2,744 matches
-
un loc de muncă, o locuință, un statut social, nu puteam cumpăra o pâine, nu puteam nici măcar să cerșesc. Și când ești la greu în lumea capitalistă, nimeni nu e dispus să te ajute, nimeni nu îți dă nimic de pomană, nimănui nu-i pasă dacă trăiești sau mori. E un fel de „legea junglei”, în care supraviețuiește numai cel puternic și cel care știe să lupte. Singura formă de ajutor a apărut însă din solidaritatea celor aflați în aceeași situație
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
șervețelul de la masă, îl închideau prin lipire și îl înmânau discret și neiscălit, nașului care pipăia voluminosul plic și mulțumea cordial aducătorului. Dar cel mai sălbatic exemplu de speculare a tradiției sub imperiul teribilei amenințări „ce-o să zică lumea”, rămân pomenile și parastasele, repetate la cele mai diverse intervale de timp. Conform tradiției creștine, parastasele și pomenile se fac la 40 de zile în amintirea Înălțării la cer a Domnului, la trei, șase și nouă luni în cinstea Sfintei Treimi, la
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
voluminosul plic și mulțumea cordial aducătorului. Dar cel mai sălbatic exemplu de speculare a tradiției sub imperiul teribilei amenințări „ce-o să zică lumea”, rămân pomenile și parastasele, repetate la cele mai diverse intervale de timp. Conform tradiției creștine, parastasele și pomenile se fac la 40 de zile în amintirea Înălțării la cer a Domnului, la trei, șase și nouă luni în cinstea Sfintei Treimi, la un an, până la 7 ani de la moarte, după exemplul creștinilor din vechime care în fiecare an
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sau pahare și linguri sau furculițe - șase, douăsprezece, douăzeci și patru. Rânduielile bisericești nu prevăd nimic în această privință, fiecare poate da cât crede de cuviință și când poate. Aici însă încep speculațiile. Am văzut într-o localitate din apropierea Bucureștiului, cum la pomană s-a prezentat un bărbat mai în vârstă și a cerut să i se dăruiască, conform tradiției, un palton nou. Dacă nu ai, trebuie să îl cumperi ca să nu intri în gura lumii. Culmea speculării tradiției am întâlnit-o într-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a cerut să i se dăruiască, conform tradiției, un palton nou. Dacă nu ai, trebuie să îl cumperi ca să nu intri în gura lumii. Culmea speculării tradiției am întâlnit-o într-o localitate din Moldova unde tradiția era să faci pomană înainte de a muri și viu fiind trebuia să dăruiești de toate celor din sat, ca un fel de repetiție generală. Este un spectacol sinistru care amintește de o scenă din filmul Zorba-grecul, unde 121 Bubulina nu apucase să moară și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu tricour’li pă ei. Crețane, treci în poartă! Cu schimbu’, un gol fiecare! Să nu le lași, că ești de căcat dacă iei golur’li că așa vrea mușchii tăi! Izmailu și Gogu în apărare, ... ... ... tu stai doar la pomană să faci ravagii, că ești prost ne-ncurci p-acilea. Nu cade, Motane, nu cade! ... ... ... ... ... ... Pase, bă chioreișân, aschilambricule, așchilopatule! ... ... ... Care mai dă una bate!! De ce deodată atâta îngrijorare și răvășire? (Cât de grave au devenit fețele!) De ce se golesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
contactul. Există un feedback foarte rapid. Asta contează. Nu le place mutra ta, imediat te aruncă de acolo. Afli astfel ce metafore prind, ce comparații sunt de efect și care-s expirate. Să-i spui unui atacant că stă la pomană e o metaforă extrem de subtilă. Pe cuvânt. La fotbal înveți o limbă extrem de vie, suplă, care biciuiește sau mângâie, suduie sau înalță osanale. Apoi, jucând, trebuie să-ți umilești adversarul. Să-l intimidezi. Să-l faci să-și piardă încrederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și ori de câte ori avea ocazia să dea peste un bragagiu (eventual turcă foarte bun, aducea acasă bragă proaspătă din abundență. Obișnuia să spună mai în glumă, mai în serios : Dragii mei, când bunica n-a mai fi, bragă sămi dați de pomană. Din păcate însă, n-am putut respecta această dorință a bunicii, braga aproape c-a dispărut și cea care ocazional se mai găsește, nu mai are savoarea celei turcești, tradiționale. Tot în camera bunicii, în vitrina șifonierului mi aduc aminte
