12,874 matches
-
și transpirată în mâna mea și să merg cu tine o bucată de drum prin pădure, timp în care mă prefăceam că iau în serios cugetările tale ridicole. Și tu luai de bune toate răspunsurile mele. Incapabil cum erai, nu pricepeai că de cele mai multe ori le dădeam în bătaie de joc. Când, de exemplu, m-ai întrebat despre eternitate, ți-am comunicat că există două eternități, una înainte și alta după noi, și că amândouă sunt probabil egale. Și tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
prevăzut cu invitații la dezbateri furtunoase pe fondul muzical tumultuos al Odei Bucuriei, era mare animație și agitație, nu numai din cauza extinderii Uniunii, despre care se tot discuta pe la toate talk show-rile televizate, în contradictoriu, pentru ca nimeni să nu mai priceapă nimic, ci și datorită unui discurs pe care președintele anunțase că avea de gând să-l țină nu peste multă vreme în Parlament, inspirat de raportul comisiei Tismăneanu, care își încheiase activitatea. De când dăduse peste acel forum, Bart îi prinsese
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în minte, așa, niște cuvinte înțelepte: „Căci oamenii, din cer, or să-și aleagă atât frumos... cât pot ei să-nțeleagă.” Eu aș spune atâta rai, cât pot ei sănțeleagă... Asta am dorit, eu și Liviu, să le facem să priceapă, cât rai poate fi adus pe pământ prin iubire, prin pace, prin armonie, prin străduință... Nu poți iubi ceea ce nu înțelegi, eu asta am încercat și am să încerc mereu să le ajut să înțeleagă, alegerea însă va fi desigur
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
iar o nouă sectă... Acum mi se oferă șansa să am un îndrumător, Bart. Acum, nu altă dată, înțelegi ?... Arm sfârșise ce avusese de spus și Bart îi apucă din nou mâna și i-o strânse. Până la urmă, reușise să priceapă destul de bine în ce consta Rugăciunea, dar felul în care ea își asuma totul îl tulburase și îi strecurase în suflet un pic de tristețe. Arm avea un suflet cu mult mai complicat decât își închipuise el la început și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dar ea se desprinse ușor din îmbrățișarea lui. Ea se așeză pe scaun și tăcu o vreme, cu un aer nu prea vesel pe chip, ca și cum i s-ar fi întâmplat de curând ceva neplăcut. Bart o privi oarecum mirat, nepricepând ce era cu ea în ziua aceea, apoi zâmbi, ca să destindă atmosfera, și îi oferi o cafea și puțină ciocolată amăruie, dar ea refuză. Cred că mă voi întoarce curând la jurnalistică, îi dădu el de veste pe un ton
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
micșora, dar poate ajunge oare la zero?... Pământul se va roti atât de repede sau nu se va mai roti deloc?... întrebase apoi și nici unul dintre colegii lui nu fusese în stare să-i dea un răspuns. Nici acum nu pricepea cum, dar Arm simțise, înțelesese foarte repede situația creată de apariția lui Beatrice în viața lui și într-o dimineață, la micul dejun, față de fete îi spusese cu multă candoare că din seara aceea va dormi pe canapeaua din atelier
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lor despre tine, îi ciripi Camelia la ureche, așa ca de-acum încolo să ai grijă! Ar trebui să-ți mai înnoiești garderoba cu vreo două-trei costume Armani, nu crezi? Dacă mă lași, o să te ajut tot eu, că mă pricep... Bart începu să înțeleagă și se înroși ușor, dar nu mai apucă să replice nimic, fiindcă emisiunea era pe punctul de a începe și Camelia îl trase de mână după ea pe platou, ocolind camerele de luat vederi și grăbind
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
asta, știam asta, o vedeam cum arată - nu are nimic din feminitatea ta, nimic, nici banală nu e, ci chiar dezagreabilă. Am știut asta și am văzut-o așa de la început! Vezi, nici eu nu mă înțeleg... Da, era foarte pricepută în pat, dar nici cu asta nu m-a convins, dimpotrivă, am înțeles că fără iubire sexul nu înseamnă nimic pentru mine... Vreau înapoi acasă, acasă la tine, la iubirea noastră... Arm tăcea. Descumpănit total, Liviu adăugă: Te-am chemat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bucătăriei Crăița era o mare leneșă. Crăița stătea lângă ea, bosumflată.O cunoștea prea bine ca să nu știe că era deja panicată. Nici ea nu era tocmai veselă. Se așteptase ca fata ei, foarte inteligentă și isteață de altfel, să priceapă ce dorește. Trebuie să te obișnuiești cu un buget al tău. Crăița o privi cu teamă. De ce, ai să pleci? Nu vreau! Nu, iubito, nu plec nicăieri, tu ai să zbori din cuib și nu vreau să fii o mototoală
