11,981 matches
-
cu ușurință nu doar zonele problematice, ci și punctele de convergență (itemii la care cei mai mulți subiecți dau răspunsuri similare). Astfel, pot fi stabilite atât situațiile de consens, asupra cărora există opinii similare și care pot fi folosite drept puncte de pornire în procesul de negociere al schimbării, cât și situațiile de conflict, desemnând opiniile divergente, ce trebuie tratate cu multă grijă. Sintetizând, studiile bazate pe metodologia Q au un grad înalt de realism al contextului studiat și beneficiază de o bună
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
nu ne-ar strica puțină barbarie!” Exclamația aceasta venea dintr-un fel de năduf, nu lipsit desigur de anumită îndreptățire, dar nu trebuie luată à la lettre. Barbaria e în primul rând vacuitate sufletească și lipsă de imaginație; are o pornire instinctivă împotriva creației; are un fel de simț obscur al valorilor și de câte ori poate se năpustește asupra lor. Violența barbariei nu vine din presiunea irezistibilă a unei bogății interioare, intolerantă din nevoia de a-și afirma valorile proprii, cum a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu zadarnic, pe Euridice asemenea lui Orfeu. Marea durere a unui bărbat ilustru e totdeauna un eveniment public. Cine trece pe lângă ea, văzându-și de treabă, trece ca un asin pe lângă o catedrală. Astăzi poate că adversități efemere, ori disproporționate, porniri de temperament și de umoare, vorbe aruncate și cine știe ce iritări, ori susceptibilități vor face să fie de unii privită cu rezervă afirmația mea și a mai multora că Jebeleanu e într-adevăr un bărbat ilustru. Dar urma alege; de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu înțelegea arta modernă, că n-ar fi trebuit să facă politică etc. În privința contactului cu arta și poezia modernă, nu cred că era la el mărginire și opacitate (dar la urma urmei ce importanță ar avea?), ci mai degrabă pornire temperamentală și mai ales lipsă de timp; uneori ne surprinde apreciind foarte sigur pe Claudel, pe Valéry sau Oedip al lui Enescu. Cât despre politică, e o aberație să i se facă acest reproș. Iorga nu putea să nu facă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
stăruința lor necontenită să-l împuțineze efectiv, ceea ce e, de când lumea, biruința perpetuă (și poate singura) a conștiinței umane. Omul acesta a fost un ostaș al generozității. Ca atare era nu rareori necruțător și violent; aceasta era la el o pornire firească, dar și o atitudine deliberată, fiind convins că toleranța față de felonie și minciună ajunge, cu sau fără voie, să se împotrivească libertății (care pentru el nu era o noțiune abstractă, ci o condiție existențială, un sentiment profund, legat organic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
făcut și cu privire la cel pe care M. Ungheanu îl califică extrem de nimerit „scânteietorul critic Ibrăileanu”. Afirmații sumare de felul acesta care nu rezistă la un examen cât de sumar el însuși, dar lipsit de prevenire, vin din lectură unilaterală, din porniri humorale sau dintr-un deficit de memorie. Critica de artă (deci critica literară) e neapărat, în primul rând, critică estetică, sub sancțiunea neavenirii. Dar, cum foarte bine a spus chiar M. Ungheanu cu un oarecare prilej, nici un critic adevărat nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mult și e legat de caracterul monumental pe care-l ambiționează o atare operă. Faptul că în ciuda obiectivității efective a operei și în ciuda ținutei ei academice, autorul nu se poate stăpâni de a-și exprima, sub tonul său de generalitate, pornirile subiective, pledoariile pro-domo, obsesiile polemice și idiosincraziile, nu mi se pare deloc un defect, ci dimpotrivă un farmec al acestei opere. Asemenea porniri pasionale, asemenea vindicte platonice și asemenea aluzii revendicative găsim și la Iorga. Ele au, la amândoi, ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ținutei ei academice, autorul nu se poate stăpâni de a-și exprima, sub tonul său de generalitate, pornirile subiective, pledoariile pro-domo, obsesiile polemice și idiosincraziile, nu mi se pare deloc un defect, ci dimpotrivă un farmec al acestei opere. Asemenea porniri pasionale, asemenea vindicte platonice și asemenea aluzii revendicative găsim și la Iorga. Ele au, la amândoi, ceva debonar și naiv, dezarmant, simpatic, lipsit de acrimonie (chiar dacă nu și de ranchiună). Bineînțeles că Marino nu are dreptate să disprețuiască în bloc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui Alain, libertatea înseamnă decizie, iar decizia e deopotrivă un act al judecății și unul al voinței. Din punctul acesta de vedere, nu este adevărată antinomia (în fond romantică) dintre voință și luciditate. Voința nu este, în concepția aceasta, o pornire oarbă, o forță irațională și obscură (cum apare, de pildă, la Schopenhauer), incompatibilă cu luciditatea care ar fi chipurile inhibitorie și paralizantă. Dimpotrivă, pentru Alain, voința este o facultate a conștiinței, deliberată și constantă, dirijată de rațiune. Ea presupune simț
