2,986 matches
-
se decid repede, căci, după ce spusese „Acum ori niciodată“, îl aud mai degrabă șoptind decât strigând: „Dați-i drumul, fiecare își înhață câte o bicicletă. Și pe urmă, țuști, dincolo...“ Obiecția mea exprimată cu jenă, dar fără nici o îndoială: „Domnule plutonier, din păcate nu știu să merg cu bicicleta“ va fi considerat-o drept o glumă proastă. Nimeni n-a râs. Și nici nu s-a găsit timpul necesar ca să explic cauzele mai adânci ale vinovatei mele neputințe și ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi s-a oferit niciodată ocazia de a deprinde mersul cu bicicleta, care, în anumite împrejurări, se poate dovedi capabil a-ți salva viața...“ Astfel încât, înainte ca eu să-mi fi putut lăuda, în compensație, aptitudinile de înotător timpuriu deprinse, plutonierul a fost din nou rapid în decizii: „Dați-i drumul, puneți mâna pe mitralieră și acoperiți-ne. Vă scoatem noi mai târziu...“ S-ar putea ca unul sau altul dintre infanteriștii ce și-au ridicat ascultători câte o bicicletă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
arme automate, despre care n-am știut dacă veneau de pe o parte a străzii sau de pe cealaltă - sau de pe amândouă în același timp. Susțin că am văzut o grămadă care se zvârcolea, apoi în scurtă vreme doar mai zvâcnea. Cineva - plutonierul cel lung? - s-a dat peste cap în cădere. Pe urmă nu s-a mai mișcat nimic. În orice caz, am văzut ieșind din grămadă roata din față a unei biciclete: cum se învârtea și se tot învârtea. Dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe rambleurile cât un stat de om. Ea mergea de-a dreptul în direcția în care era de presupus că se afla linia frontului nostru. Tăcere. Doar vrăbii și pițigoi prin tufișuri. Nu că aș fi învățat ceva de la acel plutonier pentru care incapacitatea mea de a face uz de o bicicletă fusese doar o glumă proastă, dar hotărârea repede luată de a urma șinele ca pe o indicație profetică s-a dovedit a fi corectă. După ceva mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căști de oțel ce umbreau fețe ursuze de bărbați și altele speriate de băieți, printre care - a treia din stânga - s-ar număra și a mea, dacă ar exista vreo fotografie a acestui pâlc pierdut. Din nou, comanda o deținea un plutonier hârșit, de data asta unul rămas cam scurt și lat în umeri. Ordinul era „înaintare și căutarea contactului cu dușmanul“. Pe când începea să se-ntunece am luat-o, după mai multe rătăciri, pe un drum de pădure răscolit de șenile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
șoaptă cu Dumnezeu, ba își înjura vecinul. Infanteriștii răniți la picior trebuiau pe jumătate sprijiniți, pe jumătate purtați pe sus. Nu reușeam să înaintăm prea repede. Deoarece prin aparatul de emisie-recepție tot nu venea nici un răspuns de la coloana de tancuri, plutonierul a ordonat o pauză de marș pe marginea drumului. Având, se pare, experiența frontului, voia să aștepte retragerea tancurilor rămase, sperând să facă rost de transport, cel puțin pentru cei doi care șchiopătau și pentru bătrânul rătăcit din Volkssturm. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmă, nu se mai auzeau decât kalașnikoavele. În timp ce mă târam prin desișul de pini tineri, rafalele s-au abătut și asupra zonelor adăpostite din stânga, din dreapta, dar eu am rămas neatins, ceea ce nu e de presupus despre restul grupei adunate în jurul plutonierului. Nici măcar omul de la Volkssturm nu se mai ciorovăia cu Dumnezeu, nu-și mai înjura vecinul, nu mai voia să plătească nici o socoteală rămasă deschisă. Numai voci rusești, între timp la distanță. Cineva a râs, părea un om cumsecade. Deoarece crengile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să se folosească de ambuteiaj și să-și procure, la un punct de adunare improvizat pe o parte vizibilă a străzii, peticul de hârtie ștampilat, ordinele de marș care le asigură supraviețuirea. Masa și scăunelul stau în aer liber. Un plutonier major obosit de război șade pe scăunel, nu pune întrebări, semnează repede, ștampilează. Eu repet ca papagalul ce-mi spusese caporalul să zic. Acum suntem protejați, fiindcă suntem repartizați unei grupe de luptă nou înființate, care pentru început nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu desenam pesiaje născute prin exploatări de suprafață, era în orice caz destulă liniște pentru ca urechea întoarsă spre trecut să audă răcnetele comandantului coloanei de tancuri, zgomotul motoarelor Maybach, strigătele refugiaților din căruțe, nechezatul cailor, plânsetele copiilor, dar și ștampila plutonierului și zăngănitul lingurilor de tablă - râcâiam resturi din gamele -, și abia apoi primele explozii ale obuzelor trase de tancurile sovietice. Între o lingură și alta, plutonierul meu a spus: „Astea-s T-34“. Eu, ecoul lui: „Sunt T-34!“. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zgomotul motoarelor Maybach, strigătele refugiaților din căruțe, nechezatul cailor, plânsetele copiilor, dar și ștampila plutonierului și zăngănitul lingurilor de tablă - râcâiam resturi din gamele -, și abia apoi primele explozii ale obuzelor trase de tancurile sovietice. Între o lingură și alta, plutonierul meu a spus: „Astea-s T-34“. Eu, ecoul lui: „Sunt T-34!“. Pe partea cealaltă, mai sus de zona de exploatare, ieșiseră dintr-o bucată de pădure câteva tancuri. Mici ca niște jucării, stăteau acolo și trăgeau. Circulația care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai era nici o firimitură din pâine și nici urmă de ziarul în care fusese împachetată. Caporalul care-mi ajutase la prăjitul pâinii de porumb și căruia îi revenea pentru asta un sfert din pâine, a raportat la bâtrânul barăcii, un plutonier tipic, autoritar și învățat să comande. După care au fost percheziționate toate priciurile și toți sacii de paie, pe care cu siguranță că dormiseră și ucrainienii, de asemenea țoalele tuturor acelora care, bolnavi fiind sau făcând de serviciu la baracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cel mai mult a rezistat, dintre toate știrile de latrină, zvonul despre deja planificata, între timp hotărâta și în curând efectiva reînarmare a tuturor prizonierilor de război dezarmați. Și anume, cu echipament american: „Tancuri Sherman și de-astea...“ Pe un plutonier l-am auzit zicând în gura mare: „Păi, normal, de-acum încolo mergem înainte cu amis“ - deja spuneam ami și amis - „împotriva lui Ivan. Încă mai au nevoie de noi. Fără noi n-or să reușească niciodată...“ Oamenii îl aprobau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
privea acum lustrul. 77 Probabil frate mult mai mic al Lenorei, acel Lică! Părea foarte tânăr. Un cap subțirel de sergent-plutonier frumușel, cu mustață mijită neagră; părul ondulat, pomădat, cu cărare în lături și freză stufoasă în față. Haine de plutonier îmbrăcat civil, cu o cravată roșie, posttakistă, nu comunistă. Părea mai firesc să-1 întîlnești în scenete de mahala decât în viața modernă sau în intimitatea familială a profesorului Rim. Foarte puțin universitar, Lică! Desigur, patru clase primare la Tecuci. Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de felul lui Lică. Cum erau pavate străzile pe atunci și dacă aspectul scumpei Cetăți era primitiv și pitoresc cum i-1 descria uneori bătrânul ei moș . Dacă cumva Lică, actualul, apucase pe baba Smoala în Dealul Spirei, pe când era plutonier activ. Subțirel, sprinten, Mini parcă îl vedea cu o nuielușă tachinând peste garduri domnișoarele cartierului. Lică Trubadurul șoptea din când în când ceva Elizei, ținând ceașca de ceai pe genunchi, și vorbele îi șuierau îndemînatice și dosnice pe buze. Era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
școala românească 40 de ani, aproape în exclusivitate în satul nașterii sale. De pe băncile Școlii Normale din Bârlad trece direct în viața de militar, făcându-și cu prisosință datoria patriotică în vara fierbinte a anului 1917 la Mărășești. Ca proaspăt plutonier T.R., luptă curajos cu subunitatea sa, redresând o situație critică a regimentului, este decorat pentru merite excepționale pe câmpul de luptă, cu o decorație care, dacă ar fi fost ofițer, era echivalentă cu ordinul „Mihai Viteazul”. După război, cu dragoste
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
De ce? N-am casă și casa-i la mine în buzunar ca la melc. Aha. Vrei să treci la sovietici. Te aranjăm noi. Și m-au aranjat la masă. Mâncare ca lumea, nu ca la spital. Văzând că-mi place, plutonierul mi-a spus că-s nebun de mă tot agăț de învățământ. Fă armata, dom'le, și te reangajezi ca sub ofițer! Aha. Nu te ia că ai debilitate?! Păcat. Mare păcat. Are verișoara o nepoată frumoasă, cam curvuștină, dar
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese ademenită de un plutonier de jandarmi, poate m-aș fi însurat cu ea. Dar cum să începi să-ți clădești viața pornind de la o minciună? Oricum a mai trecut un an și iată-mă iar la o altă gazdă doamna Gancev, pe strada Comercială
