2,576 matches
-
câteva zile. Ele de obicei se formează din interacțiuni sociale, momente stânjenitoare sau care acaparează atenția utilizatorilor precum și simple greșeli parodiate. Creșterea rapidă și impactul memei a captat atenția anumitor cercetători, urmând efectuate studii despre cum vor evolua acestea sau predicții despre care meme vor supraviețui și se vor propagă prin internet. Din punct de vedere comercial, ele sunt văzute ca o formă ieftină și foarte bună pentru publicitate. Asemenea meme au apărut pentru prima oară pe site-uri precum 4chan
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]
-
de "model", "ipoteză", "teorie" și "lege fizică" au în știință alte înțelesuri decât în limbajul uzual. Oamenii de știință folosesc termenul de "model" pentru a exprima descrierea a ceva, în mod specific ceva care poate fi folosit pentru a face predicții care pot fi testate prin experiment sau observație. O ipoteză este o afirmație care ori (încă) nu a fost nici confirmată nici infirmată prin experiment. O "lege fizică" sau o "lege a naturii" este o generalizare științifică bazată pe observații
Metodă științifică () [Corola-website/Science/297989_a_299318]
-
acestea sunt în intense cercetări. Principala deosebire a rețelelor neurale față de alte sisteme (electronice) de prelucrare a informațiilor îl constituie capacitatea de învățare în urma interacțiunii cu mediul înconjurător, și îmbunătățirii performanțelor. O reprezentare corectă a informațiilor, care să permită interpretarea, predicția și răspunsul la un stimul extern, poate permite rețelei să construiască un model propriu al procesului analizat. Acest model va putea răspunde astfel unor stimuli neutilizați în procesele anterioare de învățare ale rețelei RNA. Informațiile utilizate în procesul de învățare
Rețea neurală () [Corola-website/Science/298019_a_299348]
-
non-specialiștilor. Conceptele lui Shannon au fost și ele popularizate în lucrarea lui John Robinson Pierce "Simboluri, semnale, și zgomot". Contribuția fundamentală a teoriei informației în prelucrarea limbajului natural și lingvistica computațională a fost relevată de Shannon în 1951, în articolul "Predicția și entropia limbii engleze tipărite" (în ), în care a demonstrat că dacă tratează spațiile libere drept o a douăzeci și șaptea literă a alfabetului, incertitudinea limbii scrise scade, furnizând o legătură clară și cuantificabilă între practicile culturale și cogniția probabilistică
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
care le-a folosit în romanul "Fântânile Paradisului", în care descrie un lift spațial. Acesta, credea el, va determina renunțarea la rachete pentru accesul pe orbită și, mai mult decât sateliții geostaționari, vor constitui moștenirea sa științifică supremă. Numeroasele sale predicții au culminat în 1958 cu scrierea unei serii de eseuri care aveau să devină "Profiles of the Future", carte publicată în 1962. O cronologie până în anul 2100 descrie invenții și idei care includ concepte de genul "bibliotecii globale", proiect realizabil
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
naștere, modului de psihologie intruitivă face deci bebelușul să atribuie intenții obiectelor animate ca și cum acestea ar fi personaje. Asociat la sistemul de detecție a agenților, modului de psihologie intuitivă constituie rețeta perfectă pentru antropomorfism. Modelul teoretic reușește chiar să facă predicția că bebelușul are așteptari de reciprocitate, fapt confirmat și el de teste. David Premack: " "Dacă bebelușul a văzut că un obiect a fost mângâiat sau ajutat , lovit sau împiedicat, de către un altul, el se așteaptă ca cel din urmă să
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
suprafață sub un nor poluant - o reducere cu mult mai mare decat s-a așteptat în prezența particulelor înseși Înainte să se efectueze aceste cercetări, s-a estimat un factor de 0,5-1% datorat particulelor, variația foarte mare de la această predicție putând fi explicată prin formarea norilor cu particulele ca fiind centrul picăturilor de ploaie. Norii sunt un element foarte de activ în procesul reflectării luminii înapoi în spațiu. Fenomenul care a cauzat întunecarea globală poate avea și efecte regionale. În timp ce
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
a clarificat structura fazei icosaedrale (icosahedral phase) a quasicristalelor . Pentru superconductori el a prezis în 1982 un punct tricritic în diagrama de fază între tipul-I și tipul-II de supraconductori unde ordinul tranziției se schimbă de la al doilea la primul . Predicțiile au fost confirmate în 2002 de către simularea computațională Monte Carlo . Teoria este bazată pe o nouă teorie de "câmp dezordonat", pe care Kleinert a dezvolat-o în cărțile sale despre "Câmpuri gauge în materia condensată" (vezi mai jos). În această teorie
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
și-au explicat experimentul în termeni de ciocnire elastică și inelastică. La potențiale scăzute, electronii accelerați căpătau doar o cantitate modestă de energie cinetică. La întâlnirea atomilor de mercur din tub, ei participau la ciocniri pur elastice. Aceasta se datorează predicției mecanicii cuantice că un atom nu poate absorbi energie până când energia de coliziune depășește cea necesară pentru a ridica un electron la o stare de energie superioară. Cu coliziuni pur elastice, cantitatea totală de energie cinetică din sistem rămâne aceeași
