3,388 matches
-
Cârneci de ceea ce nimeni nu poate asigura, respectiv că orice istoric literar îi va acorda (ca și Agathei lui Bacovia) „un capitol gras în istoria literaturii”! Ea roșește și (nu că nu și-ar dori) se apără de o asemenea presupunere. Atunci el apelează la această analogie: „Mama copiilor mei a fost solidară cu tot ce am făcut”. Sper că s-a referit numai la literatură! *Oamenii de pe margine văd, aud, știu adesea mai multe despre un eveniment decît ziariștii „trimiși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asta” a fost chemat la Securitate „pentru o discuție prietenească”! Chemarea i-a transmis-o directorul Muzeului, ștefan Cucoș. Din clipa respectivă - îmi povestește el - n-a mai avut pic de liniște. I-au trecut prin cap tot felul de presupuneri. înainte de a pleca și-a pregătit cîteva lucruri și și-a luat un fel de adio de la nevastă și de la fiică, neștiind dacă se va întoarce curînd. Relatarea lui nu mi s-a părut prea clară. Deși i-am pus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zic la revedere pe curând. V. Tempeanu Omagiile mele doamnei matale și complimente de la ai mei inclusiv Schweitzer-Cumpăna. 563 E vorba de anul 1972, dat fiind că eram deja În noiembrie 1971. Serbarea Semicentenarului la acea dată, era, cred, o presupunere, adică nimic sigur. 564 Până la adevărata inaugurare a „Galeriei oamenilor de seamă” În 16 iunie 1972, noul muzeu a fost „inaugurat” de mai multe ori... de nechemați. 565 De-a lungul vremii, prof. dr. Virgil Tempeanu a purtat o bogată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
datând de două decenii (acordul de pace israeliano-egiptean), În contextul actualului război contra terorismului și al amenințării de invazie a Irakului, față de care pensionarul pacifist Jimmy Carter are o poziție net diferită de a actualei administrații de la Casa Albă. Asemenea „presupuneri” pot sugera, cine știe, câte ceva despre conjunctura În care laurii s-au Îndreptat spre un anume candidat (orice premiu, mare sau mic, În orice parte a lumii și În orice perioadă, Își are coeficientul de relativitate), dar nu spune mare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu a vorbit nimic de vreun angajament politic, nu a dat nici un fel de ordin, care să contrazică conștiința lor. Pe chestia eliberării lui Petrașcu și a condițiilor în care s-a făcut „armistițiul”, s-au făcut tot felul de presupuneri și s-au lansat tot felul de zvonuri. Cele mai multe chiar de Securitate ca să discrediteze Mișcarea Legionară. Ca rezultate practice, s-au rejudecat o serie de procese din timpul lui Antonescu și prin sentințe noi li s-a redus pedeapsa la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu am aflat nici de la Nuti, nici de la Nicolae Petrașcu. Experiența atâtor amar de ani petrecuți sub oblăduirea Securității cunoscându-i aproape cu precizie reacțiile și reflectarea lor asupra nenorocitelor victime mi-a dat posibilitatea să fac împreună cu Tavi următoarele presupuneri, cât rămăseserăm numai noi doi. Nuti a greșit mult față de ea că nu și-a ținut angajamentul cruțându-l pe Nicolae Petrașcu. Anchetarea amândurora avea ca scop principal să vadă dacă nu cumva Petrașcu reușise să-l aducă la o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu ar fi indispensabili. Nu s’au putut însă găsi vinovați neîndoioși, decât în decurs de timp, prin pre zentarea de dovezi de vinovăție care să fie indiscutabile, prin martori, prin mărturisiri. În situația actuală au fost numai zvonuri și presupuneri care s’au arătat că circulă pe piață, chiar și pentru fapte absolut legale și corecte. ÎN CONCLUZIUNE: 1). Nepregătirea organizării detașamentelor de lucrători evrei, urgența organi zării lor, a făcut să se comită erori care s’au îndreptat apoi
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
