13,119 matches
-
protejau de izbirea cu obiectele din spațiu. Oricum, procesul de similarizare nu a fost amânat. Super-creierul Gosseyn, care opera în inexistența universului, a fost, desigur, forța care a produs activarea, deci nu a fost parte din similarizarea neurală a unei porțiuni din restul de creier Gosseyn. Și astfel, creierul fiecărui Dzan a fost transformat la diferite nivele, care au fost mai strâns legate de super-creier. Aceasta a inclus structurile neurale care se aflau în legătură cu limba - pentru că ei receptau activ mesajele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se închise cu un pocnet. Gosseyn se întoarse și plecă. Asta pentru cazul în care era spionat prin gaura cheii. Numără până la treizeci, pentru că bărbatului mai în vârstă îi trebuia cam un minut să ajungă la telefon. Fotografie mental o porțiune de podea din locul în care se afla. Apoi făcu saltul dodecimal în locul fotografiat lângă alcov. Când deveni din nou conștient, auzi vocea îngrijitorului spunând: - Spune-i domnului Gorrold că... că individul acela Gosseyn, s-a întors. Păru să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aer? Gosseyn Trei răspunse: - Suntem deja diferiți în multe privințe. - Dar încă puteți comunica telepatic? - Da. Prin gânduri, dar bănuiesc - continuă el - că, dacă are să existe telepatie între marea parte a oamenilor din univers nu va fi vorba de o porțiune făcută, prin mijloace științifice, să se asemene, ci o porțiune din creier pe care individul o pune la dispoziție. - Cred că eu prefer să mă aflu în camera cealaltă. Uriașul dădu din umeri. Interesant fu, pentru Gosseyn că și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Dar încă puteți comunica telepatic? - Da. Prin gânduri, dar bănuiesc - continuă el - că, dacă are să existe telepatie între marea parte a oamenilor din univers nu va fi vorba de o porțiune făcută, prin mijloace științifice, să se asemene, ci o porțiune din creier pe care individul o pune la dispoziție. - Cred că eu prefer să mă aflu în camera cealaltă. Uriașul dădu din umeri. Interesant fu, pentru Gosseyn că și ceilalți se retraseră dincolo de ușă. După ce ei plecară, Gosseyn Trei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
di-ficultățile pe care el le suportă în viața sa personală și pastorală. Este foarte important, ca preotul trecând deseori pe „puntea măgarului” să nu fie lăsat singur, ci să fie însoțit mai ales în astfel de împrejurări, decât atunci când traversează porțiuni de drum mai ușoare, mai plăcute. Întorcându-ne la exemplu, nu trebuie să-l însoțim pe preot la capătul podului, ci a-tunci când el se trudește să traverseze podul pe spatele mă-garului său. I PREOTUL, MĂGARUL LUI CRISTOS DIN IUBIRE
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
diferite direcții, înspre centrul orașului unde se află străzile comerciale, depozitele și palatul regal, către docuri, către gară, către alte suburbii care nu se opreau la malul apei ca a noastră, ci se pierdeau în pajiști, cu grădinițe, animale și porțiuni mlăștinoase. Tatăl meu nu văzuse niciodată aceste locuri, bănuiesc, și, probabil, nici nu a avut vreodată curiozitatea. Munca lui se desfășura în depou, se îngrijea de tramvaiele retrase, de verificarea transmisiilor și a roților, de curățarea podelelor și a scaunelor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nici curajul să ridic mîna. S-a făcut primăvară. Ne-am reluat antrenamentul. Erau una sau două fețe noi în echipaj și ceva ce semăna a întrecere, două grupe a cîte opt băieți cu cîrmacii lor gălăgioși au parcurs o porțiune din rîu sub un cer greu de nori, frămîntînd apa și tușind. Nu m-a surprins că am pierdut. De data asta, instructorul cedase locul de cîrmaci unuia de vîrsta noastră, un băiat mic și plinuț care a fost încîntat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
spatele flexibil înclinat cu mult înainte ca apa să fie prinsă cu o mișcare rapidă, și apoi de-a lungul atacului descolăcind spatele, astfel ca presiunea să se deplaseze treptat dinspre picioare spre piept, brațe și umeri. Numai ultima parte, porțiunea care permite mîinilor să întoarcă și să împingă, devenea mai degrabă mai dificilă decît mai ușoară, în felul acesta. Trebuie să fi fost la sfîrșitul celei de a doua ori al celei de a treia săptămîni cînd am intrat la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
