscurile valutare aferente. ... Riscurile și beneficiile unei entități sunt influențate atât de localizarea geografică a operațiilor desfășurate (locul unde sunt produse bunurile), cât și de localizarea pletelor acesteia (locul unde sunt vândute produsele). (5) Un singur segment de activitate, nu include produse și servicii cu riscuri și beneficii ce diferă în mod semnificativ. În mod similar, un segment geografic nu include operații în medii economice cu riscuri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184081_a_185410]
-
era diferit: frunzele, copacii, iarba. Covoarele erau țesute din iarbă și frunze uscate, de toate culorile. Servitorii erau uscați de bătrânețe, iar arborii în genunchi mi se aplecau de parcă aș fi fost un prinț. În tron, stătea un rege cu plete aurii și cu barba poleită. El era palid și supărat că și-a pierdut puterile și tronul îi va fi luat de Regina Toamnă. Deodată, își făcu apariția caleașca cu Regina Toamnă. Ea coborî din bostanul fermecat cu coșul plin
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de căldura soarelui, se refugia la umbra vreunui copac singuratic, care se afla la marginea lanului de grâu și urmarea fascinat ciocârlia care se înălța cântând spre cerul senin. Povestea acestea stând relaxat la umbra unor sălcii, care atingeau cu pletele lor, când și când, apa unduitoare a iazului din Șipote. Inspira profund și cu plăcere aerul răcoros, cu un ușor miros de iod, care venea dinspre livada de nuci. Mai târziu, altădată, într-o zi de Paști, ultimul din viața
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
el, acesta a răspuns: -,,Dacii nu se tem decât de cer, să nu cadă pe ei”. Așa era poporul care-a stăpânit mai demult locurile acestea. Dacii erau oameni trupeși, bine legați, de statură potrivită. Purtau părul lung, lăsat În plete pe umeri și pe spate, retezat În dreptul frunții, barba mare și stufoasă. Îmbrăcămintea lor era o cămașă de in, lungă până la genunchi, strânsă cu o cingătoare peste mijloc. Purtau ițari largi, legați la glezne cu sfoară sau vârâți În opinci
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
a Moldovei, să aleagă locul mânăstirii. Pâlcul de oșteni abia răzbate. În frunte merge un oștean călare ca să deschidă calea. După el vine un călăreț cu chipul rotund și privirea semeață. Calul lui e numai spumă. Stă drept În șa. Pletele Îi curg pe spatele Împlătoșat, ca valurile pârâului care Îi duce cine știe unde. Călărețul acesta este Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei. Ce apă este asta ? Întreabă domnul Ștefan. E Putna, Măria ta - răspunde oșteanul din frunte. Mai mergem mult ? Cum poruncește
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Cei mai mulți autori sunt de părere că Siddhărtha și-a părăsit familia noaptea, în timp ce aceasta dormea. A plecat din oraș călare pe calul său preferat, Kaṇțhaka, însoțit de scutierul său Candaka. După ce se îndepărtează bine de Kapilavastu, se oprește, își taie pletele cu spada, își schimbă veșmintele de prinț cu acelea ale unui vânător și își trimite scutierul împreună cu calul înapoi la palat, pentru a-l anunța pe tatăl său de plecare și de faptul că nu se vor revedea decât după ce
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]