6,389 matches
-
infern, I-II, București, 2003; Creșterea iguanelor de casă, București, 2003. Repere bibliografice: Dan Silviu Boerescu, Poezia gulagului universitar - Horia Gârbea și Cristian Popescu, PSS, 1993, 9; Sebastian Vlad Popa, Charles Bovary sunt eu, TTR, 1995, 3-4; Călin Căliman, Texte, pretexte, subtexte, contexte, Alceste, Aneste..., CC, 1995, 1-2; Dan Silviu Boerescu, Horia Gârbea, personaj și autor, CNT, 1996, 28; Dan Silviu Boerescu, Horia Gârbea sau Intelectualizarea ironică a emoției, LCF, 1997, 7; Ioan Stanomir, Marele teatru al literaturii, LCF, 1997, 28
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
dând mai degrabă curs liber fanteziei. D. Anghel îl declara superior, prin farmec și concizie, unui Louis Pergaud, scriitor animalier notoriu, laureat al Premiului Goncourt. Grațios poet al necuvântătoarelor, tandru, comprehensiv, în subtext moralist, G. introduce descripția doar ca un pretext de microscenete gingașe. Pictura sau fotografia în sine nu-l preocupă. Reține însă două-trei ipostaze semnificative, se distanțează sau se apropie de obiect, amplifică sau reduce dimensiunile, pentru ca pe marginea unei trăsături definitorii să comenteze nestingherit, de cele mai multe ori patetic
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
care leagă și dezleagă destinele după capriciosul său impuls de moment. În schimb, romanele ce s-au succedat la scurt timp, Partea din care bate vântul (1970) și Al doilea motiv (1972), potențează virtuțile narative evidențiate în nuvele. Folosind ca pretext biografia unei familii (Manafu) sau a unui copil (Dumitru), G. întreprinde o analiză a realităților românești de după cel de-al doilea război mondial. Reîntoarcerea învinsului (1980), ca și Tren de noapte (1981) pun sub semnul întrebării capacitatea minimă a autorului
GEORGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287225_a_288554]
-
traiectoria personajelor de-a lungul întregii narațiuni, vrând de fapt să surprindă „ispitele” apărute în calea unui scriitor în formare, tentațiile care vor să-l abată de la adevărata sa menire. Mai reflexiv, romanul Dragoste la lumina zilei (1989) este un pretext de a studia atât relațiile complexe dintre oameni, cât și unele evenimente istorice. Subiectul pornește de la dorința de „reamintire”, de întoarcere în trecut pentru a cataloga și analiza fapte, senzații sau gânduri. Toate capitolele încep cu „îi era dor”, nostalgie
GHIDRIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287260_a_288589]
-
comunism imaginat după o rețetă încă în uz. Depășind aceste imagini conformiste, de vagă orientare tradiționalistă, dar și neoromantică, declamativă, G. se arată în Altare de iarbă (1969) un autentic poet htonic, încercând totuși să justifice în lirica sa, sub pretextul „miraculos” al vieții trăite în mijlocul naturii-mamă, o vârstă a „împlinirilor sociale”. Poetul devine prin Lynxul (1972) mai reflexiv și mai înclinat spre simbolic. În 1974, adoptând forma fixă, publică Sonetele, volum de versuri dedicate iubirii, considerat de critică „moment de
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
textul respiră autentic. Ruxandra Cesereanu: Pe mine textul propus de Cornel m-a inhibat puțin. L-am perceput ca pe un test pentru noi, Întrucât mie nu mi se pare că este un text doar despre Humboldt. Humboldt este un pretext. Întrebarea mea este cum poate fi acoperit subtitlul acestui text care sună așa: preliminarii speculative la starea de postmodernitate. Pentru că nicăieri nu mai apare cuvântul postmodernitate În text, În afara acestui subtitlu. Pe de altă parte, vreau să verific În ce măsură tu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
însă cu totul plate: „Eminescu este mare și universal prin minunata lui formă, prin fond și mai cu seamă prin armonie” (Eminescu, poet universal, 1941). Somnoroase păsărele de Eminescu și Booz endormi de Victor Hugo, supuse aceleiași „critici integrale”, devin pretexte pentru interminabile exemplificări analitice. Există în Știința literaturii sute de clasificări, diviziuni dihotomice, trihotomice și de alte tipuri. Se disting aici, teoretic, capodopere din punctul de vedere al desăvârșirii elementare, primitive, clasice, manierate. Originalitatea subiectivă se divide în superficială, necompletă
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
Dincolo, București, 1997. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Poezie, CNT, 1968, 19; Dumitru Micu, „Vânătorile”, RL, 1969, 21; Magdalena Popescu, „Vânătorile”, RL, 1969, 27; Dan Laurențiu, „Vânătorile”, LCF, 1969, 51; Mircea Iorgulescu, „Paștele cailor”, RL, 1970, 42; Popa, Modele, 256-259; Tudor, Pretexte, 238-241; Cristea, Un an, 226-230; Ungheanu, Arhipelag, 218-220; Piru, Poezia, II, 413-418; Barbu, O ist., 143-148; Raicu, Critica, 375-379; Iorgulescu, Scriitori, 60-62; Grigurcu, Poeți, 494-499; Alboiu, Un poet, 143-144; Papahagi, Interpretări, 144-148; Dicț. scriit. rom., II, 194-196; Popa, Ist. lit.