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
promit. Mi-o dai și pe Mădă? Nu, iubito, Mădă are altă vârstă, alt ritm biologic, e un copil încă, va călători deocamdată cu noi... Desigur, și tu,dacă dorești, dar la vârsta ta... Da, mam, e bine că ai priceput! Nu vreau să te jignesc, dar... da, mă distrez altfel cu prietenii mei. Asta nu înseamnă că nu vă iubesc! Știu, Crăița. Așa e viața, și eu am plecat de lângă mama și nu înseamnă că nu o iubesc... Păsările zboară
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
adopție? Nu, mam, doar că nu înțeleg! Cum se poate ca cei care te aduc pe lume să nu te iubească, să te arunce ca pe o șosetă, iar alții, care-ți sunt străini, să te iubească toată viața...Nu pricep și pace! Bună întrebare! Cum se face că o femeie iubește un bărbat sau pe copilul ei? Ai sau nu ai sentimente materne, paterne, așa cred eu... Despre părinții tăi naturali... Poți să știi cât au fost de săraci, de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
el cât de mic, plămânii având - după cum se vede - un rol deloc neglijabil într-o astfel de meserie. Apoi, de mai multe ori pe zi, pentru exersarea degetelor, cât și pentru dezmorțirea lor, după ore de scris, cânt, așa cum mă pricep, la harpă. Este, totodată, un mod cum nu se poate mai potrivit de a-mi liniști sufletul și mintea. Când copiez un text, mă gândesc doar la literă, evitând ca firul epic al scriiturii să mă atingă; atenția mea distributivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-mi actul și o să vedeți! Au crezut, probabil, că am înnebunit. Știau și ei bine că recluziunile făcuseră ravagii printre Caligrafi. Am apucat un tub din mâna unui cavaler și, desfășurând pergamentul, am citit cu glas tare finalul. Nu au priceput imediat, deși folosisem o intonație ce reliefa cum nu se poate mai limpede noua semnificație a textului. E drept, cei adunați erau mai mult oameni ai armelor, pentru ei rostirea cuvintelor într-un fel sau altul având mai puțină importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
urma să trăiască din ceea ce învățase la pension. Știa să coasă lenjerie și să brodeze; putea să ajute copiii micii protipendade la lecții - la franceză, mai ales. Și-ar fi găsit, poate, o slujbă la Primărie, avea scris frumos; se pricepea și la cifre, ținuse registrele magazinului: Tim fusese mulțumit. „Să nu-ți aud vorbe când mă întorc!” i-a zis acesta. „Lumea știi cu e... Doi, trei ani... Poate, atunci, ne va fi mai bine...” ...Cei trei ani au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
afacere; ori nu sfârșise pe cea veche, totuna. Dar în anul următor s-a petrecut ceva neobișnuit. În calea Donnei Iulia, într-o dimineață, s-a oprit un bărbat. Acesta i-a spus câteva vorbe, dar ea nu le-a priceput. „Nu înțeleg, domnule!” a zis și, ocolindu-l, și-a urmat drumul. Îl mai zărise; un ins înalt și slab, cu părul tăiat scurt, ivit nu de mult prin partea locului. Avea ochii cenușii. Întâi i se păruseră albaștri. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să deschidă focul la vreme: lupii rămași, stârniți de sânge, s-ar fi năpustit asupra celor căzuți, iar el ar fi avut răgazul să-și încarce puștile. Văzând cum stau lucrurile, târgoveții ar fi sărit, care cum s-ar fi priceput, să-l ajute. Degeaba le spuse că vulpile erau semnul sigur al invaziei: credeau că iarna grea le mânase spre așezare. Duminică, la ceasul când lumea se pregătea să intre în biserică, Vânătorul de lupi albi, proțăpit în ușă, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nițel scrântită. „Se vede că nu l-ați cunoscut pe Vânătorul de lupi albi!” a zis, râzând, Donna Iulia. „Sunteți doar de câteva luni aici... Venise din lumea largă anume pentru mine! TREBUIA să ne întâlnim! Eu asta n-am priceput! Dar acum sunt sigură. Altfel de ce s-ar fi pornit lupii cei albi tocmai asupra acestui târg?” PAGINĂ NOUĂ CEASORNICARUL Poate, cândva, aflând mai multe despre nedeslușita poveste a Ceasornicarului și a orologiului său, voi reveni asupra acestor întâmplări. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
