2,966 matches
-
obligați să părăsim localitatea și urma să fim duși... Dar nu știu dacă se spunea explicit unde vom fi duși - cred că nici noi, nici autoritățile din Câmpulung nu știam exact unde plecăm. Deci nu vi s-a spus unde plecați? Nu, dar În tren știu că tata spunea că plecăm În Ucraina, că urmează să fim transmutați Într-o zonă a Ucrainei denumită Transnistria, zonă care a revenit ca spațiu În administrare românească. Și noi urma să fim stabiliți acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
niște jandarmi În cimitir și Înmormântam decedații. Odată am ajuns la cimitirul vechi evreiesc din Oradea, Într-un cartier mărginaș, relativ aproape de Băile Felix. S-a nimerit ca unul dintre jandarmi să fie mai uman și a zis: „De ce nu plecați? Uite, Băile Felix e În România deja, aveți de parcurs 4-5 kilometri. Eu vă las”. Tata m-a Întrebat ce facem - i-am spus: „Bine, dar cu mama ce-o să fie, că ea este În ghetou”, așa că ne-am Întors
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unde stătea. - El și familia sa? - El și familia. Și ținea și evidența oamenilor și nu ieșea la munca fizică - astea sunt privilegiile pe care știu că le avea. - Cât timp oamenii erau În baracă el era șeful - dar când plecați? - Era șeful de echipă când mergeam la muncă. De obicei, din câte mi-aduc aminte, era un SS-ist. Nu aveam un șef de echipă civil. El spunea ce să facem, avea grijă, era cu arma În mână. - Ce spunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
copil - aveam 10 ani... În plus, fiind din mediul rural, nu aveam informații, ca acum... Eram prieten cu toți copiii... Dar atitudinea s-a schimbat. Mă jucam cu alți copii - maghiari, de regulă, români nu prea aveam acolo, erau și plecați... Jucam fotbal ca toți copiii. La un moment dat, dacă lipsea unul, mă băgau și pe mine. De multe ori mă scoteau din echipă. În Miercurea Nirajului aceste lucruri nu se Întâmplau atât din partea copiilor de acolo, cu care am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nădejde. Calde salutări, Gh.Balan 4 P. Neamț, 22 noemb. 1971 Stimate Domnule Dimitriu, Întăi îți mulțumesc pentru informațiunile în legătură cu mormântul pictorului Șoldănescu, așa că mi-am liniștit îngrijorarea și mă bucur că este în atenția Dv. Dacă crucea este puțin plecată, se poate ușor îndrepta cu o cumpănă dintr-o bârnă din lemn. Mulțămesc deasemeni pentru fotografie, însă nu era necesară pentru cele afirmate, pentru că am toată încrederea în cuvântul matale. Cunosc și eu puțin la oameni, așa că îmi dau seama
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
care era profesoară la această școală - Liceul de fete din Tecuci - Anatole, în vârstă probabil de 6 ani, a figurat într un tablou vivant, ca înger-arcaș. Cu această ocazie, Mama noastră, care rămăsese numai cu acest copil acasă, ceilalți fiind plecați toți trei la studii, l-a fotografiat în diferite posturi, inclusiv îmbrățișarea maternă. Faptele au avut loc în timpul când puternica durere familială era încă apropiată. Acesta este copilul, care - deși cel mai mic - a avut o contribuție importantă în organizarea
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
neagreată de obrazul subțire. Totuși, pentru spectacol, ar fi de tot râsul să apară în balcon, din nou, Doina Cornea și să strige cum le-a strigat minerilor: „Dragi mineri, mergeți până la capăt!”. Așa, dragi intelectuali, mergeți până la capătul străzii, plecați acasă, apucați-vă de studiat, de scris, de cercetat și compuneți melodia la versurile „Cântec de leagăn pentru adormit licheaua”. Așadar, Președintele nu mai poate conta pe nimic, doar pe niște slujbe de purificare la vreo mănăstire, care păstrează o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
celor care aveau dreptul să poarte arme, între care și secuii. Acești privilegiați îngâmfați au confundat armata turcească comandată de un sultan, cunoscut sub numele de Soliman cel Mare (Soliman Magnificul) cu țăranii lor de pe domenii, dezarmați și cu capul plecat. În urma luptelor de la Mohacs, acea Ungarie medievală a fost ștearsă de pe hartă. părțile de nord și vest au fost luate de habsburgi, centrul cu Buda și sudul a fost transformat în pașalâc turcesc (țară turcească), iar Transilvania, datorită și unui