doi negri americani la o sută de metri. Schneiderhahn a întins mîna și a întors foile către sfîrșitul cărții, unde se afla relatarea despre rame. Cu un gest tandru a netezit hîrtia fotografiei perechii fără cîrmaci. Barca, sau măcar acea porțiune a ei care încăpuse în micul dreptunghi al reclamei la tabac, era așezată în diagonală pe apa albastră, liniștită. Vîslașii își întinseseră brațele în față într-o poză nefirească, care, totuși, le etala umerii lați, orizontal pe hîrtie, și odată cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
din celelalte echipe, un băiat cu o față roșie, strălucitoare, care a privit într-o parte cu o privire mînioasă. Poate că seria nu fusese o greșeală. Imediat după aceea am depășit cea de a doua echipă și pe ultima porțiune, din locul unde erau ancorate șlepurile de-a lungul țărmului și fusese improvizată o tribună, au răsunat urale și aplauze, în vreme ce conduceam pe final. "Și acum o intrare frumoasă", a spus David între două suflări. Am încercat să lungesc bătaia
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acele zile de după competiție: jumătate, plin, trei pătrimi și, din nou, bătaie plină. Intens, rapid, cu o precizie de ceas și lipsit de griji. Am vîslit dincolo de club, în oraș, și am privit decorul nefamiliar care se întindea pe această porțiune de țărm. Am plutit în derivă, cu barca și în gîndurile noastre. Nu tare departe de club, înspre oraș, se afla un hotel mare. Era văruit cu alb și-și împingea cu mîndrie balcoanele deasupra apei. Cele mai joase terase
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
multe cutii și așezasem mai multe pietre decît David. Un sentiment ciudat cu care nu știam cum să mă descurc și, de aceea, încercam să mi-l scot din minte. Am preferat să mă gîndesc la alte lucruri, pe ultima porțiune a drumului spre casă. De exemplu, la expresia "o mie de lacuri". "Finlanda este țara celor o mie de lacuri", a spus David odată. Și, deși proba noastră la Jocuri ar fi putut avea loc pe un canal ori în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un băiat mic, negricios, cu ochi scobiți și, în spatele lui, un ins înalt, slăbănog, cu o claie de păr și un chip ciupit de vărsat, care părea atît de mare că l-ar fi putut ascunde pe tovarășul lui, în spatele porțiunii dintre genunchi și bărbie. Van Groningen și Atsma, care fuseseră campioni trei ani consecutiv la pereche cu cîrmaci, și cu doi ani în urmă și la pereche fără cîrmaci. Erau urîți și purtau tricouri urîte, de un portocaliu tern cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
prin strîmtoare. Bărcile au nevoie de oameni. Nu mai e nici o barcă. Șopronul e gol. Mîine sau poimîine, ultima bucată din clădire va fi demolată. Un gînd plutește liber prin aer, o amintire care și-a pierdut aproape toată substanța. Porțiunea dintre cinci sute și o mie de metri este cea mai plictisitoare dintr-o cursă. Important este să găsești un ritm pe care să-l poți păstra, nu ușor, ci aproape de propria-ți limită, și apoi să evoluezi în acei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mîine, obosiții oameni ai aerului vor vedea din cabină zori de ziuă și lumina mișcîndu-se dinspre est spre vest peste bietul ținut. Vor vedea primele săgeți de lumină poleind unele locuri cu argint. Un lac, un iaz, un canal, o porțiune a rîului care îmbrățișează orașul ca un braț de copil. Și cînd noaptea se transformă în zi, totul devine dublu în apă, un copac care se apleacă și se vede oglindit, la fel și păsările, norii, o barcă, un pescar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
din punct de vedere mecanic, tensiuni (normale sau/și tangențiale) și deformații (liniare sau/și unghiulare) ale căror evoluții pot fi urmărite pe graficul tensiune-deformație sau încărcare-deformație, grafic denumit curba caracteristică a osului. Proporționalitatea dintre tensiune și deformația specifică, pentru porțiunea liniară a curbei caracteristice, corespunzătoare materialului elastic, se realizează prin intermediul modulului de elasticitate. Ca valori ale modulului lui Young, în literatura de specialitate [25] sunt date, pentru țesutul spongios E ≈ 1 [GPa] = 109 [Pa],la o porozitate de 30 - 90
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
