2,793 matches
-
nu le e foame, nu cerșesc, dar, muiați până la piele, sunt mai patetici ca de obicei și le citești tristețea în ochii lor vorbitori. Se apropie de mine cu coada plecată, înmuiată, și acceptă să îi încurajez, dintr-o elementară politețe a lor. O fetiță privește scena și îmi spune, scurt, că pe câinii din această stradă îi cheamă Rex. "Pe toți îi cheamă Rex." Și pe cel mai mic, o biată caricatură pitică, tot Rex îl cheamă. "Rex înseamnă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nevoie, trebuie cumpărați exprimă, desigur, potențialul nostru poetic prea bine cunoscut; dar tot atât de bine cunoscuta incapacitate practică a noastră. Văzut-ați undeva, la noi, magazine care să vândă bătrâni înțelepți? Tot așa și cu mofturile care pretind nu știu ce excese de politețe pentru bătrâni. Ați văzut ce efecte a avut prea bunul tratament aplicat cazului de referință Dic?... S-a apucat să trăiască în neștire, ba, și mai rău, a căzut pradă unor instincte rușinoase care, la urma urmei, cam tot acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
S-a apucat să trăiască în neștire, ba, și mai rău, a căzut pradă unor instincte rușinoase care, la urma urmei, cam tot acolo duc, dacă luăm în considerare elementul de bază, adică tot demografia. Nu-s bune nici aceste politețuri, trebuie să recunoaștem... Ce se întâmplă, la urma urmei, dacă bunul simț popular tratează ceva mai aspru pe acei încurcă-lume care se ivesc la tot pasul, adică personagiile acelea denumite vârstnice? Moare vreun bătrân dacă îi amintești că îl caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de un polițist care rula încetișor cu mașina pe alei să-mi vegheze plimbarea: Bună seara doamnă! Totul e în regulă? Vă simțiți bine? În acea utopie mâncarea, curățenia din jur, circulația sigură, igiena, țânțarii, șobolanii, lifturile, mijloacele de transport, politețea și chiar stilul prietenos al necunoscuților nu-mi stăteau pe cap ca probleme sau ca surse de stres. Eu îmi vedeam de ale mele, poliția de ale ei, gunoierii de ale lor. Fiindcă fiecare ne făceam bine treaba, ne puteam
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
opunând șantaje, nici lăudând carisme, ci s-a măcinat în durere, s-a încredințat rugăciunii și s-a abandonat în mâinile lui Dumnezeu. Când a fost constrâns să intervină pentru a apăra adevărul, a făcut-o cu libertate, corectitudine și politețe; dar, apoi, sfârșea totdeauna acuzându-și propriile păcate, ca și cum împotrivirile erau rechemările providențiale ale lui Dumnezeu pentru o mai mare sfințenie a vieții și pentru o totală abandonare în mâinile divinei Providențe. Curia Romană Don Calabria a avut o mare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
foarte plăcute: se petreceau ore prețioase discutînd cu Hofmannsthal, în vila sa de la Rodaun, sau cu filosoful Kastner. Era totuși un izvor de scrupule și necazuri pentru diplomații primiți astfel cu brațele deschise și foarte jenați în a le înapoia politețea. Societatea vieneză era împărțită în compartimente etanșe ordonate pe niveluri de sertare diferite, conform unei eșalonări precise și controlate. Înalta aristocrație era în primul sertar. În saloanele vieneze din această categorie, bărbații vorbeau aproape numai de problemele lor: terenuri de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a sosit la Roma spre a se prezenta regelui. Era însoțit de primul ministru, Turkhan Pașa, fost Mare vizir, pe care îl cunoscusem în 1894 ambasador în Rusia, figură nobilă de bătrîn turc, cu limbaj învechit, plin de formule de politețe și de aforisme luate din înțelepciunea popoarelor. Originea sa albaneză îl desemnase ca mentor al tînărului Telemac de Wied. În contactele mele zilnice cu "Mbret"-ul, acesta se arăta destul de înspăimîntat de noua sa postură și dornic să se agațe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
funcției fatice (de menținere a contactului între interlocutori), reprezentând dovezi ale atenției pe care interlocutorii și-o acordă unul altuia pe durata interacțiunii. 2.2.1. Alcătuiesc clase de indici de alocutivitate: vocative nominale și pronominale, interjecții, imperative, formule de politețe, întrebări de confirmare etc. (singure sau în amalgam). Aceste mărci înglobează elemente eterogene din punct de vedere structural: elemente lexicale sau gramaticale, simple sau compuse, locuțiuni verbale, îmbinări libere (sintagme, propoziții sau fraze). 2.2.2. Elementele alocutive sunt utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
