10,542 matches
-
de mama focului. Ba, colac peste pupăză, prin noiembrie dădu un ger năpraznic și dispărură și sapele de lemn, fiind puse pe foc. Episodul 190 CONVERSAȚIA în acele vremuri de răstriște și jale, pe scaunul Moldovei stătea aburcat, după cum am pomenit, Sima-Vodă. Printr-o avansare implacabilă, obiectivă, sărăcia lucie a țării se strecurase încetul cu încetul și la Curte: covoarele grele, roșcate de Buhura se subțiaseră sub pasul celor cu jalbe într-atât, încât, din loc în loc, aveau găuri prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un rând de pijamale și că vor două. Ei, dacă asta vrei, ia treci tu la veterani, m-am gândit, și i-am făcut vânt. Aș fi trimis-o și pe grecoaică, fiindcă e o leneșă ce nu s-a pomenit și-i cam grasă, da’ mi-am zis că e totuși dintr-o civilizație mare, merită măcar pentru atâta lucru s-o ții în casă, nu trebuie să uităm de unde-am plecat. Episodul 217 CONTINUĂ DECĂDEREA IMPERIULUI OTOMAN — Asta cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de versuri. Salută-i pe toți cei cunoscuți din partea noastră și spune-le că ne e tare dor de ei - mai puțin de Birgit. Pe tine și ai tăi vă Îmbrățișăm cu drag Gerda și Rudolf țMint. Nici n-a pomenit de Birgit În scrisoare. Atunci de ce? La ce-mi folosește? Voi continua). „...mai puțin de Birgit“ - ce resentimente Înăbușite Îndelung i-au scăpat de sub control unei naturi atît de echilibrate cum e Gerda? Sau poate că a făcut-o intenționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din memoria lor, totala ei anulare. A folosit chiar pluralul „din partea noastră“. Cu acordul lui? Nu cred. O autoritate care mă sperie, indiferent dacă vine din revendicarea pasiunii rănite sau din orgoliu. De ce a ținut cu orice preț să-i pomenească numele? Cum să interpretez acest cod? Vrea să-i citesc sau să nu-i citesc scrisoarea? Nu știu ce să fac. țMint. SÎnt prinsă Într-o convenție. N-am Încotro.) Pe Heltauergasse, În Sibiu, mergeam cu Gerda la un colecționar cam ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unei situații, al unui obiect sau al unei persoane, el se vedea obligat să accentueze pe atributul degerată“. Fără Îndoială că valoarea cepei a cunoscut de-a lungul istoriei perioade de flux și reflux. Oricum, astăzi cuvintele lui Bălcescu... Mă pomenesc În fața tarabei, Încărcată de mere, de praz, de ridichi negre și de gulii. „Tare ghinionistă mai sînt, de cîte ori trec pe aici, Îmi spuneți că ceapa s-a terminat.“ — Eh, cucoană, dacă dumneata lenevești În pat și te boiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a mai găsit. Cunoști doar toată istoria. Scăpase și de obsesia că e urmărit. Era cît se poate de relaxat. După-amiază au venit. Willi și Herbert la noi. Le-a povestit și lor despre succesul lui și deodată a pomenit de H. și de R., spunînd că i-a văzut În sală asaltați de ziariști și fotoreporteri care făceau totul ca el să nu apară În cadru. Știam cu toții că H. și R. sînt În România, dar el susținea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am crescut cu d-astea. Avea muierile niște țîțe ca vacile, sugea copiii pîn pă la patru ani. Ehe, alte vremuri. Acu numa ce le vezi, una două la doctor, cu injecțiile, cu vitaminile, cu pastilile de dormit. Un’ să pomenea la noi așa ceva. Rodea nepoată-mea oasele de pui cînd nici nu-i deteră dinții și mămăița Îi mai turna și cîte-o linguriță de țuică pă gît să nu să mai scoale noaptea că a doua zi, de, toată ograda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
identifica deoarece fața Îi era acoperită cu un ciorap tras pe cap ca În filmele polițiste - mă racla. Îi auzeam vocea sonoră citind În vaginul meu cele mai năstrușnice acte; deși nu distingeam prea bine ce spunea, știu doar că pomenea mereu numele lui Patrice Lumumba parcă și Gagarin, pe urmă se amestecau Sapho, dar nu era Sapho, era Sacco și Vanzetti, n-am mai auzit continuarea pentru că studenții rîdeau și băteau din picioare. Voiam să strig, să mă apăr - realizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