băgam mâna-n foc. Din pricina mișcării lui imperceptibile, pierdusem orice simț al direcției. Dacă oare cobora? Sau dacă nu se mișca deloc? Punând cap la cap împrejurările care mă aduseseră acolo, voiam să cred că liftul urca. Era totuși o presupunere lipsită de orice temei. Poate am urcat douăsprezece etaje și apoi am coborât trei, sau poate am făcut înconjurul lumii și am revenit în punctul de plecare. Chiar nu-mi dădeam seama. Nu semăna nici pe departe cu liftul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deschidă. Am stat puțin și m-am gândit. Am ajuns la concluzia că era cazul să exclud variantele care îmi trecuseră prin minte mai devreme, și anume faptul că liftul se defectase sau că liftierul uitase de existența mea. Asemenea presupuneri pur și simplu nu stăteau în picioare. Nu în cazul meu. Alții le-ar putea considera firești și știu foarte bine că asemenea lucruri se întâmplă în mod frecvent în lumea normală. Ceea ce vreau să spun este că într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rămâne decât să ne vedem de treabă până în ultima clipă. Mai devreme sau mai târziu ne sună și nouă ceasul. Numai că nu știm când o să se întâmple asta. Nu-mi rămâne decât să-mi relaxez mușchii și să las presupunerile în grija altora. După ce mi-am destins mușchii, m-am așezat pe canapea și am închis ochii. Mi-am adus laolaltă, ușor, cele două emisfere cerebrale. Făcusem treabă bună. Ca la carte. Bătrânul avea pe birou un craniu mare ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și le-am pus între două felii de pâine. După ce le-am terminat, le-am udat cu două pahare de whisky. Am tras concluzia că posesorul craniului fusese unicorn. Dacă nu procedam astfel, nu ajungeam nicăieri. Stăteam pe loc cu presupunerile și-atât. Aveam în mână un craniu de unicorn. Grozav! mi-am zis. Dar de ce mi se întâmplă mie numai lucruri ieșite din comun? Cu ce-am greșit pe lumea asta? Nu sunt decât un Computator amărât și singuratic. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mult prea multă minte pentru un individ care locuiește într-un asemenea apartament! Și pe care l-a părăsit nevasta... adăugă Pitic. Nu m-a mai lăudat nimeni așa de foarte multă vreme. M-am înroșit tot. — Îmi plac grozav presupunerile tale! exclamă Pitic. Intenționăm să punem laba pe cercetările Profesorului și să ajungem și noi cineva în hățișul ăsta al informațiilor. Suntem pregătiți, avem fonduri... avem tot ce ne trebuie. Ne mai lipsiți tu și datele Profesorului. Baza e deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un creion, chiar dacă aș fi vrut. Pitic avusese dreptate. Nu căutau nimic special. Veniseră doar să distrugă. Dar din ce motiv? Să convingă o terță persoană că ei căutau ceva? Și-atunci, cine era această terță persoană? Am renunțat la presupuneri, am băut ultima înghițitură de bere și am pus cutia goală pe măsuță. Matahală a deschis bufetul, a aruncat pe jos toate paharele, farfuriile, farfurioarele, ceștile, solnița, zaharnița, vasul cu făină. Sarea, zahărul și făina s-au împrăștiat în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ar putea fura datele Sistemului stocate în laboratorul subteran. S-au luat măsuri de prevedere incredibil de serioase și, în plus, aparatele de-acolo sunt ultimul răcnet. — Bunicul e cel care se ocupă de ele? — Probabil. Dar e doar o presupunere de-a mea. Până nu luăm legătura cu el, n-avem cum să fim siguri. Deci, mă ajuți să-l scap pe bunic de Întunegri? M-am ridicat din pat ținându-mi mâna la rană. Îmi vâjâia capul de durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceilalți? Nu știu, răspunse fata. Cauza nu s-a elucidat. Se presupune că a fost vorba de o disfuncționalitate a creierului, dar nu se știe de ce a survenit așa ceva. Nu i-a fost nimănui clar. — Trebuie să existe măcar o presupunere. — Bunicul susține că oamenii obișnuiți nu tolerează iradierea creierului. A fost nevoie de o asemenea iradiere pentru a cataliza miezul, adică străfundurile conștiinței. Celulele encefalului au încercat să producă anticorpi, numai că reacția a fost complet neașteptată. A produs moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
părerea lui, nu există decât o singură persoană dintr-un milion sau un milion și jumătate care are asemenea anticorpi naturali cum ai tu, dar nu o poți găsi până nu o investești cu capacitatea de a face permutări. — Dacă presupunerea bunicului tău e adevărată, înseamnă că a avut un noroc chior să mă găsească tocmai pe mine. — Deci, ai devenit foarte prețios ca „mostră“ și totodată, cheia problemei. — Și ce planuri are bunicul tău cu mine? Ce-au însemnat toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înseamnă că dacă programul e anulat la (3), semnul „X“ nu mai e funcțional. Dacă însă, din cine știe ce motive, programul nu se anulează, ajungem la „X“. — Deci, trebuie să-l găsim pe bunicul meu până la prânz, data de 2. — Dacă presupunerile mele sunt corecte, da. — Sunt sigură că așa e. — Posibil, am spus în șoaptă. — Cât timp mai avem la