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
pot declara public intenția de a oferi bani în schimbul unor date secrete. Aceștia trebuie să aibă ceea ce în jargonul domeniului se numește „acoperire” - adică un motiv plauzibil pentru a se afla în acea țară, metode vizibile de susținere financiară, un pretext pentru a se întâlni cu persoane care au acces la informații de importanță deosebită și așa mai departe 3. În limbajul actual din SUA, se face diferența între acoperire „oficială” și cea „neoficială”. Acoperirea oficială se referă la deghizarea unui
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
sufletele noastre nu pot fi salvate,/ dar cea mai bolnavă,/ cea mai murdară,/ cea mai șireată,/ cea mai veselă amintire/ e mai adevărată decât războiul de o sută de ani” - Apel în sala de disecție), care își ia adesea ca pretext recuzita istorică, semnalată prin titluri ca Întâmplare cu regina Victoria, Ad usum delphini, Blocadă continentală, Istorie murdară, Campanie de miazănoapte. Se încearcă aici o devoalare a tragismului unui secol dominat de totalitarisme, un nou Ev Mediu în care abundă masacrele
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
1941 și din aprilie 1943 până în octombrie 1946, în total 34 numere, purtând denumirea „caiete”. Editorii sunt I. Mihăescu, Tiberiu Iliescu, Constant I. Manea, mai tarziu fiind menționați Marcel Saraș (redactor) și D. Marian (secretar de redacție). Rubrici: „Spiritul cărților”, „Pretexte critice”, „Variațiuni”, „Ecoul cărților și al revistelor”. Spiritul înnoitor, bătăios și contestatar al revistei - reflex al ideilor nonconformiste ale „tinerei generații” - transpare atât din literatura cuprinsă în paginile ei, cât și din articolele de atitudine sau din selecția numelor și
MERIDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
detectiv nu știe să folosească arma automată, dar nimerește perfect, ca un supererou, ținte fixe și mai ales pe cele în mișcare; un rănit declară că a fost ucis și cere să fie dus la spital (Potirul Sfântului Pancrațiu); sub pretextul inspectării unui șantier arheologic, protagonistul primește misiunea de a lămuri misterul apariției OZN-urilor în comuna Malu Mare și totodată pe cel al morților care vorbesc (Damen-vals). Cărțile pentru copii - Sub aripa vântului de noapte (1979), Aventurile unui soldat de
MIHAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
vârste paradisiace ale candorii și elanurilor pierdute („Oh! sufletul! - curatul argint de odinioară”), devin tărâmul sacru al pelerinajelor memoriei (Rondelul trecutului, O umbră de dincolo de Styx). Grațioase sau hieratice gravuri pe motive antichizante evocă un timp legendar, al omului semizeu, pretext de abandonare în ficțiune a convențiilor lumii moderne, de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare,/ Trec, vârtej de aur roșu, de nesip înfășurat/ Și când
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosperus nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume că, sub pretextul doctrinei harului, n-ar fi făcut altceva, în esență, decât să introducă destinul în viața omului și să elimine liberul arbitru. Punctul central al învățăturii acestor critici ai lui Augustin (pe care de-acum înainte îi vom numi și noi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apărarea lui Nestorios, dar era prea târziu. Atât delegația orientală, condusă de Ioan de Antiohia, cât și legații papei întârziau să ajungă la Efes; când Chiril a fost sigur că prima delegație era pe cale să sosească, folosindu-se de un pretext, a deschis lucrările conciliului la 22 iunie, în ciuda protestelor contelui Candidianos, reprezentantul împăratului, care ar fi trebuit să conducă sinodul și să-i asigure buna desfășurare. Chiril a obținut repede hotărârea de depunere a lui Nestorios și de condamnare a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sfinților din Vechiul Testament, apoi a lui Ioan Botezătorul și a celor doisprezece apostoli, adevărați inițiatori ai monahismului (21). Al doilea tip de sărăcie, cel mediu, este cel care presupune ca rugăciunea să fie însoțită de munca manuală; într-adevăr, sub pretextul că se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, oamenii sunt puternic ispitiți să trândăvească, lăsând sufletul să se deschidă către patimi; este atitudinea pe care și Pavel o condamnă (I Tes. 3, 6-12) atunci când îi îndemna pe destinatarii epistolei să muncească
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
evenimente și personaje abandonate sau reluate cu o răbdare aproape didactică), perioada deceniilor al doilea și al treilea ale secolului al XX-lea. Accentul însă nu cade pe această reconstituire, ci pe lumea romanescă pe care o susține. Caracterul de pretext, de ramă pentru ficțiune, al amintirilor este adesea mărturisit în paginile lor. În critică, G. se situează în descendența lui E. Lovinescu și Șerban Cioculescu, în general a criticii interbelice, al cărei continuator el se consideră - în chip explicit - a
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