totul și plantele celelalte organe care i se supun. Spre surprinderea mea Henri Wald a fost entuziasmat, dar mie din acest sistem de raportare la trupul meu pieritor și sensibil mi s-a tras o continuă suferință. Așa m-am pomenit Într-o bună zi că principalele dimensiuni ale personalității mele sînt mila și frica; mai tîrziu am citit undeva că acestea sînt trăsăturile fundamentale ale tragediei antice. Dar ele pot fi și cauze ale lașității sau ale unei neîngăduite toleranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prin Sibiul vechi, pe lîngă case cu porți mari de lemn și cu acoperișuri Înalte din care pîndeau ochi de ferestre, parcurgeam așa kilometri Întregi de oraș și mă gîndeam atît de intens, atît de adînc la mine, Încît mă pomeneam undeva În parcul Arinilor sau pe Aleea filosofilor, pe lîngă tăbăcării și nu mai știam cum am ajuns acolo, nu-mi mai aminteam decît scîrțîitul cunoscut al porții Închise În urma mea la plecare și Înghesuiala copiilor În fața cinematografului Rio care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Își asumă toate păcatele omenirii pentru că a rîvnit la bogăția și fala lui Pillat. Spune că e Isus Christos. Simțea că nu nud e stăpînă pe judecata ei; cu cît Încerca să se conecteze la sistemul lui de gîndire se pomenea absorbită Într-un spațiu complementar care capta realul potențîndu-l. — Trebuie să-l văd neapărat. Dar nu mai e aici. A dispărut de două zile. Anna rămase descumpănită, apoi Își reveni. Cum a dispărut? — Nu e prima dată. O persoană atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
urechi și după trandafiri și i se termina pe spate cu foarte multe bucle. Atrăgea atenția în așa măsură, încât multe fete din oraș începuseră să-și poarte și ele părul ca ea. Tanti Mae era foarte mândră și îi pomenea mamei tot timpul de asta. A încercat s-o convingă și pe mama să-și facă părul să stea așa, dar nu a reușit niciodată. Simțeam că lucrurile merg din rău în mai rău. Când ieșeam duminica, părul lui tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
al cărui păr atârna într-un fel în care nu-l puteai confunda. În ziua întâlnirii evanghelice, aproape toată lumea a plecat de la școală imediat după ce s-a sunat. Toți mergeau acasă să se pregătească. Mama și tanti Mae nu au pomenit nimic despre asta, așa că mă gândeam că nu mergem. Tot drumul până acasă, de-a lungul străzii principale, vedeam cum se închid magazinele mai devreme. Bobby Lee Taylor stătea la hotel și lumea de înghesuia pe strada din față încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
puor vrai, e nimeni nu credeamus, nimeni, ni d’arabo, qui étaient stupefiates, ni del nostre, del cruciato, qui étaient profund nemulțumito-aproape, vrând del răzbunare crunto en per tăiando capo del la fate del Behlemberün! Que cine, unde se mai pomenise muslimo woman near bărbate cruciato, e chiar unul dintre cei mai mari! Rușino, se gândeau ei. Numa’ que questa thingo non se petrecudo dans realita, c’est évident, and let’s păstrado things graves pour autres des histoires, que noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
târziu, un telefon misterios îl chemă pe Luca-cel-fără-de-pulă la sediul Gallimard. Noul posesor și autor al Silogismelor amărăciunii intrase deja pe fir. Și tot așa. PAGINĂ NOUĂ MOȘ ABDULAH III climax/final push După dispariția din grădina raiului, Abdulah se pomeni materializându-se într-un loc care depășea orice imaginație. De urâțenie, după cum i se părea lui. Încercând să înțeleagă cum și ce se întâmplă, Abdulah citi reclama uriașului magazin gri care îi apăruse în fața ochilor. Pe el scria UNIREA. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de vineri, cu producătorul. Când o să vadă ce-ai scris... - Sigur. Ceau, vorbim mâine. După care m-am cărat. Și dus am fost. PAGINĂ NOUĂ CENACLUL Mi s-a întâmplat într-una din zile, fără voia mea desigur, să mă pomenesc într-un fel miraculos în fața Uniunii Scriitorilor din Jackson, orașul unde locuiam în acea perioadă. Pașii mei, eram convins, nu luaseră nicicând calea acelui loc. Spun „mi s-a întâmplat să mă pomenesc” pentru că este maniera în care pot descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