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Am curiozitatea de a analiza compoziția socială și situația materială ale celor care au fost trimiși de domnul președinte în Afganistan, ca să apere independența, suveranitatea și integritatea României. Pot pune mâna-n foc că cea mai mare parte dintre cei plecați nu au casa lor, nu au mașină, n-au făcut un concediu cu familia prin „destinații la cheie”, nu provin din familii avute care săi ajute și, ca urmare, n-au văzut altă cale de ieșire din incertitudinea materială, decât
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
banii trimiși în țară de aceleași slugi exploatate și prost plătite. Primii ani de reformă au însemnat distrugerea sistemului de învățământ din perioada zisă comunistă, importarea din țările democrate și civilizate a unor programe, manuale, copiate de unii reformatori români, plecați acolo pe bani buni, și date prin școli ca produse exclusive ale noii prealuminate minți pripășite în timpul lui Ceaușescu, pe malurile Dâmboviței. Totdeauna m-am întrebat: oare pe cine vor să prostească guvernanții mai mici și mai mari, atunci când o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
priorităților, cerința: opriți cheltuielile inutile, opriți sălile de sport de prin sate (țăranul, atât cât mai este, are unde sări peste sapă!), opriți construcția căminelor culturale care vor intra în conservare din lipsă de activități și de artiști amator,i plecați după castele în Spania; opriți construcția de școli în care nu are cine învăța, din lipsă de elevi și cadre didactice. Opriți, opriți! Este adevărat că nu mă interesează cât de mult a scăzut în sondaje guvernul, premierul și președintele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în drum spre dormitoare, s au strecurat din internat pentru a fi prezenți la ora 22 la locul indicat. La ora 23 era gata să ațipesc. Patul lui Marin, aproape de al meu, era liber. Ca să nu fie observată lipsa celor plecați, deranjam pătura și cearceaful, creând impresia că respectivul elev este plecat la spălător sau în alt dormitor. Deodată ușa s-a deschis și s-a închis cu repeziciune. L-am observat prin semiîntunericul dormitorului (era camuflaj și numai un beculeț
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca, însoțit de 4-5 camarazi, să vorbească personal la telefon. Dacă nu ne întoarcem, să știți că suntem morți! O jumătate de oră ne-am rugat lui Dumnezeu să ne izbăvească de perfidia și gândul criminal al acestui maior; cei plecați s-au întors liniștiți, dar gravi: Am vorbit cu comandantul Batalionului. M-a recunoscut și l-am rugat să trimită un pluton de soldați. I-am spus că nu vom ieși din închisoare decât sub escorta ostașilor lui, care să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
du-te măi și adu-i lătura lui, apoi vino să-ți spun și eu ceva. Milițianul mi-a adus ciorba săracă și amară, dar sfințită cu atâtea rugăciuni și lacrimi. A pus gamela pe bancul de lucru, cu capul plecat, fără să scoată un cuvânt și s-a înapoiat la poartă. Mai feciorule, i-a zis Cordoș, bagă de seamă ce-ți spun eu. Atunci când au intrat sovieticii în Aiud, din câte case erau în oraș numai casele milițienilor care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca o înviere din morți. Ieșea din bezna temnițelor ca dintr-un mormânt. Dar a fost de nerecunoscut pentru mult încercata lui mamă care vărsase un noian de lacrimi în nesfârșiții ani amari, pentru el și pentru ceilalți doi fii, plecați și ei pe drumul Calvarului, dintre care unul nu se va mai întoarce niciodată. Cât de adânc trebuie să fi pătruns sabia durerii în inima acestei mame-martire când a rostit sfâșietoarele cuvinte înecate în plâns: „Gicușonr, mamă, dacă ești tu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rog, lui Ben, nu-i prea place viața de societate. Și eu n-aveam nimic împotrivă. Nici aici nu cunoaștem pe nimeni. — Urmai și tu cursuri serale? O dată am început să studiez germana, dar nu-i plăcea să mă știe plecată seara, și cursurile aveau loc în seri diferite. — Vai, Hartley...! Și în toți acești ani ți-a fost fidel, a avut vreodată pe altcineva? O clipă, a părut să nu înțeleagă întrebarea. Nu, bineînțeles că nu. — Mă întreb cum de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plate ale florilor de soc. Într-o clipă se găsi alături de mine, și am observat cum, instinctiv, evita pata de soare de sub copac. Am înlănțuit-o în brațe și mi-a îngăduit s-o cuprind, rămânând însă rigidă, cu capul plecat. Mi-am plimbat mâna pe spatele ei, lipind-o și mai mult de mine, simțindu-i căldura dulce