9,282 matches
-
obrazul. O clădire impunătoare, gălbuie, cu un etaj, s-a ivit în fața noastră și desupra intrării, sub stemă, se afla un ceas încastrat care arăta ora două și jumătate. Sub ceas se putea citi bine, cu litere mari de piatră: PREFECTURA POLIȚIEI CAPITALEI. 5 Femeia era către sfârșitul rugăciunii de vineri, cea mai lungă din toate rugăciunile zilelor săptămânii. Epiharia era o enoriașă model, deși n-avea decât 25 de ani, venea în toate zilele în fața altarului, părintele o lăuda și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Bacău, era amestecat într-un scandal de torturare a unui deținut, din care ieșise țap ispășitor un biet polițist, iar el scăpase basma curată. Costache îl regreta încă pe colonelul Mișu Capșa, care în anul când fusese în funcție la Prefectură făcuse lucrurile să meargă ca unse. Era un comandant drept, știa să dea ordine fără să te umilească și, mai ales, nu se temea de nimic, de altfel era erou de război, fusese decorat la Plevna și Vidin. Până și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Mare, vorbă cu două tăișuri, fiindcă șeful lor drag era cam scundac, deși bine legat și cu ochi frumoși, cu adâncimi de catifea, care parcă nu se potriveau cu meseria lui. În rest, între agenții, sergenții și simplii polițai din Prefectură era mereu râcă și ciorovăială. Curcanii cu număr, adică sergenții, care aveau la chipiu număr de ordine, râdeau de sticleți, cum le ziceau polițailor de rând, din cauza petlițelor roșii sau verzi de pe umăr. Iar sticleții le spuneau comisarilor și sub-comisarilor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dumneata afară până îmi consult bolnavul. Luat prin surprindere, omul se uită cu fiere la intrus și, când să se răstească, îl recunoscu. Deveni deodată numai miere. — Iertați-mă, dom’ doctor, sunt sergent Budacu, m-a trimis conu Costache de la Prefectura de Poliție să văd ce-i cu junele ăsta și mi-a poruncit să mă întorc cât mai repede cu răspunsul. Adăugă, coborând tonul a complicitate: — M-așteaptă nevasta să tai porcu’. Mi-e frică de ea, mai tare decât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
proprie pornire, ci sfătuit de altul. Reluă înviorat căutările, tocmai când se auzeau clopotele bătând amiaza. Își aminti că avusese de gând să vorbească personal cu femeia Epiharia, la biserica Icoanei, fiindcă nu voia s-o sperie invitând-o la Prefectură, dar acum era prea târziu ca s-o mai prindă la slujbă. O s-o caute în altă zi, i se spusese că se duce la biserică mai punctual decât un amploaiat la birou. Deschise iar repertoarul la litera O și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
foarte bun, l-a ținut sub ochi tot timpul, așa că nu poate fi un om cinstit. Mai degrabă un voyou încă nedat pe față, a intervenit planturoasa nevastă a lui Caton Lecca, care nu se sfia să comenteze secretele de la Prefectură, de aceea era foarte prețuită în cercul doamnelor. Prietenul dumitale domnul Boerescu este cel care l-a pus sub supraveghere. Agata simți roșeața urcându-i în obraji, pentru că soția Prefectului de poliție nu pierdea prilejul s-o înțepe și trecea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nevăzut, iar eu m-am făcut că n-aud. N-are dreptul să intre în viața mea și de-obicei e atât de delicat, nici n-ai crede că-i polițist. M-a rugat, dacă pot, să vin mâine-dimineață la Prefectura de Poliție, că are de discutat ceva cu mine, între patru ochi. Vorbise deja cu papa să mă însoțească acolo, când merge spre cabinet, și el sau altcineva urmează să mă conducă înapoi acasă. Nu-nțeleg ce poate fi și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
i-o mai smulgeai. Ce-i drept, și lui Nicu îi plăceau și făcea cam la fel. 3 Nici urmă de sărbătoare în casa Generalului Algiu, în care era aprinsă numai o lumină, pe masa de lucru. Foștii colegi de la Prefectura de Poliție, care îi păstrau, se pare, cele mai calde sentimente, i-au trimis, printr-un sublocotenent cu ochi zâmbitori, un pui de brad împodobit cu lumânări groase, iar cel care avusese ideea cadoului, bănuia Generalul, nu putea fi decât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe-ndelete, de-asta îl voiam, dar nu părea să aibă ce-l interesează pe Fane Inelaru! Râseră amândoi, fericiți și fără griji. Afară, omul de la Poliție dârdâia în așteptarea schimbului. VINERI 26 DECEMBRIE Noutăți 1 Cele două felinare de la intrarea Prefecturii