dispoziție? mă întrebă ea. Până când se sfârșește lumea, până face un poc mare... — Treizeci și șase de ore. N-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în stare să pună mâna pe noi într-o fracțiune de secundă. — Vai de mine! S-a încărcat aparatul? Fata s-a uitat la indicator și apoi la ceas. — Se încarcă complet în cinci minute. Hai să ne grăbim! Dacă presupunerea mea e corectă, Întunegrii îi vor anunța pe Simbolatori că suntem aici și indivizii se vor întoarce. Fata și-a scos pelerina și cizmele și și-a pus haina militară kaki pe care i-o pregătisem eu. Și-a încălțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o forță exterioară, nevăzută. — Ai găsit-o? — Nu încă. Ți-am spus și adineauri că am bănuielile mele, dar trebuie să mi le întemeiez pe ceva solid. O să mai dureze un pic. — Vrei să-mi spui și mie care sunt presupunerile tale? Poate te ajut. Umbra și-a scos mâinile din buzunare, a suflat în ele ca să le încălzească și apoi și le-a frecat de genunchi. Ți-e imposibil să pricepi ceva acum. Eu sunt slăbită fizic, dar tu ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în care n-a intervenit nici o defecțiune la sistemul de racordare, ar mai fi existat posibilitatea blocării nucleului conștiinței. Chiar dacă pentru foarte scurt timp, creierul uman n-a suportat șocul. Profesorul și-a tras pătura până sub bărbie. — Au fost presupunerile mele, continuă el după o scurtă pauză, cauzele cele mai posibile. Autopsia n-a rezolvat nimic? — Creierul nu este prăjitor de pâine, și nici mașină de spălat. Codurile și întrerupătoarele nu se văd cu ochiul liber. Aici vorbim despre redirecționarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
între două identități. Dacă ar fi să-ți explic mai concret, aș spune că aveai două ceasuri: unul în buzunarul drept, celălalt în stângul. Posedai propria ta cutie de racordări și sistemul nervos era deja imun la așa ceva. Asta este presupunerea mea. — Vă bazați pe ceva când faceți o asemenea afirmație? — Desigur. Cu vreo două-trei luni în urmă am mai văzut o dată cele douăzeci și șase de cutii negre = sisteme cognitive. Abia atunci mi-am dat seama că al tău era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cunoșteam nici modul în care era alcătuit. Datorită caracterului secret, informațiile la care aveam acces erau limitate. Primeam directive de sus și nu ne rămânea decât să le punem în aplicare. Nu ni se spunea absolut nimic în plus. — Dacă presupunerile tale sunt adevărate, atunci chiar că e o afacere de zile mari, am zis eu. Se iau la întrecere unii cu alții, iar prețurile vor urca incredibil. Dacă sunt la fel de puternici, n-are cum să se prăbușească piața. — Bunicul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o ideea mai bună de a-mi petrece timpul, decât să stau cu cotul rezemat de masă, să beau bere, să fumez și să privesc fix ceasul care marca trecerea timpului în felul său. Majoritatea activităților omenești se bazează pe presupunerea că viața merge înainte. Dacă eliminăm această presupunere, ce ne rămâne? Am scos portofelul din buzunar și am verificat ce aveam în el. Cinci bancnote de zece mii de yeni și câteva de o mie. În buzunarul opus aveam douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
timpul, decât să stau cu cotul rezemat de masă, să beau bere, să fumez și să privesc fix ceasul care marca trecerea timpului în felul său. Majoritatea activităților omenești se bazează pe presupunerea că viața merge înainte. Dacă eliminăm această presupunere, ce ne rămâne? Am scos portofelul din buzunar și am verificat ce aveam în el. Cinci bancnote de zece mii de yeni și câteva de o mie. În buzunarul opus aveam douăzeci de bancnote de zece mii de yeni prinse cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și folosirii medicamentelor, precum și al achizițiilor de echipamente/materiale cu destinație medicală sau lucrări de construcții/reparații. Al treilea tip este state capture, concept creat și dezvoltat de către Banca Mondială pentru a explica realitatea vieții politice În economiile În tranziție. Presupunerea cea mai semnificativă este aceea că legislația și politicile publice sunt influențate În mod decisiv prin mituirea legislatorilor de către câțiva oligarhi/oameni de afaceri. Acest tip de corupție este relevant pentru sistemul de sănătate, În măsura În care se consideră că anumite companii
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]