KorAP: Find »[drukola/base=podea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...340 >

8,496 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

Sora Rosalee roși. ― Superbă, spuse doctorul Philobosian, referindu-se la mine, dar uitându-se la asistenta lui. O fetiță superbă și sănătoasă. Pe strada Seminole sărbătorirea nașterii mele a fost temperată de perspectiva morții. Desdemona Îl găsise pe Lefty pe podeaua bucătăriei, Întins alături de ceașca de cafea, Întoarsă cu susul În jos. Îngenunchease lângă el și Își pusese urechea la pieptul lui. Când nu auzi nici o bătaie a inimii, Îl strigă pe nume. Strigătul ei Își găsi ecoul În suprafețele tari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
decât orice mozaic. Era un ochi viu, având corneea puțin iritată, genele luxuriante, pielea de dedesubt pătată și umflată. Ochiul acesta ne fixa preț de maximum zece secunde. În cele din urmă camera se retrăgea, Încă Înregistrând. Vedeam tavanul, lustra podeaua și apoi iarăși pe noi: familia Stephanides. Mai Întâi Lefty. Încă activ, În ciuda urmelor infarctului, cu o cămașă albă, scrobită și cu pantaloni cadrilați, scrie ceva pe tăbliță și apoi o arată: „Christos Anesti.“ Desdemona stă vizavi de el, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de sărbătoare. Ochii lui Milton Îi părăsiră pe copiii care dansau și văzură coloana de fum drept În fața lui, blocând strada. Au fost câteva secunde când s-ar fi putut Întoarce. Dar nu s-a Întors. A apăsat accelerația până În podea. Mai Întâi a dispărut ornamentul de pe capota Oldsmobile-ului, apoi aripile din față și acoperișul. Stopurile au licărit roșii preț de o clipă, apoi au dispărut și ele. În fiecare scenă de urmărire pe care o văzusem vreodată, eroul se cocoța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
c-a murit, am spus eu. Clementine primi replica fără să crâcnească. Veni lângă mine și-și Întinse brațul pe lângă al meu. ― Uite, am pistrui În formă de Carul Mare, anunță ea. Am stat una lângă alta În fața oglinzii până-n podea și ne-am strâmbat. Clementine avea ochii roșii. Căscă. Își frecă nasul cu dosul palmei. Apoi Întrebă: ― Vrei să exersăm sărutul? Nu știam ce să răspund. Știam deja să sărut, nu? Mai era ceva de Învățat? Dar În timp ce Îmi treceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
când În când, În timp ce observa familia noastră extinsă mâncând și glumind și certându-se, Capitolul Unsprezece izbucnea În râs, un fel de „Evrika“ personal care Îl făcea să se lase pe spate În scaun și să-și ridice pantofii de la podea. Apoi se apleca și Începea să scrie frenetic În carnețel. După cum am menționat, fratele meu nu-mi acordase prea multă atenție când eram mici. Totuși În acel weekend, stimulat de noua lui manie pentru observație, Capitolul Unsprezece căpătă un interes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
care arătau ca niște scorpioni cu Înțepătură mortală. Jos, sub picioarele mele, vasul de toaletă avea o pată de rugină, și ea veche de când lumea. Toaleta din subsol era opusul vestiarului nostru. Cabinele aveau doi metri Înălțime și Începeau de la podea. Marmura fosilizată mă ascundea și mai bine decât propriul păr. În toaleta de la subsol era un cadru temporal În care mă simțeam mult mai liniștită: nu brambureala din școala de deasupra, ci progresul lent, evoluționar, al Pământului, al vieții vegetale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
până la sfârșit. Deci: biserica Adormirii Maicii Domnului În acea dimineață de iulie. Tămâia ridicându-se cu un miros sfâșietor, ca speranțele deșarte. Înăuntru (afară burnița) miros de lână udă. Umbrelele picurând pe sub strane. Râușoarele de la aceste umbrele scurgându-se pe podeaua neregulată a bisericii noastre prost construite și adunându-se În băltoace. Miros de fixativ, de parfum și de țigări ieftine și ticăit de ceasuri În surdină. Ghiorțăituri de mațe, din ce În ce mai multe. Și căscat. Picotit și adormit și coate trase pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Michigan, același lucru s-a Întâmplat și cu Calliope. Drogată pentru prima oară, beată pentru prima oară, simțeam cum mă dizolv, cum mă evapor. Precum tămâia din biserică, sufletul mi se ridica Înspre cupola craniului - și apoi evada. Pluteam peste podeaua de scândură. Pluteam peste aragazul mititel de campanie. Trecând peste sticlele de bourbon, stăteam suspendată peste celălalt pat, uitându-mă În jos la Obiect. Și apoi pentru că dintr-o dată, știam că pot, m-am