2,757 matches
-
portari și nici săraci, au fost siliți s-o apuce pe drumul pe care domnul Michel pornise cel dintâi. Începând din momentul acesta, frica, și, o dată cu ea, îngândurarea cuprinseră pe oameni. Totuși, înainte de a intra în amănuntele acestor noi evenimente, povestitorul crede folositor să ofere asupra perioadei care a fost descrisă până aici și părerea unui alt martor. Jean Tarrou, pe care l-am mai întâlnit la începutul acestei povestiri, se stabilise la Oran cu câteva săptămâni înainte și de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu răbdare tragerile la țintă, Tarrou adăuga că se puteau cita de pe acum vreo zece cazuri de această febră, dintre care cele mai multe fuseseră mortale. Cu titlu documentar, puteam în sfârșit reproduce portretul doctorului Rieux, dat de Tarrou. După cât poate aprecia povestitorul, e destul de fidel. "Pare de treizeci și cinci de ani. Statură mijlocie. Umerii puternici. Obrazul aproape dreptunghiular. Ochii întunecați și drepți, dar fălcile proeminente. Nasul gros este regulat. Părul negru tuns foarte scurt. Gura este arcuită, cu buzele pline și aproape întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu va fi mai grav astăzi decât atunci. Dar este într-adevăr de necrezut. Cuvântul "ciumă" fusese rostit pentru întâia oară. În acest punct al povestirii, care-l lasă pe Bernard Rieux stând în spatele ferestrei sale, i se va permite povestitorului să explice nesiguranța și surpriza medicului, deoarece, cu unele nuanțe, el a reacționat la fel ca și cei mai mulți dintre concetățenii noștri. Epidemiile, într-adevăr, sunt ceva obișnuit, dar crezi cu greu în ele când îți cad pe cap. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aceste întâmplări ieșite din comun, fiecare își văzuse mai departe de treburile lui, cum putea, la locul lui obișnuit. Și, fără îndoială, asta ar fi trebuit să continue. Dar porțile o dată închise, și-au dat seama că erau toți, și povestitorul el însuși, prinși în același sac și că trebuiau să se deprindă. Astfel, de pildă, un sentiment atât de individual cum e cel al despărțirii de o ființă iubită devine deodată, chiar din primele săptămâni, acela al unui întreg popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ci de bătrânul doctor Castel și de soția lui, căsătoriți de mulți ani. Doamna Castel, cu câteva zile înaintea epidemiei, plecase într-un oraș vecin. Nu era nici măcar una din acele căsătorii care oferă lumii imaginea unei fericiri exemplare și povestitorul este în măsură să spună că, după câte se pare, acești soți nu erau până atunci siguri că erau mulțumiți de viața lor în comun. Dar această despărțire brutală și prelungită le dăduse posibilitatea să se convingă că nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai mare parte a timpului, într-un oraș atât de mic, aceste drumuri erau tocmai acelea pe care altădată le străbătuseră cu cel care lipsea. Astfel, primul lucru pe care ciuma l-a adus concetățenilor noștri, a fost exilul. Și povestitorul este convins că poate să scrie aici, în numele tuturor, ceea ce el însuși a simțit atunci, pentru că el a simțit același lucru, în același timp cu mulți dintre concetățenii noștri. Da, era chiar sentimentul exilului, acest gol pe care-l purtăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pune din nou, cu ajutorul imaginației, trenurile în mișcare și de a umple orele cu țârâitul repetat al unei sonerii care totuși rămânea cu încăpățânare tăcută. Dar dacă era exil, în majoritatea cazurilor era vorba de un exil acasă. Și cu toate că povestitorul n-a cunoscut decât exilul întregii lumi, el nu trebuie să-i uite pe cei, ca ziaristul Rambert sau alții, pentru care, dimpotrivă, suferințele despărțirii se amplificaseră prin faptul că, fiind călători surprinși de ciumă și reținuți în oraș, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să-l înțelegi." ÎN SFÂRȘIT, PAGINILE LUI TARROU SE TERMINĂ CU O POVESTIRE CARE ILUSTREAZĂ ACEASTĂ CONȘTIINȚĂ CIUDATĂ LA CARE AJUNGEAU ÎN ACELAȘI TIMP ȘI COTTARD, ȘI CIUMAȚII. ACEASTĂ POVESTIRE REDĂ OARECUM ATMOSFERA GREA A ACESTEI EPOCI ȘI DE ACEEA POVESTITORUL ÎI ACORDĂ IMPORTANȚĂ. Se duseseră la Opera Municipală unde se cânta Orfeu și Euridice. Cottard îl invitase pe Tarrou. Era vorba de o trupă care venise primăvara, la începutul ciumei, să dea reprezentații în orașul nostru. Blocată de epidemie, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