la acest orologiu...Și mi-au trebuit mai mult de zece ani ca să-l lucrez. Nimeni încă nu a izbutit așa ceva. E muncă de om, nu minune. Minune va fi doar în ochii și în mintea celor ce nu vor pricepe că în lumea asta nimic nu este imposibil. Absolut nimic!” Cei adunați s-au uitat unii la alții. Ce să mai zică? Și ce să întrebe? Ar fi fost, poate, o mulțime de aflat, dar nu doreau să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
rostogol, zeci de metri, o sută; se ridicau iar. Orologiul nu bătuse niciodată, deși trecuseră peste trei săptămâni. E drept, nici nu se petrecuseră evenimente deosebite în urbe, dar măcar să facă un bang oarecare, acolo, să audă lumea și să priceapă că meșterul nu i-a îmbrobodit de tot! Mulți începuseră chiar să uite de mașinăria din vârful turnului. Era o liniște în orășel de parcă încremenise totul în ziua în care s-a auzit pentru prima oară orologiul. Trei bătăi prelungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lăsând, prin curțile în care lucra cu ziua, totul baltă. Văzuse în câteva rânduri târgul ce căpia dintr-odată. Din senin, i se părea. Îi mai explicau oamenii, prin semne, cum stau lucrurile, mai citea pe buze, dar nu putea pricepe cum ceva nevăzut, inexistent pentru el, poate să aducă atâta tulburare; unii îl fericeau pentru beteșugul său. Târgoveții erau mai necăjiți ca niciodată. Povestea cu Banca dăduse peste cap mica lor fanfaronadă, vroiau să-și verse nițel năduful, bătăile orologiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu viscol cumplit, de către un străin, care pe ascuns venise, pe ascuns plecase - ar fi dacă nu pricina, atunci, sigur, vestitorii celor ce se tot petreceau. Jocul lor - se spunea - nu era întâmplător. Pentru cine nu avea darul să-l priceapă, totul nu era decât o hârjoană păsărească. Ceasornicarul însă, știutor, putea să le citească zborul: pentru el, fiecare tumbă era un semn precis, iar numărul rotirilor, durata lor, cât și dispunerea păsărilor în diferite formații alcătuiau semne pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
doi au răscolit peste tot: și în pod s-au uitat. „Nu sunt nicăieri!” le-a zis celor adunați Funcționarul. „Se vor face cercetări!” i-a asigurat Jandarmul. „Cărțile vor fi găsite!” „Și, de vor fi aflate, cine să le priceapă?” a revenit Funcționarul. „Va trebui, pentru asta, să chemăm pe cineva din Capitală. Sau să le trimitem acolo. E lucru încâlcit cu ele... Să mai...” Dar oamenii nu l-au mai lăsat să vorbească. „Ceasu’! Atunci să vedem ceasu’!” „Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în parte, cele ce se petreceau dedesubt, în labirint. Vorbeau mai mult în parabole, nu erau oameni de rând și era necesar ca înțelepții să descifreze și să reia spusele lor în așa fel încât mulțimea adunată ciopor să poată pricepe, cât de cât, ceva. Ceea ce făceau cititorii în stele și înțelepții era o artă scoasă de sub semnul tainei și nimeni nu avea dreptul să contrazică ori să reinterpreteze cele spuse de aceștia. Cititorii în stele erau veniți de aiurea; niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de gât, auzindu-l cum tot îi spunea Mijlociului că va ajunge un poet genial! Mijlociul genial! Separat - scârba! -, a încercat să mă asigure de același lucru. Trei Shakespeare! Ce mai, ne-am tras clapa unul altuia așa cum ne-am priceput mai bine. Și chiar mai mult. Fiindcă, odată, jucându-ne de-a polițiștii, cei doi, anchetându-mă, mi-au prins mâna în ușă, frângându-mi câteva falange. Niște bestii. Cred că nu am exagerat îmbrâncindu-l, în câteva rânduri, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
efect fascinant. Paralizant, mai degrabă, fiindcă în fața claviaturilor ne trezeam speriați, țepeni, niște momâi. Ce mai, ne dădeam în vânt după muzică, tot așa cum unii se dau după filmele de groază. Tremură, plâng, țipă, dar dau năvală. Ascultam și nu pricepeam nimic; actul nostru era pur organic. Afoni perfecți. Nimic spiritual. Totuși, firile noastre voluntare și biciul nevăzut al tatălui - padre padrone - ne-au antrenat într-o muncă aproape neomenească. Exersam fiecare câte zece ore pe zi. Uneori și noaptea. „Labor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]