strecurat În corpul lui Rex Reese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Am auzit pași pe scări, apoi ușa de la dormitor deschizându-se și Închizându-se. Obiectul intră și rămase acolo, pe Întuneric. Probabil că aștepta să i se obișnuiască ochii cu bezna. Stăteam Întinsă pe-o parte, prefăcându-mă că dorm. Podelele au scârțâit și ea a venit pe marginea unde stăteam eu În pat. Am simțit-o oprită deasupra mea, uitându-se În jos. Apoi s-a dus de cealaltă parte a patului, și-a scos pantofii și pantalonii scurți, și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mâna mea și picioarele mele pe bară, Împingând balansoarul. A durat trei minute sau cinci sau cincisprezece. N-am idee cât. Timpul pierise. Într-un fel, Încă nu eram prea conștiente de ce făceam. Senzațiile se topeau direct În uitare. Când podelele verandei au scârțâit În spatele nostru, am sărit În sus. Mi-am scos degetul mare din chiloții Obiectului și m-am ridicat. Am văzut ceva cu coada ochiului și m-am Întors. Cocoțat pe balustradă, În dreapta noastră, stătea Jerome. Era Îmbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
vaginul se traduce literal prin „acel lucru care nu-i bun de nimic“. De cealaltă parte a paravanului Se auziră chicoteli Înfundate. Am ieșit, simțindu-mă penibil. Eram mai Înaltă decât toată lumea din cameră, deși cântăream mult mai puțin. Cu podeaua rece sub picioarele goale, am traversat sala până la masa de consultație și m-am urcat pe ea. M-am Întins pe spate. Fără să-mi spună nimeni nimic, am ridicat picioarele și mi le-am pus În suporturile laterale ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cu două genuri, ci cu trei. Iar al treilea era Întotdeauna special, slăvit, Înzestrat cu daruri mistice. Într-o noapte rece, când afară burnița, am Încercat și eu. Zora era plecată. Era duminică și aveam liber. M-am pus pe podea Într-o poziție de semi-lotus și am Închis ochii. Concentrat, adâncit În rugăciune, am așteptat ca sufletul să-mi părăsească trupul. Am Încercat să intru În transă sau să mă transform În animal. Mi-am dat toată silința, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
clipind din faruri ca să anunțe lumea să se dea la o parte. Podul se arcuia deasupra râului Într-o parabolă plină de grație, cu luminițe roșii pe cablurile de oțel. Cauciucurile Cadillacului zumzăiau pe suprafața striată. Milton apăsase pedala până În podea, Îmbătând mașina cu benzină, cum spunea el. Iar acum diferența dintre automobilul de lux și mașina ultramodernă din desene animate Începu să se vadă. Motorul Cadillacului vuia de putere. Cei opt cilindri răbufneau, iar carburatorul absorbea cantități imense de combustibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
la o parte. Milton trecu prin trafic ca glonțul și apoi zări Gremlinul verde Înaintea lui. ― Până aici ți-a fost! strigă Milton. Uneori Îți trebuie puțină putere! Părintele Mike văzuse acum și el Cadillacul apropiindu-se. Călcă accelerația până-n podea, dar motorul Gremlinului funcționa deja la Întreaga lui capacitate. Mașina Începu să vibreze frenetic, dar nu prinse viteză mai mare. Cadillacul se apropia din ce În ce mai tare. Milton nu luă piciorul de pe accelerație și aproape că atinse cu bara din față bara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

care începu din nou să râdă ușor. Și tu ai fi Ducele... Încetă subit din râs. Trânti paharul violent pe masă, încât acesta se sparse în cioburi mici ce se împrăștiaseră pe toată suprafața mată și pe o parte din podea, se ridică brusc în picioare și se aplecă amenințător peste masă. Crezând că am provocat o namilă de om pe jumătate îmbătată, am vrut să mă retrag, dar ceva nu mi-a permis. Era o voință în interiorul meu care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
catedrei făcută din lemn masiv și a rămas în nesimțire pe parchetul bej, sângele său începând să se prelingă din rana de la tâmplă. Pieptul nu i se mișca, ochii nu-i tremurau în inconștiență, iar el stătea acolo, întins pe podea, adormit pe veci în mijlocul nostru. Înmărmurisem cu toții. Nerealizând ceea ce tocmai făcuse, sau nepăsându-i de sănătatea elevului său, dirigintele s-a uitat superior în jos la masa de carne care nu mai avea suflet zicând: Și niciodată, vierme, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ieșim! Conducta intra într-un perete, iar lângă locul ei de acces se afla o ușă ruginită. Am spart-o cu ajutorul câtorva colegi și am înaintat. Am dat într-o încăpere mare, bine luminată, cu pereții frumos vopsiți și cu podeaua betonată. Eram înăuntru! Am așteptat câteva secunde să ne orientăm și să vedem dacă nimeni nu a detectat prezența noastră. Încăperea în care am dat era magazia. Cutii peste cutii erau rezemate de fiecare perete și dădeau impresia că pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