și a civilizației străvechi. Adam și Eva, Mântuitorul, Sfântul Gheorghe, Tracia lui Manimazos, dar și Bizanțul creștin sunt repere-subiect ale unor invocații sau alegorii. Epicul decorativ și jocul lingvistic baroc-naiv justifică asocierea textului cu „icoana pe sticlă”, modelul fiind doar pretext pentru etalarea unei măiestrii ce trimite la abilitatea și inventivitatea meșterului popular. În Megalitice (1972), o altă carte reper în opera lui G., se remarcă din nou joncțiunea dintre universul rural și cel mitic. Țăranul e văzut ca discipol „al
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
din forța obsesiei. Concretul devine predominant și în latura lui repulsiv-fiziologică doar într-un poem ca Vlad Țepeș și în expresia angoasei în fața morții (Declin). În ciclul Basme, inspirația pare să se autohtonizeze, însă motivele, reduse la chintesență, sunt simple pretexte pentru exprimarea acelorași obsesii interioare. Conținând versuri notabile, placheta nu constituie totuși, cum s-a afirmat, un eveniment în lirica vremii. G. a mai publicat unele poeme disparate și, în 1939, un grupaj ce relevă o tentativă de înnoire, năzuind
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
de pornire) se transformă, pe nesimțite, în povestirea unei aventuri captivante. Nu întâmplător, autorul decide să exploateze resursele consacrate ale eposului de călătorie și ale taifasului de popas, care - în istoria literaturilor europene, cu precădere în secolul al XVIII-ea - oferiseră pretexte generoase fraternizării dintre proza de observație și metaliteratură. Groșan este printre puținii creatori de școală nouă care n-au devenit prizonierii unei singure formule epice, asimilând, cu o complicitate matură, atât experiența intertextualității, cât și stilul perifrastic faulknerian ori minuția
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
dimpotrivă, acolo unde fiecare cunoaște pe fiecare, interesul personal meschin pândește mereu conjunctura politică favorabilă ca să declare un conflict deschis. Persecutarea evreilor, în numele purității etnice, otrăvirea sufletelor unor amăgiți de o așa-zisă revoluție națională, dorința de parvenire folosind ca pretext idealuri patriotice, toată această lume agonică a anilor ’40 este văzută de observatorul-povestitor cu ochi necruțător. Romanul La Saison morte (1990), scris în exil, este alcătuit din secvențe cvasiautobiografice, confesiuni deghizate ale unor personaje imaginare, care sunt, de fapt, ipostazieri
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
însă deturnată de numeroase digresiuni teziste și de o neinspirată aglomerare de argumente împrumutate de la autori precum Max Nordau. Orașul amintirilor (1936) pare a fi o carte mai puțin obișnuită; filonul autobiografic și evocarea Iașului adolescenței nu sunt decât un pretext pentru alcătuirea unui „jurnal” al propriilor stări sufletești și, totodată, a unui variat „inventar” de lecturi, unde se întâlnesc, după o logică îndreptățită de structura însemnărilor, numele lui Ludwig Büchner, V.G. Korolenko, Alfred de Musset, Paul Verlaine, Jacques de Lacretelle
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
să transforme asociația scriitorilor Într-o mișcare artistică «de masă», reunind amatori, semi-profesioniști și profesioniști. Menținerea În funcțiune a scriitorilor funcționari, foști cenzori și activiști esteți, a permis reluarea unui ansamblu de proceduri proprii vechii literaturi instituționale, uneori chiar sub pretextul reparării nedreptăților anterioare. Instituțiile guvernamentale și non-guvernamentale - precum Fundația Culturală Română și Uniunea Scriitorilor - se străduiesc În continuare să inventeze o «literatura națională» În afara frontierelor, al cărei statut În același timp național și literar este cel puțin discutabil. În același
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sub numele de Arbeiter und Bauern Fakultät În RDG. În această nouă instituție, cursul lui Bogdanov (știință universală a organizării sau tectologia) a fost eliminată, proiectul său de a constitui o a treia facultate, rezervată științelor fundamentale, fiind respins sub pretextul paralelismului cu Învățămîntul de stat. O distincție formală Între Școală Centrală, purtînd numele lui Lenin (Leninschule) și secțiunile naționale, considerate școli separate, apare În aceste mărturii. Markus Wolf (1989) prezintă un exemplu de prietenie „indestructibila” În pofida traiectoriilor foarte diferite ale
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
opiniei lui Eugen Ionescu despre această „generație” după război, vezi și Mihai Dinu Gheorghiu, „Quelques révélations sur Eugène Ionesco”, Liber, 26, marș 1996, pp. 8-10. Discursul ambigu al apologeților „generației 1927” asupra „lichidării elitelor” de către regimul comunist servește adesea de pretext unor operații de spălare ideologică. Nae Ionescu a murit În urma unui infarct la puțin timp după ieșirea din lagărul unde fusese Închis Împreună cu alți militanți sau simpatizanți ai Gărzii de Fier, Închiși de poliția regelui Carol al II-lea. Mulți
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]