3,904 matches
-
întregi de date, cunoștințe, teoreme, filosofii, printre care te vei trezi plutind fără vâsle. Nu cred că un om, un singur om, trebuie să se angajeze într-o bătălie atât de cruntă cu cărțile: exagerând, te poți trezi pe buza prăpastiei; la un moment dat ai putea să pierzi coordonatele logice care acum te călăuzesc și te vei alege în cele din urmă cu o ireversibilă debusolare, fără repere adevărate pentru a găsi calea spre Dumnezeu, spre creația Sa, spre finalitatea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oare împreună ceva împotriva moralei? Asta nu, căci niciodată nu uit că sunt slujitorul lui Dumnezeu și tocmai de aceea îi îmbrățișez pe toți oamenii fără deosebire. Creierul tău e mult prea grabnic, citești prea multe cărți, te îndrepți spre prăpastie și vei ajunge să nu mai distingi binele de rău. Răul? Răul stă înlăuntrul nostru precum un cariu și nu se înfruntă cu binele, își vede de treabă pe cont propriu, are propria cale, când există. Eu n-am nimic
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
capăt, fără să renegi, altfel riști să fii strivit. Tu, duhovnicul meu, îmi impui să mărturisesc falsitatea; tu, cel ce trebuie să mă răscumperi în numele lui Cristos și să-mi îndepărtezi crusta de nelegiuiri, mă pui să-l târăsc spre prăpastie pe un biet nevinovat. Rușine, rușine să-ți fie! Din acuzat deveni acuzator și, cel puțin cu acel prilej, vigoarea lui a dat roade în dauna unui bătrân călugăr atât de descumpănit încât a renunțat să-l mai judece pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
izvor cât de mic, fără să zăresc un singur copac. Așa trebuie să fi fost deșertul de care vorbește Biblia, chiar dacă, cât se vedea cu ochii, nu zăream pic de șes, ci tot dealuri și munți, și stânci deasupra unor prăpăstii. Îmi aminteam de poezia lui Dante. Erau niște promontorii înfricoșătoare, unele cărări, de-alungul pantelor, se învecinau cu genunile pe fundul cărora de zăreau stânci fierăstruite și ascuțite, adevărate bolgii infernale. Nu ți-a fost teamă să străbați tot felul de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de antrax. Înainte vreme, animalele bolnave erau arse, pentru că duhoarea infesta aerul zile-n șir, iar vântul o ducea în satele vecine, astfel că a fost emis ordinul de a se debarasa locul de animalele infectate, dându-le vânt în prăpastia de la Perniciaro. Ne poate molipsi și pe noi? întrebase Giandomenico care începea să se teamă și să se căiască că s-a însoțit cu oamenii aceia la drum. Mai molipsiți decât suntem nu putem fi răspunde bătranul Rocco îți vine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dar dacă îi lovea cu vârful sabiei în plin, pentru o clipă, ei se înfiorau. Cutezi în continuare să ameninți? Crezi că poți vorbi precum un câine scăpat din lanț? Nu ameninț, văd cum capetele voastre se rostogolesc spre o prăpastie. Fiecare dintre noi va plăti la sfârșitul vieții, iar cel ce ne va spovedi n-o să dorească acuzații ce se bat cap în cap, ne va cere să răspundem la întrebarea dacă conștiința noastră de oameni l-a slujit pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
amărăciune. Uneori părea însă că mintea sa, șovăind, ar fi luat-o pe o cale încâlcită și pustie: Pentru a confirma dacă el se preface sau într-adevăr este pradă furiei și zăpăcirii, trebuie pus la-ncercare, dus pe marginea prăpăstiei și făcut să-și recunoască minciunile. Își schimbă mereu expresia, se eschivează, acuză, se zbuciumă chinuit de contradicții; cum e cu putință să stabilim dacă într-adevăr a căzut la sânul celei ce domnește peste infern și-i roade facultățile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
diavol și de Dumnezeu, care parcă se luau la întrecere pentru a-l câștiga fiecare de partea lui. Când și când, i se intenta un nou proces pentru a-l aduce în pragul disperării și a-l ține pe buza prăpastiei, dar el rămânea ferm în convingerile lui și la fel de trăsnit și contorsionat în răspunsuri, încât renunțau la anchetă și stabileau un nou termen "în vremuri mai bune". În cele din urmă, au trebuit să cedeze și să-i recunoască nebunia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a fost Telesio? Maestrul meu, un om care a îndrăznit să-l contrazică pe Aristotel. Te plictisesc, Căpitane... Într-o seară ploiasă, în timp ce marinarii chercheliți cântau ceva deocheat, Tommaso, fără să știe de ce, se simțise vânat, parcă împins pe buza prăpastiei. Se adresase căpitanului pentru a