să ne omoare. În plus, nu avea rost să rămână acest surplus în magaziile imperiale. Surplus? Stăteam în jurul cutiei pe care-l zărisem. Apucă de o șipcă de lemn și o trase în dreapta. Capacul alunecă zgomotos și se prăbuși pe podeaua plină, în mare parte, de rumeguș de lemn. De la aprovizionarea Leverifului. Vezi tu? Leverif va fi un stat. Un vârf de lance în coasta Guvernului. Un avanpost în proclamarea vechiului imperiu! Înțelegeam. Nu chiar tot, dar în mare parte. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Pe monitor, lunetistul părea să fi încremenit. Parcă nici nu-și dădea seama că fusese împușcat. Puteam jura că era o statuie în imagine, nu un lunetist antrenat al Guvernului. Apoi începu să se miște ușor. Din ce în ce mai repede cădea spre podeaua blocului, iar în momentul în care o atinsese cu o ușoară bufnitură, sufletul său părăsi trupul. Îl simțeam ca o despărțire, una tristă. Dar el deja uitase de care corp fusese găzduit. Căzuse sec, fără melodramă ca în filmele vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
și, în curând, printr-o parte din acoperiș se vedeau clădirile gri și cerul portocaliu care le îngrădea. Fiori de ger dădeau buzna înăuntru și din când în când unii fulgi intrau timid în întunericul podului, așezându-se elegant pe podea. După ce toată mizeria a fost curățată, fiecare și-a reluat locul. Soliteraj scoase o lanternă de magneziu, o puse în mijlocul podelei și se dădu înapoi, făcând semn și celorlalți să facă la fel. Începu să ardă puternic după cinci secunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
dădeau buzna înăuntru și din când în când unii fulgi intrau timid în întunericul podului, așezându-se elegant pe podea. După ce toată mizeria a fost curățată, fiecare și-a reluat locul. Soliteraj scoase o lanternă de magneziu, o puse în mijlocul podelei și se dădu înapoi, făcând semn și celorlalți să facă la fel. Începu să ardă puternic după cinci secunde cu flacără albă. Să sperăm că o văd, zise el uitându-se pierdut în văpaie și făcându-și griji din cauza vizibilității

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
hol, o luă la dreapta și ajunse în dreptul ușii care dădea afară exact în momentul în care aceasta se deschise pe neașteptate și înăuntru se prăbuși un Sergiu Sergheiov care respira cu greu. În urma sa se mai trântiseră doi pe podea, iar ușa se izbi prevestind nimic bun. Cei care mai erau pe holuri au venit îngrijorați la cei trei care stăteau în patru labe pe pardoseala colegiului trăgându-și sufletul. De ce naiba a trebuit să alergăm așa? Dumnezeule, credeam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
prin gând nu-i trecea să se întoarcă înspre mine. O ținea pe Eterna în dreapta și un She'le'ri în stânga. Se duse înspre elevul în agonie și vru să-l tragă de sub ceață, dar acesta parcă era pironit de podea. Nici nu se clintise! În schimb, un mârâit înfundat se auzi din tot corpul ceței. Se trase un pas înapoi. Dușmanul se făcu semicerc în jurul său. Ca un animal sălbatic, acum îl amenința pe cel care atentase la hrana sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
pasul. Ne găseam într-o cavernă imensă, în formă de dom, cu pereții cenușii de piatră prelucrați într-o anumită măsură. Peste tot se găseau cutii și saci plini aruncați fără noimă. Astea trebuiau să fie proviziile duse pe Perir! Podeaua pe care stăteau ele zvârlite era făcută din marmură maronie îmbinată neregulat. Eram prea în adânc ca să ne dăm seama de ceea ce se petrecea deasupra cu colegiul. La vreo treizeci de metri distanță de intrare se ghicea un gol în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
încât părea că zboară deasupra lor. Urmă Zgran și apoi ceilalți. Ajuns la capătul treptelor, se uită în jur dar nu văzu decât ferestre și un pod vechi. Se afla într-o încăpere circulară, cu diametrul de vreo cinci metri. Podeaua era făcută din grinzi putrezite de stejar, iar acoperișul abia se mai ținea în îmbinările sale. Peretele exterior era găurit din loc în loc de ferestre mari, fără geam. Era o clădire veche. Gerul de afară intra și înăuntru și le pătrundea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]