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a ploii, un obicei străvechi de fertilitate a ogoarelor. Când ajungeam acasă, cortegiul funerar se oprea din cântat și urma să îngropăm păpușa de lut într un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot pe la orele dupăamiezii, ne reîntâlneam pentru a finaliza procesiunea. Scoteam păpușa de lut din pământ ceea ce simboliza sincron dezgropăciunea și învierea, ulterior aruncând corpul Caloianului fie într-o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
joacă în ritmul incantat de ruga pentru ploaie, pentru sănătate și belșug. Același lucru făceam și noi, alergam desculți în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar tăticii supravegheau în tăcere. Mama a organizat ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mai importante repere, noi copiii le-am adaptat nevoilor noastre de suflet tocmai pentru că țin de patimile noastre, de frământările și eul fiecăruia. De pildă, Adi și-a fixat un gen de cutumă în a-i da tatălui nostru de pomană, alături de cele rânduite în mod obișnuit țigări și brichete. Odată, ne întorceam împreună de la cimitir și pe toată distanța până acasă a dat bărbaților întâlniți țigări și brichete, unii chiar insistând să le arate principiul de funcționare, deoarece erau cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
praful de o palmă și În care țigănușii se dădeau roată În mâini, după golo ganii zvârliți. și i-am apucat pe ultimii sacagii, cu lumânărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să se culce cu mine În noaptea Vinerii Mari. Biruită de insistențele mele, s-a abandonat, În sfârșit, spunându-mi: „Să cadă păcatul meu pe tine!“... Dacă nu-s chiar bisericoase, sunt totuși mai toate ființe miloase, fiindcă dau de pomană mai mult decât toți regii pământului la un loc și adună În jurul lor câte o bătrânică rămasă fără rost pe lume, ajutând-o cu gologani, cu vreo rochie demodată și cu pantofii lor prea mult purtați pe ulițe. (Îmi vine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
eroicomice, consemnată Într-o broșură cu ortografia caracte ristică a veloci pedistului Alexandru Macedonsky, poetul Nopților de mai, Însoțit În această cursă de ciracul său C. Cantili, poet și mecenat al poeților, pe care l-am văzut deu năzi așteptând pomana tre cătorilor grăbiți de pe bulevard, tăcut și neîndrăznind să-ntin dă mâna. Nu știu dacă a conduce un automobil ceasuri Întregi cu fundul pe pernă Înseamnă a face sport; poate Însă numai În măsura În care Înfrunți necazurile ce le comportă: penele, intemperiile, exercitarea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bisericesc, pe care îl va pune pe perete după ce va murui (va vărui) oleacă. Ne spune apoi că i-au furat de prin curte tot ce mai avea, iar de pe sârmă hainele soțului, pe care voia să le dea de pomană. Dar a primit, după atâția ani de detenție, prima scrisoare de la fiul Ilie și acceptă să ne-o citească: “Tiraspol, 8-ianuari 1999, celula nr. 13 Bună ziua mamă, Sunt aici să-ți scriu câteva rânduri. Eu de fapt nu am dreptul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ai făcut? Vino acum, dragul mamii, acasă... Am adus pe Vasile acasă și nu-i bun. L-am adus aicea pe Vasile cu nevasta și nu-s buni. Nu-i bun nici el, da’ nici ea. Tot am dat de pomană, las’ să poarte alții, eu... De ce nu vine băietul meu? Când are să vină, când am să mor eu? Când am să mor eu atuncea are să vină! De ce nu-l pomenește nimeni, nici Iașul? De ce să nu ajungă băietul meu la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mătușă moartă mi-a lăsat un loc de veci la Străulești plin cu mătuși. Dacă mai pleacă încă una departe, într-o lume mai bună, cum a precizat preotul referindu-se la lumea rea, care lipsise de la cimitir, dar la pomana mortului venise, trebuie s-o îngrop în picioare. Preotul nu știa că mătușa mea nu ar fi trebuit să se grăbească, fiindcă lumea mai bună se găsea și dincolo de gard, în vila pe care și-o construise alături de coșmelia ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mihai, fără Buțu. Sărbătoarea lui cea mai dragă... Sărbătoarea cea mai dragă a întregii familii... Dar ce rost mai aveau acum cozonacii, mâncărurile deosebite sau bradul împodobit? Afară poate de simbolul veșnicei viețuiri, sau a împărțirii la cei săraci a pomenilor de bogdaproste... Nu știu însă dacă în acea Sărbătoare a Sărbătorilor Alice a mai avut puterea să încropească ceva, fie pentru a cinsti milenara tradiție, fie pentru a da de pomană. știu însă că, în ceea ce-l privește, Mihai i-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