zile, fără voia mea desigur, să mă pomenesc într-un fel miraculos în fața Uniunii Scriitorilor din Jackson, orașul unde locuiam în acea perioadă. Pașii mei, eram convins, nu luaseră nicicând calea acelui loc. Spun „mi s-a întâmplat să mă pomenesc” pentru că este maniera în care pot descrie cel mai bine felul absolut de neînțeles în care mă nimerisem în fața acelei clădiri. Mintea mea, năucă, se chinuia din răsputeri să pătrundă misterul unei pauze a existenței despre care nu aveam nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care o auzeam destul de clar în minte, fără a-mi vorbi însă, îmi sugera, mai mult sau mai puțin discret, mai mult sau mai puțin poruncitor, să intru în clădirea Uniunii Scriitorilor. Ei bine, o asemenea nesimțire chiar nu mai pomenisem. A cui Dumnezeu putea fi această voce care nici nu vorbea măcar și care cuteza să-mi violeze conștiința? Ce mama naibii? Între timp, în vreme ce nu mă hotăram cu nici un chip ce cale să apuc, duritatea și lungimea obiectului nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de nenumărații ani de studii. Indianul își repetă sieși ceea ce își tot repeta de ani de zile două puncte... acum trebuia să-i spună negreșit că o iubește. - Uooah!! răcni Euripide, dând ochii peste cap. Genial! Doamne, unde ai mai pomenit atât talent, Dumnezeule!! răcni el cutremurător, ridicându-mi părul în cap de frică. Un freamăt admirativ cuprinse întreaga sală, exceptându-ne bineînțeles pe mine și pe Maro, care ne prăbușirăm din nou la pământ. De data aceasta, orice încercare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
da seama că rescrie regulile literaturii? - Rescrie regulile prostiei, domnule Euripide, urlă Maro. Rescrie regulile prostiei, asta face! Textul tinerei nu are nici o noimă, este lipsit de cele mai elementare norme gramaticale, de cel mai elementar bun-simț, ca să nu mai pomenesc faptul că până și câinele meu are mai mult talent! N-am să uit niciodată felul în care ne privea domnișoara Aurora Sticlaru în acele clipe. Pentru ea nu conta nimic, fiindcă nu înțelegea nimic. Îl privea pe bietul Maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai văd figurile și privirile celor care au crezut în mine și, mai mult decât atât, au avut curajul să afirme cu tărie că voi fi cel care sunt astăzi. Mi s-a întâmplat într-una din zile să mă pomenesc în fața Uniunii Scriitorilor din Jackson City. Astăzi mă gândesc la cât de mult le datorez figurilor luminate ce mi-au oferit toată dragostea pe care și-o poate dori un om. Mă gândesc la dragostea pe care le-am oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
puterea impresiei pe care mi-o fac să crească treptat și ghidându-se în sortarea lor doar după mărimea prețurilor, Stein clipea, obosit parcă de datoria plicticoasă de a mă pune la curent cu toate, și-și începea relatarea. Nu pomenea nici un cuvânt despre jocul actorilor, despre valoarea piesei, despre calitatea orchestrei sau a solistului. În general, nu spunea nimic cu privire la impresia sau la sentimentele pe care i le-au trezit lucrurile văzute sau auzite, în schimb, îmi dădea relații (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe pardoseală. La intervale regulate pipăia cu piciorul șinele ca să se asigure că se aflau la locul lor. Spera din tot sufletul să găsească și un vagonet pe undeva, pe acolo. Dintr-o dată, pereții se deschiseră în lături și se pomeni într-o cavernă de mari dimensiuni. Tavanul se ridicase foarte mult, iar lumina lanternei abia răzbătea până sus. Aici nu se mai vedeau urme de la unelte, stânca era netedă, semn că acolo nu lucrase mâna omului. Se afla într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
membrii SAS, SEAL, Beretele Verzi, lunetiștii și ceilalți asasini oficiali, cei ce ucid cu acte în regulă. Doi la sută din populația globului, reprezintă totuși un număr destul de mare. Nu toți pot fi recrutați de "organizațiile" pe care le-am pomeni mai devreme. Rămân o mulțime pe de lături. Cu ăștia avem noi de a face și știți foarte bine că ne dau destul de furcă. Deși era clar că Pop nu era de acord cu raționamentul lui Cristi, trebuia totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aveți o bere rece? Ba da, cum să nu. V-am spus că avem o bere neagră cum n-ați mai gustat niciodată. V-o recomand cu toată căldura. Nu mai vorbi de căldură! Simt că mă topesc numai când pomenești de ea. Eh, așa vine vorba. Să știți că nu numai că e foarte gustoasă dar e și rece, taman așa cum trebuie să fie. Bine, frate, dacă nu am altă opțiune, adu-mi una din aia! Vine! dădu să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]