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trecerea timpului nu trebuie să ducă la indiferență: „Nepăsarea este somnul minții omenești” - Vauvenargues.) Mânia e dovada neputinței. (Mai ales a neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele proverbe: „Hoțul jură și iar fură”; „Decât să rămâie brânza, mai bine să crape rânza”; „Cu ochii pe la icoane și cu gândul la cucoane”; „Omul care e flecar hodorogește ca un car”.) Răbdarea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ne-o formăm, cu atât aceasta din urmă devine mai cunoscută). Μ Convingerile, deși necesare, sunt insuficiente: mai este nevoie de un test de certitudine. Numai prin verificare o convingere falsă rămâne, Într-adevăr, falsă, chiar dacă nu am putut rezista pornirii de a crede În ea; de asemenea, numai o verificare face ca o convingere adevărată să rămână adevărată, chiar dacă nu am simțit nici un imbold de a o accepta (o dispoziție prea optimistă sau, dimpotrivă, una total neîncrezătoare produce așadar concluzii
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
omeniei”, respectiv capacitatea de a ne desprinde din egoismul propriu și de a empatiza cu suferințele de moment ale unui semen de-al nostru. Desigur, nu trebuie să se creadă de aici că „omenia” Înseamnă promovarea fără discernământ a unor porniri subiective și emoționale; dar dacă sufletul nostru nu este pregătit să respingă atitudinile indiferente sau detașate pe care unii le adoptă În raport cu un semen aflat Într-o situație de impas, atunci cum am putea Îndrăzni să pretindem un răspuns afectiv
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
organizația respectivă și alte organizații, cum ar fi natura competitivă sau colaborativă dintre ele. La Întrebări de genul acesta se poate răspunde doar cu condiția să colectați În mod direct informații și de la celelalte organizații, nu doar de la cea de pornire. Dacă finalizați studiul examinând o singură organizație, nu puteți ajunge la concluzii corecte privind parteneriatele interorganizaționale. Ar fi un neajuns al designului dumneavoastră, nu al planului de lucru. Un rezultat negativ poate fi evitat dacă elaborați un design corespunzător de la
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
chiar unele dezbateri, neîncheiate Însă cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una predispusă migrației sau a evitat-o, nu numaidecît de teama neantizării? Se acceptă azi, ca o axiomă cvasianonimă, că emigrarea a reprezentat o pornire tainică a omului dintotdeauna, imuabilă ființei sale, adică o dimensiune a conștiinței umane, neîngrădită de limite ori hotare artificiale. Fără dorința de a căuta mereu un „dincolo” necunoscut, deci Întotdeauna altceva, o promisiune implicită ori imaginară, omul ar fi rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu cei care au preluat puterea În sat după 1946-1947. Autoarea descoperă o comunitate care nu reușește, Încă, după cincizeci de ani, să-și găsească echilibrul. Memoria Își cere drepturile: Nucșoara este marcată de dispute care au ca punct de pornire evenimentele din anii ’50-1960. În sat se confruntă două tabere: pe de o parte, foștii condamnați politici și familiile lor, care au stat ani buni În Închisorile comuniste, și, pe de altă parte, foștii activiști politici din comună. Fiecare tabără
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rapide, în încercarea de a da substanță imaginii unui mediu. În fiecare moment, pe stradă, în tramvai, dar mai cu seamă înlăuntrul curților, în case, în odăi, se întâmplă ceva. Viețuirea în formele ei cele mai banale, făpturile insignifiante cu porniri primare ori cu agresivitate calculată și mai ales cu tabieturi, rutină, stereotipii domestice caracterizează o lume măruntă, vădit grijulie în a-și conserva mărginirea și imobilismul. Ca într-un album de epocă, Iașii, bunăoară, își arată chipul crepuscular, vetust, trasat
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
Un articol se intitulează Sufletul românesc în poezie. În lirica autohtonă, a cărei evoluție o delimitează în cinci etape, trăsăturile caracteristice i se par a fi predispoziția pentru contemplație (cu un balans spre „transcendent”), un sentiment aparte al naturii, discreția, pornirea spre joc, umorul. Totul - exceptându-l pe Titu Maiorescu - îl nemulțumește pe M. la criticii români, pe care îi supune unor judecăți incisive. El acuză lipsa de criterii, absența unui simț al ierarhiei valorice, partizanatul cu iz provincial. De unde, o
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