veșnicei viețuiri, sau a împărțirii la cei săraci a pomenilor de bogdaproste... Nu știu însă dacă în acea Sărbătoare a Sărbătorilor Alice a mai avut puterea să încropească ceva, fie pentru a cinsti milenara tradiție, fie pentru a da de pomană. știu însă că, în ceea ce-l privește, Mihai i-a făcut un dar de zile mari. Era chiar în Ajunul Crăciunului. Camera lui Mihai fusese lăsată cu pietate exact cum fusese pe vremea lui, dar sclipind de ordine și curățenie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
plecării în sine și a părăsirii "paradisului" elvețian este extrem de traumatizantă; parcă ar fi un mort-viu ce-și dăruiește celor apropiați din lucrușoarele care i-au fost dragi în timpul vieții și de care nu se poate despărți cu nici un chip. Pomana de viu, cum fac oltenii. Renunțarea dramatică la toate aceste obiecte ce au constituit microuniversul lui personal îmi provoacă o stare de frică și de neliniște; știu că prin așa ceva voi trece și eu în curând. Procesul continuu de schimbare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Am insistat să-i vâr monedele în buzunar, aschimodia de cățel s-a repezit lătrând la mine, lumea privea amuzată. Nu m-am îndurat să renunț la pâinea proaspătă. Am mormăit ce mi-a cerut. După ce m-am îndepărtat cu pomana, am intrat la coafor, ca să-mi recapăt respectul de sine. Acolo sunt cineva, fiindcă, de câte ori mă tund, las bacșișuri grase. Coafeza îmi spune „domnișoara doctoră“. Luni, 15 noiembrie Ședință ca să-l desemnăm pe Nichita Stănescu delegat la conferința municipală. Încă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Rodicuța, tată, ieșit din casă. Că de Ionel nu-ți place, că el nu e artist, ar trebui să zdrăngăne două butoaie ca să-ți fie pe plac. Băiat bun, locotenent, are viitor... Dar la cine îmi răcesc eu gura de pomană?... Fie-ta-i cu mintea pe coclauri, Mario...“ „Măritat, atâta vor de la mine... Ca să ajung ca femeile astea amărâte, să nu știu cum să alerg după mâncare pentru copii ori după un bărbat bețiv, să-l culeg de prin crâșme sau chiar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să-i dea apoi dijmă din produsele câmpului și să-i plătească dări pentru vitele pe care le crește. Eliberarea din iobăgie nu se poate face fără consimțământul stăpânului. Chiar când se răscumpără cu bani, faptul e considerat ca o pomană a stăpânului, ca un act de milă sau de iertare din partea acestuia. Situația de om neliber, de om cu stăpân, se transmite și asupra urmașilor în linie bărbătească a iobagului. Și copiii săi și nepoții și strănepoții, într-un cuvânt
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de descifrat, fiind scrisă cu litere chirilice: «Aici mi s(-)a întâmplat de a scri și eu robul lui Dumnezeu Iordachie Sim din Medinți (.....) și mâna mea va putrezi, iar numele tot se va pomeni și cine va pomeni mare pomană va iproci(?) . La anul dela Hs. 1761, iar dela zidirea lumii 7269». Semnat Iordachie. Însemnările sunt destul de numeroase, ca de altfel în mai toate ceasloavele utilizate la slujbele ce se țineau în secolele trecute la bisericile ortodoxe din cele două
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pe deplin: a. «Aici mi s-a întâmplat de a scri și eu robul lui Dumnezeu Iordachie Sim din Medinți, vă (?tau de harem?) și mâna mea va putrezi, iar numele tot se va pomeni și cine va pomeni mare pomană va avea iproci. La anul dela Hs.1761, iar dela zidirea lumiii 7269» Iscălit: Iordachie. b. «Într-o însemnare din 1753, ilizibilă. Am descifrat numai anul. c. «Să se știe decând au fost săbaru (soborul) la Belgrad de preoți nuniți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]