întregi și de două zile, era aceeași durere care nu mai contenea. Porțile orașului s-au deschis, în sfârșit, în zorii unei dimineți frumoase de februarie, salutate de populație, de ziare, de radio și de comunicatele prefecturii. Îi rămâne deci povestitorului să se facă cronicarul ceasurilor de bucurie care au urmat acestei deschideri a porților, deși el însuși era unul dintre aceia cărora nu le era permis să i se alăture cu totul. Mari serbări erau organizate pentru tot restul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru sfinția sa calități. Era un monah al iubirii și al iertării. Avea darul smereniei și al bunei cuviințe. Îi saluta pe cei mici ca și pe cei cu funcții, reprima disputele, era omul dialogului și iubea comuniunea. Era un bun povestitor. Îi plăcea să recite din poeziile lui Mihai Eminescu. A muncit și s-a rugat până în ultima clipă a vieții. S-a asemănat mult cu părinții cărturari din timpul lui Gheorghe Duca. În biblioteca mitropolitană Dumitru Stăniloae din incinta sediului
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Imensa piață Ras-al-Tak e năpădită de strigăte și de fum. De fiecare zid se sprijină taraba unui negustor ambulant. Sub fiecare felinar dai peste o cântăreață sau un zdrăngănitor din lăută. Cercuri de curioși se fac și se desfac În jurul povestitorilor, cititorilor În palmă, Îmblânzitorilor de șerpi. În mijlocul pieței, pe o estradă șubredă Înjghebată În grabă, se prezintă tradiționala competiție a poeților populari care celebrează Samarkandul neasemuit, Samarkandul de necucerit. Judecata publicului este instantanee. Unele stele urcă, altele coboară. Peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
grădină Înconjurată de ziduri, o mulțime care se vaită. Cum să-l recunosc pe Baskerville? Toate chipurile sunt atât de oacheșe! Mă reazem de un copac să aștept. Și să observ. În pragul unei barăci luminate, un teatru improvizat. Roze-khwan-ul, povestitor și bocitor, stârnește lacrimile credincioșilor, și urletele lor, și sângele. Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu picioarele goale, cu torsul dezgolit, În juru-i sunt Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer, le lasă să cadă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe care mulțimea o imită, loviturile se repetă, povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se ivește un actor, amenință asistența cu sabia, Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe scenă, de Îndată apare victima. Mulțimea scoate un urlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
delicatese, fleacuri. Cică, frate-miu ar fi matol. Senil, vreau să zic. Adică, nu chiar, ea nu zice asta. Imobilizat. Comoție, naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mama savantului biolog Iacob Melinte. 9) Soția cuconului Costache Lăbușcă, ai cărei copii i‐au murit în război (Împărăția apelor) - 98 Numărul copiilor pe care îi avea Maria Cumpătă (Însemnările lui Neculai Manea). 10) Fiica lui Manole Crețu, mam a povestitorului (La noi în Viișoara). 11) Vestit lăutar din Iaș ii de altădată - Mama frumoasei domnițe (nu i se dă numele) care se îndrăgostise de temutul hoț Damian (Primăvara). VERTICAL: 1) Unchi al povestitorului, „văr bun cu mama” ( În ziua aceea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
10) Fiica lui Manole Crețu, mam a povestitorului (La noi în Viișoara). 11) Vestit lăutar din Iaș ii de altădată - Mama frumoasei domnițe (nu i se dă numele) care se îndrăgostise de temutul hoț Damian (Primăvara). VERTICAL: 1) Unchi al povestitorului, „văr bun cu mama” ( În ziua aceea de mart 1907) - Învățătoarea Smaranda de la Vlădeni, mama Agripinei, bunica Eugeniței ( Cazul Eugeniței Costea). 2) Cel mai complet personaj feminin sadovenian: nevastă, mamă, soacră, văduvă; fiică a șătrarului Mirăuță și a șătrăresei Ilinca
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe Ionuț ca pe fiul ei (Frații Jderi) - Rodica Rotaru. 3) Capitol (înv.) - Fiu al Calomfirei și al lui ștefăniță‐Vodă (șoimii și Nicoară Potcoavă) - Apă murdară. 4) Irina lui Avram, mama lui Niculăeș, fostă colegă de școală cu 99 povestitorul (Un om năcăjit) - Procedeu industrial de fabricare a glicerinei pe cale fermentativă. 5) Lezat - Localitate în Egipt. 6) Țara de origine a călugărului papistaș Geronimo della Roverre, din „Frații Jderi” - Roza Axinte. 7) Mama Marușcăi Hudici, soția lui Iațco, o femeie