erauaprinse când am ajuns, deși era în plină zi, iarsub fiecare felinar stătea câte o santinelă. În trăsura pe care papa a condus-o singur, pentru că Nelu e tot bolnav, l-am întrebat de ce crede că m-a chemat conu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tinerețe, să-și lase meseria la ușă, cu bastonul, când intră în casa noastră. Și, într adevăr, cred că s-a ținut de cuvânt, cel puțin până ieri, cu Dan Crețu. Papa a adăugat că azi nu-i lume la Prefectură, fiind a doua zi de Crăciun. De când mă știu, îl știu și pe conu Costache lângă mine. Când am mai crescut și-a trebuit să trecem amândoi de la tu la dumneata mi-a părut rău, parcă se înstrăina cel mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a făcut vânt pe fereastră. Papa mi-a mai spus acum că pesemne vrea să-mi ceară niște informații, era foarte liniștit, prietenia lui pentru conu Costache durează dinainte să mă nasc eu. Într adevăr, nu era mai nimeni în Prefectură, în dimineața asta. Papa m-a condus sus, la etaj, un bătrânel de la ușă a bătut și-a deschis-o larg, lăsându-mă să intru, papa a zis bonjour și-a făcut cale-ntoarsă, iar conu Costache s-a ridicat iute
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
profit de lipsa domnului-soț de-acasă - n-a stat cu mine nici măcar ieri, de Crăciun - și să vin la dumneavoastră e pentru că portmoneul e la mine și-am ținut să vi-l dau dumneavoastră. A, adresa am luat-o de la Prefectură, am trecut mai întâi pe acolo. Venise domnul Caton Lecca, a întrebat și dumnealui unde sunteți. — Dar asta-i cu neputință, sări Costache în picioare, ignorând cu o ridicare din umeri ultima remarcă. Aveți vreo legătură cu Petre, vizitiul de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o anunț pe sora mea, Marioara, ea se ocupă de pregătiri. Va fi o petrecere mai puțin protocolară, vor fi și gazetari, v-am spus de ce. 4 Limbile se roteau nevăzute, pentru că negura acoperea cu totul cadranul ceasului de pe fațada Prefecturii de Poliție. Vizitiul Petre își lăsase, ca întotdeauna, ceasornicul acasă, și se temea să nu fi întârziat, fusese chemat pentru ora 11. Dacă n-ar fi știut drumul, s-ar fi rătăcit, atât de străin părea orașul alb, nici sunetele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mi-a atras atenția și Marwan, când le-a adus. — O să aibă o surpriză, râse încetișor și Pavel. — Și-ncă cum! 4 Doi din pescărușii care se roteau de-obicei peste Dâmbovița ajunseseră astăzi până la fereastra lui Costache Boerescu de la Prefectura Poliției. Erau enormi și pluteau împreună, într-o potrivire de necrezut a mișcărilor, de parcă cineva i-ar fi tras în aceeași clipă de niște sfori nevăzute. Îi privi melancolic: pesemne că el nu va fi niciodată, cu nimeni, într-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vinul din recolta lui ’78, în care abia își muiase buzele, spuse: Pentru anul în care tocmai intrăm, nu știu să zic mare lucru. Însă prevăd că secolul următor, al douăzecilea, are să înceapă cu domnul General Ion Algiu la conducerea Prefecturii de Poliție. Și că amprentele din buricele degetelor vor deveni cel mai bun mijloc de recunoaștere a răufăcătorilor care-și schimbă înfățișarea cu mustăți noi. Se auziră tot felul de comentarii încrucișate, unii se uitară la Dan și la nou
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
al capitalei și directorul ziarului Epoca, a fost condamnat la 6 luni închisoare, la Văcărești. Lucru care nu i-a știrbit nici faima, nici cariera politică ulterioară, se pare că fără pată. Generalul Algiu a mai venit un an la Prefectura de Poliție, în 1901, primul an al secolului 20. Conu Costache a avut grijă să-și șteargă numele din documente. L-a suspectat mereu pe Dan Crețu că e un infractor nedescoperit, dar, în același timp, era sigur că nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
inserare în real (chiar dacă unul poetic și iluzoriu) este ampla panoramă a vieții cotidiene a Bucureștiului de altădată. Autoarea urmărește de-a lungul cărții câteva nuclee narative centrate pe locuri tipice ale orașului: redacția ziarului Universul, familia reputatului doctor Margulis, Prefectura de poliție, spitalul, baia publică, în fine conacul aristocratic unde personajele reunite petrec Revelionul. În toată această lume stratificată social răsună poate cea mai puternică voce a romanului, cea a Iuliei, fiica doctorului, care consemnează-n jurnalul ei, cu grație