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
fiind "c", chiar și măsurată din sisteme multiple, mișcându-se cu viteze diferite, dar constante. Einstein a spus că toate consecințele relativității restrânse pot fi derivate din examinarea transformărilor Lorentz. Aceste transformări, și deci teoria relativității restrânse, a condus la predicții fizice diferite de cele date de mecanica newtoniană atunci când vitezele relative se apropie de viteza luminii. Viteza luminii este atât de mult mai mare decât orice viteză întâlnită de oameni încât unele efecte ale relativității sunt la început contraintuitive: Teoria
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
scrie pe următorul nivel din ierarhia memoriei. Dacă aceasta determină dizlocarea memoriei utilizate, atunci sistemul de operare încearcă să prezică ce date vor fi accesate la urmă (sau în ultimul rând) și le mută în jos în cadrul ierarhiei. Algoritmii de predicție tind să devină simpli pentru a reduce din complexitatea hardware-ului, deși ei devin întrucâtva mai complicați. Un exemplu obișnuit este înmulțirea matricelor: Când se confruntă cu matrice mari, acest algoritm tinde să amestece datele de jur împrejur prea mult
Principiul de localitate (informatică) () [Corola-website/Science/309449_a_310778]
-
și timpului (spațiu-timp). În particular, curbura spațiu-timp este legată direct de masa-energia și impulsul materiei, respectiv a radiației. Relația fundamentală a teoriei relativității generale este dată de ecuațiile de câmp ale lui Einstein, un sistem de ecuații cu derivate parțiale. Predicțiile relativității generale diferă semnificativ de cele ale fizicii clasice, mai ales în ce privește structura mărimilor fizice: timpul, metrica spațiului fizic real, energia, dar și asupra teoriei propagării luminii în spațiul fizic. Exemple de astfel de diferențe sunt dilatarea temporală gravitațională, deplasarea
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de a face măsurători de mare precizie asupra paralaxei stelelor îndepărtate cu ocazia unei eclipse solare totale, a reușit să pună în evidență prin măsurători directe fenomenul curbării razelor luminoase, atunci când ele trec în vecinătatea Soarelui, în perfectă concordanță cu predicțiile relativității generale (aducându-i imediat lui Einstein o faimă mondială). În ciuda acestor confirmări timpurii, teoria a devenit o componentă importantă și unanim acceptată din cadrul fizicii teoretice și astrofizicii abia în perioada dintre 1960 și 1975, cunoscută astăzi ca "Epoca de
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Epoca de aur a relativității generale", devenind baza teoretică a existenței și descrierii găurilor negre, făcând posibilă și clarificarea deplină a aplicațiilor astrofizice ale acestora (quasari). În același timp, măsurători din ce în ce mai precise efectuate asupra sistemului solar au confirmat puterea de predicție a teoriei, iar cosmologia relativistă a devenit verificabilă prin teste direct observabile. Relativitatea generală se înțelege cel mai bine prin analiza asemănărilor și deosebirilor față de fizica clasică. Primul pas îl constituie conștientizarea faptului că mecanica clasică și legea gravitației a
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
care ar putea avea o altă mulțime de sisteme preferate. În ipotezele diferite cu privire la sistemele de referință din relativitatea restrânsă (cum ar fi că sunt legate solidar de Pământ sau de corpul în mișcare pe geodezică), se pot obține noi predicții privind deplasarea gravitațională spre roșu, adică modificarea frecvenței luminii pe măsură ce aceasta se propagă printr-un câmp gravitațional. Măsurătorile efective arată că sistemele în mișcare geodezică sunt cele în care lumina se propagă așa cum prevede teoria relativității restrânse. Generalizarea acestei propoziții
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
se curbeze. În timp ce teoria relativității generale înlocuiește potențialul gravitațional scalar din fizica clasică cu un tensor simetric de rangul al doilea, tensorul se reduce la scalar în anumite cazuri-limită. Pentru câmpuri gravitaționale slabe și pentru viteze reduse în raport cu viteza luminii, predicțiile teoriei converg înspre cele ale legii gravitației a lui Newton. Întrucât este construită folosind tensori, relativitatea generală prezintă covarianță generală: legile sale—și alte legi formulate în context relativistic general—iau aceeași formă în toate sistemele de coordonate. Mai mult
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
câmp gravitațional; lumina care trece pe lângă un corp masiv este deviată către acel corp. Acest efect a fost confirmat prin observarea luminii stelelor sau a quasarilor îndepărtați (prin măsurători asupra paralaxei), lumină care este deviată atunci când trece pe lângă Soare. Această predicție, și altele în legătură cu ea, rezultă din faptul că lumina urmează ceea ce se numește geodezică luminoasă, sau geodezică nulă—o generalizare a liniilor drepte de-a lungul cărora se deplasează lumina în fizica clasică. Astfel de geodezice sunt generalizarea invarianței vitezei