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mult băiatu și știe multă carte, Adusă de departe, Doar chiar de la‐mpăratu! ZADARNIC (plânge mama) Zadarnic plânge vântul și nucii plâng, bătrânii ; Frăgarul din ogradă, și cumpăna fântânii... și plânge mama, biata... și cum aș vrea s‐o‐ nșele Povestitorii jalnici ai prigirii mele. La mine vii cu cartea, cu gând să‐ mi dai canoane, și vrei să mă cuminici, părinte Solomoane, Cucernic faci agheazmă, și mâna ta, părinte Stropește casa tatii, ca bine s‐o‐cuvinte. Dar în zădar
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Am creat toate sărbătorile, toate triumfurile, toate dramele. Am crezut că inventez noi flori, noi astre, noi grauri. Am crezut că dobândesc puteri supranaturale. Ei bine! trebuie să-mi îngrop imaginația". Și se ironiza: "o frumoasă glorie de artist și povestitor neînfrânat" ... "Eu care mi-am zis mag sau înger, dispensat de orice morală, iată-mă redus la pământ... În fine îmi cer iertare că m-am hrănit cu minciună. Trebuie să fii absolut modern ... să deții adevărul într-un suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zice că parafrazele n-au ce căuta pe o scenă pentru copii ; este dat ca exemplu negativ și titlul unei lucrări care mă interesează direct, Scufița albă (aparținîndu-mi). „Creatorului Îi revine sarcina de-a restitui micului spectator opera reală a povestitorului și nicidecum improvizații literare”. Ce ne facem Însă cu titluri care ajută privitorul să-și dea drumul la fantezie? Știu o seamă de lucrări care au fost apreciate de critici, deși parafrazau text celebre - Capra cu trei nurori, Făt Frumos
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
SCENETA „ALEGEREA LUI VODĂ CUZA” (Autor: Prof. gr. I Claudia Furtună) POVESTITORUL: Acțiunea se petrece în cadrul Adunării elective din Moldova, la 5 ianuarie 1859, când trei caimacami au organizat o întâlnire a 3 candidați la funcția de domn al Moldovei. CAIMACAMUL 1: Bună ziua, domnilor. Am organizat astăzi, 5 ianuarie 1859 această întâlnire
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
lanțurile vasalității, având același gând și același glas cu frații noștri din Țara Românească! Căci „unirea e cheia de boltă față de care s-ar prăbuși întreg edificiul național!”. Stimați alegători, eu propun alegerea în unanimitate a lui Alexandru Ioan Cuza! POVESTITORUL: (arată spre alegători) După cum vedeți, acum se desfășoară alegerile pentru funcția de domn al Moldovei. (pauză) ALEGĂTORII: (alegătorii votează pe o masă, fiecare, pe câte o bucată de hârtie) POVESTITORUL: (vorbește, uitându-se spre alegători) În contextul în care candidatura
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
eu propun alegerea în unanimitate a lui Alexandru Ioan Cuza! POVESTITORUL: (arată spre alegători) După cum vedeți, acum se desfășoară alegerile pentru funcția de domn al Moldovei. (pauză) ALEGĂTORII: (alegătorii votează pe o masă, fiecare, pe câte o bucată de hârtie) POVESTITORUL: (vorbește, uitându-se spre alegători) În contextul în care candidatura lui Grigore Sturdza este invalidată, conservatorii decid susținerea deciziei majorității, și anume alegerea lui Al.I.Cuza în calitate de domn al Moldovei. GAZETARUL: (merge în sală și alege un alegător căruia
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
Dunării”. Aș dori să vă adresez o întrebare: Pe cine ați ales și de ce? ALEGĂTORUL 3: Pe Alexandru Ioan Cuza! În el avem nădejdea că ne va da o bucată de pământ!... Să ne trăim și noi mai bine zilele! POVESTITORUL: În urma alegerilor pentru adunarea electivă din Modova din 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn în unamitate de voturi! O delegație de boieri, aflată în drum spre Constantinopol, pentru a anunța Turciei alegerea lui Al. I. Cuza
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
e drumul prozei. Poate. Cititorul va trebui să se înarmeze însă cu răbdare și disponibilitate în momentul în care se apucă de lecturat. Dar va avea și satisfacții. Mircea Cavadia, scriitor CAPITOLUL I DIMINEAȚA C hiar în clipa în care Povestitorul, aflat în Pleistocen și-l închipuia în Elixirul dragostei al lui Donizetti pe José Carreras, ce aveau să se nască peste 13.500 de ani, bătrânul Rex porni să latre îndrăcit spre cocoșul de tablă înfipt în creasta casei (de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]