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
militar întâia oară ferește-te. Iar dacă ți se fură oarece, ia-ți oareceul de la altul. Mi-a dispărut centura, am furat centura de la altul. În careu, la inspecție, toată lumea avea centură! Totul, și mamă și tată la companie, era plutonierul major Popa Ion, gras de nu putea intra pe ușă, cu două bărbii veșnic însiropate de sudoare sau de ușoara scurgere de creier, că materie cenușie, ioc. Ar fi fost în stare, exact ca hoții de cai, să vândă toate
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dar care, când m-a văzut a luat poziția de drepți, ordonând grupei să-l urmeze ca la onor. Vedeți mă, ăsta-i învățătorul care mi-a pus creionul în mână! D-aia sunt și mai deștept ca voi!" Cu plutonierul începusem s-o cam apropiem. Ajunsese uneori, mai ales către inspecții, să se roage frumos ca să nu-l dăm de rușine în execuții. Și cum să nu execuți când aveam și melodii pe textele plutonierului: De-ar fi arma de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mai deștept ca voi!" Cu plutonierul începusem s-o cam apropiem. Ajunsese uneori, mai ales către inspecții, să se roage frumos ca să nu-l dăm de rușine în execuții. Și cum să nu execuți când aveam și melodii pe textele plutonierului: De-ar fi arma de lemn verde Și-o companie de fete Mândro, mândrulița mea Iar eu plutonier majur Să-i comand stânga-nprejur Mândrulița mea Să-i comand mai cu rispect Să-i tremure țâța-n piept Mândro, mândrulița mea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se roage frumos ca să nu-l dăm de rușine în execuții. Și cum să nu execuți când aveam și melodii pe textele plutonierului: De-ar fi arma de lemn verde Și-o companie de fete Mândro, mândrulița mea Iar eu plutonier majur Să-i comand stânga-nprejur Mândrulița mea Să-i comand mai cu rispect Să-i tremure țâța-n piept Mândro, mândrulița mea. Compusese căpitanul Pasăre, de la altă companie, pe melodia unui marș de Alexandru Marian, comandantul muzicii militare a Regimentului
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
început a funcționa. Am lucrat cu tragere de inimă. Aveam între elevii comunei, bulgari și găgăuzi, și copii ai funcționarilor români de la gara Traian Val. Am început să ne facem noi prieteni: Ma chedonschi Constantin, notarul comunei, Vasile Arnăutu, secretar, plutonierul de jandarmi Colum căruia i-am botezat fetița, desigur Steluța, dar cei mai buni prieteni au fost Vladimir și Emilia Popa, învățători în comu-na Bulgărica, județul Cahul, la 2-3 kilometri de Tabacu. Prin ei ne-am împrietenit și cu familia
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o jicnire adusă nepoutinței lui de a face ceva , scrie Legiunii de jandarmi că așa și pe dincolo, învățătorul Brumă pune sătenii să asculte posturi rusești, bulgărești, franțuzești ceea ce, nu-i așa, contravine și bla, bla, zeamă de cucută. Ancheta plutonierului Dumitrescu, șeful de post, a liniștit lucrurile și totul de curgea normal. Ascultam împreună cu cei care veneau duminica la noi, la fereastră, ascultam și muzică românească dar și de la posturi rusești sau din Bulgaria. Duminica, lângă aparatul de radio instalat
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
s-au perindat la putere au fost preocupate în primul rând de reducerea bugetului la învățământ și sănătate... Vorbeam ca la pereți dacă n-ar fi apărut preotul căpitan Totoescu Boris, bucovinean, care i-a spus: “Ce spune domnul elev plutonier Brumă este adevărat. Din acest moment orice utilizare a lucrurilor din școală se consideră jaf și va fi pedepsit după legile stării de război”. Și așa a rămas. Nu-mi propun să descriu nici întâmplări obișnuite, nici cele ieșite din
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fostă magazie de cereale, nu mai era biserică. Locuitorii în marea lor majoritate nemți deportați stăteau în locuințe de câte o singură cameră, din pământ. Bordeie. La întoarcerea la regiment am fost oprit la trenul regimentar unde am lucrat cu plutonierul activ Cocuz Vasile din Vaslui și plutonierul T.R. Krefe Otto, un neamț-austriac care era sigur de pierderea războiului. După căderea Odesei, regimentul nostru fiind aproape decimat, trebuia să se întoarcă în țară. Aceasta se făcea pe etape, fiindcă era vorba
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]