a trupului, atingându-i genunchii cu genunchii mei. Suspină [i își întoarse capul într-o parte, dar brațele încă îi atârnau inerte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui în Australia, zise Hartley, care se reîntorsese cu ceainicul. — Ai fost vreodată pe acolo? — Da, de câteva ori. E o țară minunată. — Golful Sydney, opera din Sydney, vin ieftin, canguri, ursuleți koala, tot tacâmul. De-abia aștept! Și când plecați? am întrebat privind-o pe Hartley, care reumplea ceașca lui Ben. — O, nu chiar atât de repede, peste vreo cinci-șase săptămâni, răspunse Ben. Mai am o serie întreagă de lucruri de aranjat, trebuie s-o văd pe soră-mea, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Sunteți o rudă de-a lor? — Un văr. — Mi-am zis eu că semănați puțin cu doamna Fitch. — Ce ghinion că nu i-am mai găsit! — Din păcate nu le cunosc adresa, dar asta-i, când oamenii pleacă sunt buni plecați, nu-i așa? — Da; vă mulțumesc foarte mult. — Probabil că or să vă scrie și dumneavoastră. — Probabil. Mă rog, bună ziua. Femeia se întoarse spre casa ei, iar eu m-am îndreptat spre alee. Tufele de trandafiri ar\tau neglijate, pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai deie. Da’ or dat până l-o’ terminat... Cum au reacționat când au văzut că e mort? Erau înspăimântați. Înspăimântați... Inclusiv Țurcanu? Nu, el nu era înspăimântat. (râde - n.n.) Când vi s-a pus în vedere că urmează să plecați v-au instruit cum să vă purtați unde o să ajungeți? Nu. Am fost doar amenințați să nu spunem ce s-o-ntâmplat, că dacă nu, iară veniți aicea. Asta era o treabă cumplită... De acolo, cam prin iunie 1950, am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
rânduri în Moldova și apoi în Basarabia. Pe 26 iunie 1940, am primit ordin să încetăm lucru’, să ne echipăm imediat și să ne întoarcem la Chișinău, fiindcă primiserăm ultimatum din partea Rusiei să cedăm Basarabia. Ne-am încolonat cu capul plecat, destul de triști și ne-am pus în marș în coloană spre Chișinău. Am reușit cu greu să ajungem la Albița în cadrul termenului de patru zile, și-am trecut în Moldova. După aceea ne-am repliat la Iași câtva timp și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
persoane. Elisabeta primește flori. Scris. Nenumărate depeșe din toată țara. Treaz până la ora 11, vreme blândă. Joi, 1/13 ianuarie 1881. Anul nou Vreme mohorâtă, ninsoare în aer, -6°R. Ora 9½ împărțit cadouri lui Stöhr și Schmidt. Ora 10½ plecat en gala la Mitropolie. Miniștri, demnitari, chefs de corps etc. Mitropolitul mă întâmpină. Liturghie până la ora 11½. Apoi trecut en revue trupele și defilare. Primit la mitropolit, discursuri. Abia la 12½ înapoi la Palat. Primit pe lipoveni. Dejunat cu Elisabeta
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Ora 10¼ plecat cu trăsura, en gala, la Mitropolie. Mitropolitul mă întâmpină. De față miniștrii, șefi, militari etc. Liturghie până la 11½. Trecut en revue garda de onoare. La mitropolit, el și Rosetti țin câte o cuvântare. Eu răspund. Ora 12 plecat. Vreme de primăvară. Ora 1½ primit o delegație a birjarilor ruși. Elisabeta s-a simțit foarte rău. Ora 2 luat masa. După-amiaza Stöhr, pentru ferestrele de la Sinaia, și Zettler. Primit multe depeșe. Ora 6½ cinat. Cu Elisabeta, care e obosită
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Ora 6½ cinat singur. Ora 8 procesiune cu toate fanfarele, la balcon, vreme blândă. Ora 11 în pat. Toate încăperile iluminate electric. Duminică, 1/13 ianuarie. Anul Nou. Viscol cu zăpadă, frig umed. Ora 9 Knechtel în seră. Ora 10¼ plecat en gala la Mitropolie. Liturghie până la ora 11½, de față miniștri, generali etc. Trecut în revistă garda de onoare. La mitropolit, el și Sturdza țin discursuri, eu răspund mulțumind și spunând că privesc încrezător spre noul an. Cerc, vorbit cu
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Vineri, 8/20 iunie. Închiderea Camerei. Vânt rece. Cu Elisabeta în grădină. Ora 10½ plecat împreună cu trăsura la Palat. Brătianu și Sturdza la mine. Modificarea guvernului trebuie să urmeze cât mai curând. Gottereau și Steriade venit pentru construcție. Ora 12¼ plecat en gala la Cameră. Piața Teatrului plină de lume, urale. Brătianu a trecut cu jumătate de oră în urmă pe acolo, unde demonstrau câțiva studenți, care au fost arestați imediat. La intrarea mea în Cameră am fost salutat călduros. Discursul
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]