3,008 matches
-
dealul Manta-Roșie. (Foto-Regal) Pag. 185. "Le dîner Flaubert", reprodus după desenul lui Myrbach, din volumul "Trente ans de Paris". De la stânga la dreapta, cele patru figuri reprezintă pe: Daudet, Flaubert, Zola și Turghenef. Pag. 187. Cârciuma "La Trei Sarmale", vechi popas, pe drumul Socolei, înspre Repedea. (Foto-Regal) În pinacoteca Academiei de pictură există o pânză a pictorului ieșean Bardasarie, înfățișând, într-o atmosferă animată și plină de pitoresc, aspectul vechi al acestui local cu faimă. Pag. 188. Spre Cetățuia. (Foto M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
personajele fac un ”salt” din canalele Târgoviștei unde se pregăteau să-l salveze pe Ceaușescu ! la Constanța, pe promenada Cazinoului ) : ”verosimilitatea” sa este cea a clipului publicitar. Filmul s-ar mai fi putut chema : România teroristă de la Dracula (facem un popas și la Castelul Bran !) la Ceaușescu, versiune dezvoltată a unui digest rudimentar : România, copii abandonați, Revoluție, procesul lui Ceaușescu, Securitate, ”agenturi”, Muzeul Satului, rromi, demonstrații, obiceiuri religioase... Nu lipsește decât Nadia Comăneci. în schimb, este prezent părintele Bisericii Ortodoxe Române
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Este o atmosferă nefirească, asemănătoare cu imaginile filmate în localitățile situate în apropierea centralei nucleare de la Cernobâl, unde populația a fost evacuată în mare grabă. Urcăm tot mai mult, în serpentine strânse și ajungem la Ciuruleasa, unde facem un scurt popas. Privirile ne sunt atrase de vârful Muntelui Vulcan (1263 m), un masiv calcaros de varsta jurasica, ce domină cu peste 500 de metri împrejurimile. Ne continuăm drumul și ajungem în Abrud, localitate cu adânci rădăcini în istoria neamului. Datează din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Îți mulțumesc mult și aștept ca, vreodată, ori eu ori ea să răsplătim gestul tău de înțelegere și ocrotire. Cu bune și frățești mulțumiri și cu urări de bine, omului politic. Sâmbătă 19 septembrie [1947] Azi de dimineață, după nelipsitul popas la Muedin, am făcut plaje într’o barcă. Meltemul de trei zile ne astupă ochii, urechile, nările și dinții cu nisip fin, cernut mărunt. În barcă, izbită furios de vânt, am făcut cea mai bună plaje a zilelor din urmă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
seara, singură, chiar și fără perspectiva fugarei apariții a Irenei, care a plecat azi cu Călin. Să-ți vorbesc puțin de Lucia. Ciudată ființă, cu o sete de mondanitate de proastă calitate; cu aptitudini de risipire, cu o sută de popasuri inutile la toate mesele, cu cheltuiri de grații, cu pofta de a deveni centrul tuturor dorințelor. Tot criticând pe Cinci, declarându-l prea snob pentru a face sacrificiul snobismului în folosul unei realizări matrimoniale - ce va fi vrut să spună
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dat. Ce bine mi-au făcut scrisorile tale cinci. Nu, nu am primit nimic de la Curtici. Și aici e o lacună. Scrie-mi toată călătoria. Nu mă chinuì. A ajuns o stupidă obsesie: știu că ai ajuns, dar drumul acesta, popasul silit la Viena, mă obsedează. Brodez, bănui, mă agit. Te văd cu bagajele la 12½ noaptea, pe peronul gării, fără bani, neștiind nemțește. Nu, nu vreau să mă gândesc: simt că mă învârtesc în jurul obsesiei și obsesia în jurul meu, ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Lina și cu mine. Nu știu de ce, slujba asta de pomenire a fost pentru mine mai emoționantă decât toate celelalte. Poate fiindcă de obicei după 7 ani se dezgroapă morții - iar el abia după 7 ani și-a putut găsi popasul final al călătoriei? Acasă îi aranjasem un fel de altar funerar, pe comodă. Frumosul Christ, candela [primită de la] Ana, masca mortuară, fotografia lui, câteva cărți luate din biroul lui și lumânări. [...] M. c. p. Vineri, 21 iulie [1950] Mă întorc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din pricină că nu-i cine să le facă mai bine. Să nu uit: am la d-voastră un articol despre V. Voiculescu. Nu ați fi amabil, dacă există prin vreun dosar, să mi-l restituiți? Mulțumesc pentru bunele gînduri legate de Popas în Afrodisia . A fost una din cărțile pe care am scris-o cu multă plăcere, deși apoi mi-a adus destule necazuri: schimbarea titlului („Vocația confesiunii”), scoaterea a cinci povestiri ce-i dădeau o unitate de structură și tipărirea în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