aspire tot mai mult la „preluarea răspunderii” asupra resurselor naturale și umane ale națiunii spre a le face mai productive. Aceste obiective pozitive ale statului necesitau o mai bună cunoaștere a societății, iar, pentru aceasta, cel mai logic punct de pornire era inventarierea teritoriului, a oamenilor, a veniturilor, a ocupaților și devierilor de la normă. „Nevoia unui stat tot mai birocratic de a se organiza și de a-și controla resursele a dat un impuls realizării de statistici (unele esențiale, altele mai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
modernismul extrem pune accentul pe viitor. Deși orice ideologie care propovăduiește progresul este, În principiu, orientată către viitor, modernismul extrem merge foarte departe În acest sens. Trecutul este un impediment, o istorie ce trebuie depășită, În vreme ce prezentul este punctul de pornire al planurilor de clădire a unui viitor mai bun. O trăsătură esențială a discursurilor modernismului extrem și a declarațiilor publice făcute În statele care l-au adoptat este importanța acordată reprezentărilor vizuale ale progresului eroic În direcția unui viitor complet
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Încercărilor Întreprinse În celelalte zone ale Africii de Est aparținând coroanei britanice. Din perspectiva noastră, cel mai interesant este gradul În care premisele regimului colonial au coincis cu cele ale independentului și mult mai legitimului stat socialist tanzanian. Punctul de pornire al politicii coloniale fusese, pe de o parte, Încredere totală În ceea ce autoritățile considerau a fi „agricultură științifică” și, pe de altă parte, scepticismul aproape absolut În ceea ce privește practicile agricole reale ale africanilor. Iată ce spunea un responsabil cu agricultura din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Natura În acea regiune”. Inginerul din pasajul anterior recunoaște implicit că are de-a face cu „arta unei anumite văi”. Fiecare pas mărunt și prudent, bazat pe experiența anterioară, are efecte noi și nu totalmente previzibile, ce devin punctul de pornire al următoarei mutări. Practic, În această categorie se Înscrie orice sarcină complexă care presupune mai multe variabile complexe, ale căror valori și interacțiuni nu pot fi prevăzute cu precizie: construirea unei case, repararea unei mașini, perfecționarea unui motor cu reacție
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Muzica este, Într-un fel, o formă pură, Însă Platon era foarte suspicios În ceea ce privește atractivitatea emoțională a muzicii și considera chiar că republica ideală ar trebui să interzică anumite tipuri de muzică. Această observație ar putea servi drept punct de pornire unei puternice critici a științei sociale. Împrumutând prestigiul limbajului și metodelor științifice folosite În biologie, mulți savanți din domeniul social au elaborat și au Încercat să aplice un set de tehnici obiective, precise și strict duplicabile, care să ofere răspunsuri
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
în păcat, provocată aparent de un impuls irațional, are la aceste imprevizibile făpturi resorturi ascunse. Un subconștient cutreierat de refulări - ce se cer descătușate - ar împinge femeia în meandrele unor aventuri în care nu-i ușor de detectat cât e pornire vicioasă și cât efectul unor frustrări. Abandonându-se, cu sau fără remușcare, unei relații vinovate, eroinele lui I. (mai rar, personajul masculin) se precipită într-o criză ce poate avea grave consecințe. Dezmeticirea din final duce fie la suicid, fie
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
mai ales cu regimul sever de subnutriție, de frecvente pedepse (lanțurile la picioare, izolarea îndelungată, care îi duce pe unii la demență). Pe sub ochii cititorului trec anchetatori mai brutali sau mai „stilați”, așadar mai vicleni, directori și ofițeri politici cu porniri sadice, gardieni proști și răi, dar și unii omenoși, în stare să fraternizeze cu deținuții. Tratamentul dezumanizant e înfățișat sub multiple aspecte, de la percheziția corporală umilitoare, ce nu ocolește gesturile și cuvintele obscene, sau baia sub ciomegele gardienilor până la transportul
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
o profesoară, pentru a alina suferința unor părinți cu băiatul pe front, inventează scrisori din partea acestuia etc.), autoarea le investește cu valoare de simbol, fie trimițând la solidaritatea umană, fie, dimpotrivă, la atrocitățile comise în numele umanității. Alteori, având punctul de pornire în întâmplări reale, prozatoarea declanșează brusc un „dispozitiv” ce permite intrarea într-un spațiu fantastic, nesupus legilor lumii exterioare (Trenul de Arad, Oglinda). Totuși fantasticul ca peregrinare în propria interioritate e cel ce dă profunzime acestor pagini. Chiar și atunci când
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]