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tripou din Chicago, în porturile italiene ori în nopți norocoase la Cazinoul din Cannes. Acasă, maică-sa îi înțepase mâinile cu acul. Sute de împunsături."Să te saturi!" Taică-su, uscat și încovoiat, cu ochi de pește, funcționar mărunt la Prefectură, decretase scurt: "Să plece! Nu mai are ce căuta în casa mea". Din seara aceea nu i-a mai văzut. Nu s-a întors niciodată în orășelul cu biserica roșie, parcă turtită, construită de Alexandru cel Bun; mai târziu nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care fac subiectul acestei cronici sau petrecut în 194..., la Oran. După părerea generală, ele nu-și aveau locul aici, ieșind puțin din obișnuit. La prima vedere, Oranul este, într-adevăr, un oraș obișnuit și nimic mai mult decât o prefectură franceză de pe coasta algeriană. Orașul ca atare, trebuie să mărturisim, este urât. Cu aerul său pașnic, îți trebuie un timp oarecare ca să sesizezi ce anume îl deosebește de atâtea alte orașe comerciale de pe toate meridianele. Cum să-ți poți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
descoperi vreo douăzeci de cazuri asemănătoare timp doar de citeva zile. Aproape toate fuseseră mortale. Îi ceru atunci lui Richard, președintele corpului medical din Oran, izolarea noilor bolnavi. \ Dar nu am căderea, zise Richard. Ar fi nevoie de măsuri ale prefecturii. De altfel, cine vă spune că există riscul unei molimi ? \ Nimic nu-mi spune asta, dar simptomele sunt neliniștitoare. Richard, totuși, considera că "n-avea calitatea". Tot ce putea să facă era să vorbească cu prefectul. Dar în timp ce se discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
În cele mai multe cazuri bolnavul murea, emanând un miros înspăimântător. Presa, atât de limbută cu istoria șobolanilor, nu mai scotea o vorbă. Șobolanii doar mor pe stradă, iar oamenii în odaia lor. Și ziarele nu se ocupă decât de stradă. Însă prefectura și municipalitatea începeau să-și pună întrebări. Atâta timp cât fiecare medic nu cunoscuse mai mult de două sau trei cazuri, nimeni nu se gândise să se miște. Dar, de fapt, a fost de ajuns să aibă cineva ideea să le numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cultivau manii demne de respect. Mai exact, nu vedea locul acestor manii în mijlocul ciumei și judeca prin urmare că, practic, ciuma nu avea nici un viitor printre concetățenii noștri. A doua zi, datorită unei insistențe socotită deplasată, Rieux obținea convocarea la prefectură a unei comisii sanitare. \ E adevărat că populația se neliniștește, recunoscuse Richard. Și apoi guralivii exagerează totul. Prefectul mi-a spus: "Să acționăm repede, dacă vreți, dar în tăcere". El este de altfel convins că e vorba de o falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
E adevărat că populația se neliniștește, recunoscuse Richard. Și apoi guralivii exagerează totul. Prefectul mi-a spus: "Să acționăm repede, dacă vreți, dar în tăcere". El este de altfel convins că e vorba de o falsă alarmă. Ca să ajungă la prefectură, Bernard Rieux îl luă pe Castel în mașina sa. \ Știi, îi spune acesta din urmă, că departamentul n-are ser? \ Știu, am telefonat la depozit. Directorul a căzut din nori. Trebuie să-l aducem de la Paris. Sper că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
febra mai făcu un mic salt. A avut ecou chiar în ziare, dar sub o formă benignă, fiindcă s-au mulțumit doar cu câteva aluzii. Oricum, Rieux putea citi a treia zi mici afișe albe care fuseseră lipite repede de prefectură în colțurile cele mai discrete ale orașului. Era greu să-ți dai seama după acest afiș dacă autoritățile priveau situația în față. Măsurile nu erau draconice și părea că se făcuseră multe concesii din dorința de a nu neliniști opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ale spitalului. Aceste săli erau de altfel înzestrate pentru a îngriji bolnavii într-un minimum de timp și cu maximum de șanse de vindecare. Câteva paragrafe suplimentare impuneau dezinfectarea obligatorie a camerei bolnavului și a vehicolului de transport. În rest, prefectura se mărginea să recomande celor din preajma bolnavului să se supună unui control sanitar. Doctorul Rieux se întoarse brusc din fața afișului și își reluă drumul spre cabinetul său. Joseph Grand, care îl aștepta, își înalță din nou brațele văzându-l. \ Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]