relațiilor dintre interlocutori (personale/tranzacționale 2) precum și de gradul de formalitate al contextului situațional în care se desfășoară comunicarea. 2.2.3. Funcțiile în comunicare ale indicilor de alocutivitate sunt următoarele: (a) mobilizarea verbală 3 − interpelarea (prin folosirea formulelor de politețe, interogațiilor, contrucțiilor interjecționale etc.); desemnarea destinatarului (prin folosirea alocutivelor de adresare, aparținând "tipului vocativ"); solicitarea ca destinatarul să-și asume statutul de alocutor (solicitarea de participare la interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b) prezentarea; (c) menținerea contactului; (d
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
cu Laura Bush (Realitatea TV, 31.III.2008) Nu mai suntem limita NATO, nu mai suntem frontiera NATO, ci iată că mai avem și alte state care... (Realitatea TV, 31.III.2008) ( prezentativ focalizant: Bun, de la ceilalți candidați înțeleg...o politețe normală, spun "era bine să fie în cursă", dar când PSD-ul se poartă, iată, prin candidații care sînt în cursă , extrem de prudent și oarecum înțelegător și...aș putea spune și solidar cu Sorin Oprecu, ce să mai înțelegem domle
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Constantin prin 1985-86 de am făcut pomenire pentru bunici la cimitirul din Corbeni și am găsit-o pe fiica unchiului Scarlat, femeie de peste 40 de ani. Am fost surprins de vocabularul pe care-l folosea, de delicatețea gesturilor ei, de politețea ei. Parcă ar fi fost absolventă de pension, parcă ar fi trăit într-un mediu de intelectuali, și cu un bun simț ieșit din comun. După despărțire, am comentat cu unchiul Constantin acest caz, atât de deosebit de mediul înconjurător și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a anumitor comportamente, în vreme ce ignorarea lor Ie slăbesc. Un student din Oregon al lui Alan Garner îl căuta adesea în pauzele dintre ore, când Alan mânca, rugându-l să-i permită să-i țină companie. Imediat după ce schimbau formulele de politețe, respectivul găsea de fiecare dată motive pentru a se vaită ba de ploaia de afară sau de frig, ba de cât de rău s-a purtat cu el fosta soție, ba cât de plictisitoare și ingrată a fost munca lui
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
rămas în biroul meu. Mi-a făcut reproșul că degeaba mă închei la nasturii hainei și mă ridic în picioare cînd intră cineva la mine, dacă o dată la zece ani izbucnesc pe un asemenea ton vehement. I-am răspuns că politețea mea dispare în fața unor acuzații lipsite de orice temei. Deși s-ar putea să ai dreptate, mi-a zis el, după ce i am înșirat toate obiecțiile, totuși ești unul din cei mai ciudați oameni cu care a trebuit să conviețuiesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sculptorului Vasile Gorduz. Fanfară, detașamente de pionieri, primul secretar, soția celui omagiat. Atent „verificate” în prealabil, evocările n-au avut nici un accent nou, excepție cuvîntul Elenei Pătrășcanu Veakis, ascultată cu încordare de toți cei prezenți, și nu doar din elementară politețe! După terminarea festivității, pe stradă, venind din urmă, un bărbat m-a întrebat dacă am fost la dezvelirea „statuii lui Pătrășcanu”. Avea o figură de pensionar arțăgos și mîinile ocupate cu sacoșele de piață. Pînă să zic da, a început
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
simț al proporțiilor. Literar vorbind, portrete bune sînt cele în care, respectînd modelele, laudele și criticile sînt distribuite cu inteligență. *Din păcate, n-am reușit niciodată să procedez ca SainteBeuve, patronul breslei criticilor, care (într-o țară cu mai multă politețe, pentru a le da contemporanilor iluzia cordialității) se abținea să spună fățiș tot ceea ce gîndea: „je mis mon jugement dans ma poche”, scrie el în Caiete. Nu, nu reușesc să-mi ascund opiniile. Sînt pripit, n-am răbdarea celui care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spus că se cheamă?” „Vaca și majeșpilul”. „Aha - a făcut Nanianu - e clar! Cam trei sute de mii...” Apoi, fără să zîmbească, l-a trimis în biroul de alături, la Sergiu, „specialistul nostru”. Neprevenit, acesta i-a cerut, după obicei, cu politețea de rigoare, să-i lase manuscrisul să-l citească, să-și facă o părere, eventual, să se consulte și cu redactorul-șef etc. „Dar banii, cînd îi iau?”, l-a întrebat „autorul”, insensibil la complicatele mecanisme redacționale. „Ce bani?!”, s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și a luat-o pe Y. Ea are doar 24 de ani! E nebun!” „Lui Cutare i s-a amputat un picior”, „Cutare a murit”. După un asemenea „buletin de știri”, dispoziția de a petrece mi s-a diminuat. Numai politețea m-a făcut să stau locului și să ascult în continuare. Sîntem vinovați, oare, că avem coșmaruri? Sînt acestea o pedeapsă pentru vini mai vechi sau mai recente? M-am trezit agitat și criza de anxietate s-a prelungit pînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