primit-o. Era răspunsul la scrisoarea d-voastră ultimă și felicitările de sărbători. Un răspuns destul de lung și scris nu în una din zilele cele mai bune. Mi-ar părea rău să se fi pierdut. Era vorba acolo și de Popas în Afrodisia primită cu rezerve mai ales de critici din pricina „Hîrtiilor pierdute” și de colaborarea la revistă. Vă scriam printre altele că pregătisem un articol privind încercări filosofice de Blaga, o ediție cu totul inacceptabilă, pentru Luceafărul. N-a apărut
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ion Maxim </citation> (22) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”6 iulie 1979”> Dragă domnule Călin, Am primit azi după amiază un telefon de la un prieten care ținea să mă anunțe că în Tomis a apărut o cronică la Popas... semnată C. Călin. Nu știam ce s-a întîmplat și chiar îi spuneam soției mele de acest ciudat transfer cînd a sunat iarăși telefonul, aducînd rectificarea: în revista Ateneu. Amicul cumpărase ambele reviste și le încurcase. Voi merge mîine dimineață
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
către soare, Și inima mi-e tristă și mă doare... Poate te-ntorci în ceasul cel târziu, S-aprinzi Cuvântului un foc mai viu, Și să primești pe mulți căutători Tânjind după cereștile comori. O, cât aș vrea la ultimul popas Să te feresc de-al încercării ceas, Să faci din Mine steagul biruinței, Pe drumul cel curat al pocăinței! Eu vin curând! Vestește-Mă întruna Și vezi ca nimeni să nu-ți ia cununa, Căci vreau să-nveți un cânt
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
creat și nouă un Betel, De două ori, spre cânt și fericire: Acum un veac, când a-ncolțit sămânța, Ce a căzut în noi din veșnicie Și-acum vreo cinsprezece ani când Neemia A așezat aici o temelie. E vreme de popas și amintire, E vreme pentru cânt și rugăciune, E vreme de zidit Eben-Ezerul... Să spunem adevărului pe nume! Să recunoaștem: nu puterea noastră Ne-a ancorat Betelul nostru-n piatră Ci Dumnezeu prin hotărâre sfântă! Puterea Lui, iubirea Lui de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
marfa pentru Haim, a așteptat în gară sosirea trenului apoi plecă încărcat spre Pungești. Trecând pe lângă groapa cea cu pricina, le povesti pățania și cât a fost nevoit să sufere din această cauză. Drumul a decurs ca de obicei, cu popasurile necesare ca drumeții să-și mai desmorțească oasele iar caii să-și refacă forțele cu ajutorul traistelor cu tain. Când au ajuns acasă au fost primiți cu urale de bun venit, s-au îmbrățișat cu căldură și totul a căpătat un
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Pe parcursul traseului străbatem localități mai mari ori mai mici, lăsăm în dreapta noastră orașul Grenoble și urmăm așa-zisul drum al lui Napoleon, tăind astfel de-a dreptul drumul spre Nisa. La prânz, ne oprim în plin câmp, la un mic popas pentru masă. Era un loc special amenajat cu largi vederi în toate direcțiile și cu Alpii înzăpeziți într-o perspectivă mai îndepărtată... Am ajuns să calc pe urmele lui Napoleon, pe acel drum strategic pe care a revenit la Paris
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
E un bun prilej de a lua aminte la aceste realități ale unei bune stări pe deplin meritate! Coborâm și coborâm străbătând aproape 20 de tuneluri, cu aceleași livezi de măslini ori struguri din soiuri excelente și oprim la un popas pentru masa de prânz și eventuală odihnă - după caz. Aceleași aspecte de bun simț și de civilizație reală ne destind, ne odihnesc. Mi-a fost rușine să notez, dar am păstrat destul în memoria mea afectivă și caut să mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de mic suvenir... Acest lucru îl făcea cu prisosință fiica mea care, din timp în timp mai face și câte o poză, când observă ceva deosebit. Ne-am despărțit de marele oraș târziu, pe întuneric urmând să ne găsim un popas pe timpul nopții. Către miezul nopții abia am găsit o cameră la un hotel, părându-mi-se că am fost norocoșii-norocoșilor pentru că rezolvasem problema odihnei de noapte, mai ales că ne aflam în miezul sezonului turistic. Pe 9 mai suntem oaspeții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mașini și camioane în ambele sensuri. Controlul circulației se face rar, prin sondaje și după anumite indicii și semne pentru depistarea transporturilor ilicite. Cu noi, simpli turiști, nu are nimeni treabă. La intrarea în tunel suntem nevoiți să facem un popas, fiindcă a avut loc un grav accident de circulație, în care mai multe mașini au luat foc. Ce ghinion pe cei implicați în acest nedorit accident! Pentru mine și însoțitoarele mele ziua de 13 era o zi fastă și nimic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și nimic rău nu ni se putea întâmpla! Abia după o oră am putut să ne continuăm drumul, trecând pe sub Alpii înzăpeziți și urcând apoi pe niște pante abrupte dar fermecătoare, ajungem la Annecy, localitate turistică din sudul Franței. Facem popas de 24 de ore aici, în casa pictorului român și al soției sale, nașii de cununie ai lui Cosmin, nepotul meu. Le-am făcut o mare și neașteptată surpriză, beneficiind de o adevărată ospitalitate românească pe aceste meleaguri excesiv de frumoase