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
sau efectul Shapiro) este și ea strâns legată de devierea luminii. Acest fenomen constă în faptul că semnalele luminoase au nevoie de un timp mai îndelungat pentru a se propaga printr-un câmp gravitațional decât în absența acelui câmp. Această predicție a fost confirmată de numeroase teste. În formalismul postnewtonian parametrizat, măsurătorile devierii luminii și a întârzierii gravitaționale determină un parametru numit formula 10, care codifică influența gravitației asupra geometriei spațiului. Una din mai multele analogii între gravitația de câmp slab și
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
cu unde gravitaționale. Dar pentru undele gravitaționale generate în situații cu relevanță astrofizică, cum ar fi fuziunea a două găuri negre, metodele numerice reprezintă singura modalitate de a construi modele potrivite. Relativitatea generală diferă de mecanica clasică prin mai multe predicții privind corpurile aflate pe orbite din jurul altor corpuri. Ea prezice o rotație generală (precesie) a orbitelor planetare, precum și degenerarea orbitelor, cauzată de emisia de unde gravitaționale și de efecte legate de relativitatea direcției. În relativitatea generală, apsidele oricărei orbite (punctul în
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
14 miliarde de ani încă din primele faze ale Big Bangului. Odată ce se fixează prin observații astronomice un număr mic de parametri (de exemplu densitatea medie de materie din univers), se pot folosi și alte date pentru testarea modelelor. Printre predicții, toate confirmate, se numără presupunerea existenței unei abundențe inițiale de elemente chimice formate într-o perioadă de nucleosinteză primordială, structura la scară mare a universului, și existența respectiv proprietățile unui „ecou termic” al cosmosului tânăr, și anume radiația cosmică de
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
să includă și gravitația, au condus la dificultăți serioase. La energii mici, această abordare se dovedește de succes, prin aceea că generează o teorie cuantică efectivă a gravitației. La energii foarte mari, însă, rezultă modele lipsite de orice posibilitate de predicție. O tentativă de a depăși aceste limitări o constituie teoria corzilor, o teorie cuantică nu a particulelor punctiforme, ci a obiectelor unidimensionale extinse. Teoria promite să devină o descriere unificată a tuturor particulelor și interacțiunilor, inclusiv a gravitației; Inconvenientul fiind
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
cauzale, modelele cu twistori sau modele bazate pe integrala de drum ale cosmologiei cuantice. Toate teoriile propuse au încă de depășit probleme formale și conceptuale majore. Ele au și problema comună că, deocamdată, nu se pot realiza teste experimentale ale predicțiilor gravitației cuantice (și deci nu se poate alege vreuna din propuneri acolo unde predicțiile diferă), deși se speră ca acest lucru să se schimbe pe măsură ce devin disponibile date din observațiile cosmologice și din experimentele de fizica particulelor. Relativitatea generală a
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Toate teoriile propuse au încă de depășit probleme formale și conceptuale majore. Ele au și problema comună că, deocamdată, nu se pot realiza teste experimentale ale predicțiilor gravitației cuantice (și deci nu se poate alege vreuna din propuneri acolo unde predicțiile diferă), deși se speră ca acest lucru să se schimbe pe măsură ce devin disponibile date din observațiile cosmologice și din experimentele de fizica particulelor. Relativitatea generală a devenit un model de mare succes al gravitației și cosmologiei, model care a fost
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
terminarea călătoriei, și fratele care a plecat are 5,14 ani iar cel rămas acasă are 10,28 de ani. Calculul ilustrează folosirea fenomenului de contracție a lungimii și a celui de dilatare temporală pentru a descrie și calcule și predicții ale relativității restrânse. Abordarea standard tratează paradoxul gemenilor ca o aplicație directă a teoriei relativității restrânse. Aici, Pământul și nava nu sunt într-o relație simetrică: nava face o "întoarcere" în care simte forțe inerțiale, pe când Pământul nu face nicio
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
timp, spațiu, forța, acțiune, viteza, energie, masa, precum și concepte-sensuri cantitative, utilizate ca măsuri ale realității sau teoretizării formale ale realității, precum conceptele de număr, funcție, relație funcțională, ecuație diferențiala, pentru a descrie cantitativ obiecte și procese naturale, pentru a oferi predicții anticipate ale acelor fenomene, care pot avea urmări pozitive sau negative importante asupra omului sau societății. În orice spațiu al practicii sau teoriei conceptualizant-creative ne situăm, orice nouă dezvoltare fie ea de tip obiect, acțiune, unealtă, serviciu, sau procedura specific
Concept () [Corola-website/Science/306183_a_307512]