singur vis, acela că lucrez la cele cinci cărți care ar reprezenta norma mea pe viață de „om al condeiului”. Apoi, odată revenit la normal, să mă apuc de treabă! *A murit locotenent-colonelul (r.) „Aurică” Scărlătescu, un om de o politețe impecabilă, un militar de manual, „ca în filme”. Înalt, locvace, privire mobilă, ardentă, a vrut mereu să știe mai mult decît cei cu care lucra. Astfel că, în timp ce camarazi de-ai săi umpleau restaurantele în timpul liber, el devora zeci de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ajuns blestemul meu!” Cînd vine vorba de Al. Piru, se cabrează și izbucnește cu vorbe dintre cele rele. Crede că el (și numai el) e de vină că Gelu al său (Gheorghiță-tînărul) a plecat în străinătate. Lăsînd de o parte politețea la care mă obliga faptul că eram în vizită, m-am delimitat: „Vă cunosc resentimentele, dar nu le împărtășesc. Eu nu uit că pe Profesorul Piru l-am întîlnit aci, în casa dumneavoastră (atunci îi erați un prieten îndatorat), unde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
captiva unui vis: acolo, interioarele n-au pereți, nici colțuri, nici trepte... În ciuda minei concentrate cu care ascultă, lasă impresia că se gîndește la altceva, iar cînd vorbește e precisă în detalii și vagă în ansamblu, căci, din prea mare politețe, evită punerea punctelor pe i și volatilizează conturul formulărilor. Tatăl său are dreptate să fie îngrijorat: în societatea actuală, „idealismul” (chiar înțeles ca bună-creștere, ca evitare a brutalității și vulgarității, și ca aplecare exclusivă spre „lucrurile frumoase”) îl izolează pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comportă lamentabil, nedemn, parșiv. *Uneori, pentru mine, nostalgia „creației” vizează nu scrierea unei trilogii, ci găsirea unei singure expresii fericite, care să devină mereu citabilă, ceva în genul „ochii sînt ferestrele sufletului”, „a pleca înseamnă a muri puțin”, „umorul e politețea disperării” etc., vorbe ale căror autori sînt de cele mai multe ori ignorați de cei ce le folosesc. Cîți - nu zic dintre cititorii obișnuiți, ci dintre profesori - știu sau se întreabă cui aparțin formule ca „epoca de aur”, „artă pentru artă”, „turn
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
străine, că aveam 863 Fălticeni se ceartă mai mulți, am să văd ce am să fac...”. După ce mi-a văzut lucrările, a convocat pe toți pictorii, care și ei i-au arătat ale lor și, În ședință a spus cu politețe și modestie că nu-și dă lucrările fără 5.000 lei bucata, iar În materie de ce a văzut - așa ceva -, că ar pune problema de la un nivel similar cu mine. Eu nu am spus nimic, eu nu sunt critic de artă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
că voi putea sluji și cu arhiereii mei. Va veni oare și ziua aceea? Perioadele petrecute în diferite închisori au fost și crunte, și mai laxe, mai blânde chiar. Nu știu ce anume determina aceste oscilații, de la cruzimea cea mai inimaginabilă la politețe și larghețe, după cum nu știu ce a determinat eliberarea mea nesperată până în preziua scoaterii mele din închisoare. Dacă nu ar fi iubirea cu care oamenii m-au primit, lacrimile celor care m-au îmbrățișat, în casă, pe stradă, în biserici, foștii mei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu artificialitatea, de altfel) modifică, treptat, se pare, Însăși „gena” bestiei creatoare. Este magia și mizeria artistului, miracolul, mistificarea, morbidul, măreția și monstruozitatea sa. Politețea poate deveni un ecran care deviază, dacă nu și obturează comunicarea. Dintr-un necesar răgaz al reintrării În real, cerut de ocrotirea timidității și Îmblânzirea dezgustului, delicata convenție poate deveni manieră a existenței Însăși, artificializând și refuzând, de fapt, dialogul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
izolați și necunoscuți În crispata lor tenacitate creatoare sub dictatură. Am petrecut Împreună o seară sau două În Storkwinkel În compania unui Bănulescu afectuos și Înțelept, franc, dar și reticent cu măsură, de un particular farmec exotic și o delicată politețe, o civilitate cărturărească, aș zice. Când văzuse cartea pe care o citeam nu și-a ascuns mirarea și nici eu nu mi-am putut, la rândul meu, stăpâni uimirea față de uimirea sa. „EPISTOLAR? Asta citești dumneata, aici?” Da, tocmai Îmi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]