Sciții observă oarecare ceremonii particulare pentru a se lega mutual prin jurământ. Se toarnă vin într-o cupă și se amestecă în el sânge, pe care contractanții îi scot din corpul lor cu vîrful unei sule, sau tăindu-și mici porțiuni de carne. Fiecare înfinge în acea cupă sabia și săgețile sale, sagara și javelotul său. Această ceremonie este insoțită de mari blăstămuri; apoi cei ce au făcut jurământul beau vinul și dau de băut și persoanelor celor mai distinse din
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
moartea lui Thorson, liber pentru întâia oară să studieze puterea sa terifiantă, trebuise să-și modifice convingerea precedentă de invincibilitate. Puțin mai mult de douăzeci și șase de ore, aceasta era durata maximă în care amintirea lui "memorizată" a unei porțiuni de sol rămânea utilă. Amintirea putea să nu se modifice vizibil, dar se altera cumva și nu mai era în măsură să se retragă prin procedeul instantaneu de similarizare. Însemna că el trebuia să-și refacă apărarea în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
transportor. Nimeni nu încercă să-l oprească. Nimeni nu-i acordă decât o atenție trecătoare. Faptul că se grăbea de cealaltă parte a barierei era suficient, în aparență. Urcă la bord și petrecu primele zece minute memorizând o duzină de porțiuni de sol, cu creierul secund - și asta a fost tot. În timpul desprinderii, se întinse confortabil pe patul unuia din cele mai bune apartamente ale transportorului. După aproximativ o oră, o cheie se învârti în broască. Repede, Gosseyn se acordă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
șaretă, o privea alene. Privirea lui se desprinse în sfârșit de metalul strălucitor și se opri pe orizontul apropiat unde se întindeau clădirile. O construcție vastă care se rotunjea începând de la sol ca o imensă minge din care numai o porțiune era vizibilă. Gosseyn lăsă imaginea să se înscrie în conștient și, mai întâi - nu se simțea nici tulburat, nici îngrijorat - se pomeni că face o comparație între ceea ce avea în fața ochilor și camera de hotel în care se întreținuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această navă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și foșnete. Lanțuri de puncte luminoase curgeau în zigzag peste bolta întunecată, coloane și podeaua plină de lume. Veneau de la un glob cu fețe argintii care se învîrtea în locul în care fusese lampa portocalie, și acum treptele intrării era singura porțiune luminată continuu. Acestea se întindeau pe toată lățimea peretelui. Tineri în salopete instalau mașini electrice, care umpleau din cînd în cînd capela cu un sunet răgușit. Trei oameni mai în vîrstă stăteau pe treptele de jos, ținînd în mînă instrumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rotunjite. Altele, el o știa, mult prea sensibile pentru a fi expuse unor factori atât de violenți, cum ar fi temperatura normală și iluminarea normală a unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală porțiune a corpului lor cu netezimi de sticlă era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
reale, admitea "nevoia" a două corpuri să "cadă" unul spre altul ca un invariant al naturii, preocupându-se numai de modificarea structurii lor nucleare astfel încât această "cădere" să fie încetinită. Parașuta antigravitațională semăna cu un ham de metal, cu câteva porțiuni capitonate pentrtu protecția corpului în zonele în care presiunea se exercită cel mai puternic. Dispunea de două elemente motoare, care însă serveau numai pentru manevrele laterale în timpul căderii. Cea mai lentă viteză de cădere înregistrată era de circa 9 kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
între numeroasele sale funcțiuni nu constituiau un factor determinant. Totuși controlul asupra aparatului nu însemna mare lucru în caz că s-ar fi hotărât să evadeze. Factorul timp căpăta importanță abia atunci când trebuia să inactiveze vibratorul și simultan, să memorizeze structura unei porțiuni de sol. În acel moment îi era imposibil să le facă pe amândouă. Și nu vedea nici o rezolvare. El putea controla sau vibratorul, sau solul, niciodată pe amândouă concomitent. Se impunea o evidență: adversarii săi cunoșteau la perfecție legile sincronizării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]