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de transport, însă aici a trebuit să se amâne plecarea cu aproape două ore. Unele proteste ale pasagerilor, care-și pierduseră răbdarea, au reușit să urnească autocarul din loc. Pe același traseu, străbatem drumul către București cu alte și alte popasuri pentru odihnă. Timp extrem de frumos, cu vizibilitate maximă. Singura deosebire acum era că nu mă mai aflam în grupul tânăr și frumos al balerinilor care mergeau spre Paris în schimb de experiență. Revăd și acum aceleași orașe și sate prin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a ceea ce are excesiv lumea operei, cum se configurează dezechilibrul și care sunt resorturile sale intime, ci mai ales a valorii de întrebuințare care i se conferă excesului în economia simbolică a interpretării, a deformărilor ulterioare ale operei. Un ultim popas cu această temă, o lectură a cărții lui Gelu Negrea, Anti‑Caragiale generează o reflecție similară prin rezonanță cu mesajul cărții asupra exagerării, excesului de interpretare a cate- goriilor negative cu privire la universul caragialian. „Tocmai excesul de toxicitate pus în cârca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
personaj este exte- riorizarea unui vid interior, a unei indignări care-și caută motivația, totul sub pretextul unei judecăți de ordin moral. Tema secundară a textului devine la rândul ei semnifica- tivă. Este vorba despre întoarcerea acasă amânată cu fiecare popas de investiție civică și șarjă retorică ca și în Situațiune unde Nae rătăcea atât discursiv, cât și fizic refuzând recentrarea sa în spațiul familiei, al gineceului și al discursului. La fel, Lache refuză cu obstinație reîntoar- cerea acasă, iar discursul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am parcurs sute de kilometri până la Hurghada unde am servit masa chiar pe plajă (într-un restaurant, bineînțeles). Hurghada, unde vom rămâne după ce debarcăm, este o stațiune modernă, mai bine zis în plină dezvoltare, ea fiind inițial un loc de popas pentru turiștii care se îndreptau spre Asuan (se află la mijlocul drumului), apoi a devenit camping, pentru ca, în final, să se transforme într-un litoral populat de stațiuni cu case și vile, hoteluri albe, curate și îmbietoare. Totul este particular (ca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de-o parte gustul amar și să-ncep a mă gândi la rolul pe care trebuie să-l interpretez. Viză Consulatul Greciei Sâmbătă 15 iulie 1995 Ora 16.30 - plecare din Iași Ora 20.00 - spart parbrizul - Focșani - înnoptat la Popasul Căprioarei - două camere (26000 lei camera). Duminică 16 iulie 1995 Ora 6 - dimineața - talcioc - căutăm parbrizul (n-am găsit). Ora 8.30 - magazine - Focșani - am găsit parbriz. Ora 10.00 - sat Garoafa - montat parbriz. Ora 10.30 - plecare din Focșani
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cum m-am obișnuit să numesc această evadare. După două zile și jumătate petrecute la Iacobeni, în liniște (ca un preambul la vacanță), miercuri, 9 iulie, am pornit spre poarta de ieșire din țară spre Oradea, unde am făcut un popas, sigur, binevenit. Aici, niște cunoștințe ne-au purtat la Băile Felix oferindu-ne o seară românească, iar joi, 10 iulie, cu ajutorul lui Dumnezeu, am părăsit patria mamă, îndreptându-ne vertiginos, speriați, mirați și entuziasmați spre vestul „sălbatec”. Ungaria am traversat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
versurile "Odei bucuriei", astăzi imnul Uniunii Europene și că tot aici a compus, numai el știe ce, marele maestru al KGB și viitor președinte Vladimir Putin, aflat "în post" la Dresda în perioada 1985-1990! De la Dresda am făcut un scurt popas obligatoriu la Meissen, locul unde la 1708 "accidental" Johann Frederick Bottger a descoperit porțelanul "european", făcându-ne plăcere să auzim în adierea vântului clopotele de porțelan ale bisericii și bineînțeles să vizităm atelierele și magazinele cu minuni purtând însemnul celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]