discuta, iar acesta, simțindu-i momentul de panică, îi spuse: Fii liniștit, Părinte, sunt un om de încredere al Regelui meu. Mi s-a poruncit să te aduc teafăr în portul Marsilia și te voi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi orice, statuie ori pom. Petrache știa și, ca de obicei, îi dădu binețe, apoi, tot ca de obicei, se duse în ungherul dinspre răsărit și se cățără cu îndemânare pe ieșiturile din perete. Sub zidurile cetății se căsca o prăpastie al cărei afund zăcea înecat încă în cețuri. În schimb, cerul era limpede ca un geam lipsit de abureală. În ceruri nu respira nimeni. Apoi, dintr-odată, marginile se rupseră și se putură privi, omul, de-o parte, soarele urcând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
toată generația noastră. Însă cum s-o manifestăm ? Prin poeme și romane ? Noi suntem o centurie de spirite decise, ce șanse avem de a obține gloria lui Dante sau a lui Balzac? Calea aceasta e cea mai desperată, o adevărată prăpastie, mai ales în România. Recunosc că tata are un talent excepțional, probabil geniu. Cu toate astea și întrucît îl privește, lucrul nu e absolut sigur înainte de verificarea prin timp, și afară de aceasta tata nu poate să construiască spre a-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și prânzuri bune, cam cum a făcut Louis Philippe, probabil ar fi fost pus în caricatură. Inacceptabilul, absurdul, cum am spus, e pe placul maselor, care au o tendință voluptuoasă de a merge spre pieire, asemeni oilor care cad în prăpastie luîndu-se după una. ("Elucubrații, domnule Doru! comentă Ioanide. Poporul are bun simț!") În călătoria pe mare, probabil că mi-ar place naufragiul. Faceți o conspirație pentru desființarea Franței și unirea ei cu Germania, spre a rezolva astfel un conflict secular
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mă căznesc să găsesc în fondul comun al reflexivității noastre o corelație între bani și bunăstare, și cum nu găsesc, mă las păgubașă... Doar știam că Max Weber e de altă naționalitate... Mă grăbesc să concluzionez: la noi e o prăpastie imensă între vis (unde ne sunt banii, prosperitatea, bunăstarea) și consistența realității. Visul e prețuit adesea ca visare cu ochii deschiși... Fără să fim cu toții un popor de vrăbii, auzim adesea: vrabia mălai visează... Orice predispoziție spre 98 Colegiul Gheorghe
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
înainte de a-mi permite să privesc lumea de sus? De ce nu m-ai lăsat să te iubesc la înălțime? M-ai împins în hăul întunecos de sub noi, după ce mi-ai ucis toate temerile și incertitudinile și le-ai aruncat în prăpastia fără sfărșit, pentru a face loc fericirii promise. Și în golul rămas a pătruns și mai multă frică. Frică și durere. Și de atunci, din ziua în care mi-ai dat drumul la mănă, cad în prăpastia veșniciei privind cum
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
ai aruncat în prăpastia fără sfărșit, pentru a face loc fericirii promise. Și în golul rămas a pătruns și mai multă frică. Frică și durere. Și de atunci, din ziua în care mi-ai dat drumul la mănă, cad în prăpastia veșniciei privind cum imaginea ta dispare, pănă cănd nu va mai rămăne decăt un beculeț anemic care să decoloreze întunericul ăsta etern care îmi mănăncă toate amintirile frumoase. Am în jur doar pămănt, ca și cum m-ai fi aruncat într-un
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
de altă parte, și de regret sau chiar de nefericire, fie pentru că ei își dau seama de relativitatea plenitudinii lor în raport cu mirajul absolutului, care îi îndeamnă spre noi și noi orizonturi, fie întrucăt resimt și mai acut și mai dureros prăpastia dintre ei și cei rămași prizonieri în grota imaginată de Platon și care nu vor suporta niciodată lumina. Așadar, după cum s-a observat, ,,Din punctul de vedere al fericirii, nu calitatea vieții pe care o ai importă, ci modul (pozitiv
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
25 În 1950, cercetătorii au inventat patru jocuri fundamentale de tip John von Neumann și Oskar Morgenstern (care au studiat felul în care oamenii concurează și conspiră, cooperează și trădează, când sunt în competiție): a. Lașul: doi jucători gonesc către prăpastie, iar cel care se oprește sau virează primul, pierde. b. Fundătura: este situația trădării fără sfârșit: fiecare jucător refuză să coopereze vreodată. c. Vânătoarea de cerbi (descrisă pentru prima oară de J. J. Rousseau în 1755: "dacă ar fi vorba
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Iulian Apostatul, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 356. footnote>. Același autor menționează că cei mai mulți dintre împărații păgâni au aruncat pe creștini la diverse suplicii, și anume, în adâncuri, în foc, în prăpăstii, în mare, i-au dat furiei fiarelor sălbatice, i-au supus la fel de fel de chinuri și munci, căci „căutau cu orice chip să nimic ți. Cu cât creștinii erau tească credința din sufletul lor, dar n-au reușit; dimpotrivă, au
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
concediază un lucrător; este ceea ce se vede. Și, nevăzând decât acest lucru, se zice: Iată cum mizeria urmează civilizației; iată cum libertatea este fatală egalității. Spiritul uman a făcut o cucerire și imediat un lucrător a căzut pe vecie în prăpastia pauperității. Se poate totuși ca Jacques Bonhomme să continue să-i angajeze pe cei doi lucrători, dar nu le va mai da decât zece franci fiecăruia, căci își vor face concurență între ei și se vor oferi la rabat. În
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este decât muncitorul care o conduce și o face să meargă. Rousseau, fiind convins că starea socială era o invenție umană, trebuia să plaseze foarte sus legea și legislatorul. Între legislator și restul oamenilor, el vedea distanța sau mai degrabă prăpastia care separă mecanicul de materia inertă din care este compusă mașina. După el, legea trebuia să transforme persoanele, să creeze sau să nu creeze proprietate. După mine, societatea, persoanele și proprietățile există anterior legilor, și, pentru a mă limita la
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
admis, să nu protestați cu surprindere dacă și cei mai nefericiți vor și ei să beneficieze de el. Ei au cel puțin o îndreptățire pe care voi nu o aveați. Dar se deschid în sfârșit ochii, se vede către ce prăpastie ne împinge această primă atingere adusă condițiilor esențiale ale oricărei securități sociale. Nu este oare aceasta o teribilă lecție, o dovadă sensibilă a înlănțuirii de cauze și efecte prin care a apărut într-un timp îndelungat justiția retribuțiilor providențiale, a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vă rămâne decât o resursă. Recunoașteți-vă eroarea; renunțați la privilegiile voastre; faceți ca Legea să reintre în atribuțiile sale; reînchideți Legislatorul în rolul său. Ne-ați neglijat, ne-ați atacat, pentru că nu ne înțelegeați, fără îndoială. Așa cum ați deschis prăpastia cu propriile voastre mâini, grăbiți-vă să vă alăturați nouă, în propaganda noastră în favoarea dreptului de proprietate, dând acestui cuvânt, repet, semnificația sa cea mai largă, incluzând aici și facultățile omului și tot ceea ce reușesc ele să producă, fie că
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ca să se creeze incertitudine, cea mai mare nenorocire la adresa muncii. Sub acest regim capitalurile nu vor putea să se formeze. Vor fi rare, scumpe, concentrate. Asta înseamnă că salariile vor scădea și că inegalitatea va săpa, între clasele sociale, o prăpastie din ce în ce mai adâncă. Finanțele publice nu vor întârzia să ajungă la o dezordine completă. Cum ar putea oare sta lucrurile altfel când statul este însărcinat să furnizeze totul tuturor? Poporul va fi zdrobit de impozite; se va face împrumut peste împrumut
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
prefața. Nu am nevoie să o spun: această gândire își are sursa în sentimente generoase, în intenții pure. Tocmai prin acest fapt s-a împăcat ea atât de repede cu simpatia maselor și tot prin acest fapt ea deschide o prăpastie sub pașii noștri dacă este falsă. Adaug că eu aș fi fericit, în ceea ce mă privește, dacă mi s-ar demonstra ca nu este falsă. Eh! Dumnezeule, dacă s-ar putea decreta fraternitatea universală și da în mod eficace acestui
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
apese asupra guvernaților cheltuiala propriilor lanțuri, susținut de bunul simț al publicului, ar avea o soliditate pe care, în țara noastră, nu a deținut-o niciodată, și am fi rezolvat în sfârșit această mare problemă: Cum să închidem pentru totdeauna prăpastia revoluțiilor. Necrolog Știința economică a plătit, de câțiva ani, un tribut crud morții. După un lung interval de abandon și atonie, ea a reușit să reunească, să grupeze câteva inteligențe de elită, care s-au străduit să continue tradiția lui
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]