2,866 matches
-
cât de rău ar fi și cum s-ar amplifica aceste sentimente de inferioritate pentru oricine ar lucra toată ziua într-un loc plin de trupuri frumoase, așa că încerc din nou: ― Lucrezi de mult aici? o întreb, încercând să fiu prietenoasă. ― Da, spune Jenny, de data asta refuzând până și să se uite la mine, după care se întoarce și iese din birou. ― Scuze, spune Brad, trecându-și degetele prin păr. Uneori poate fi dificilă. ― Nu-ți face griji, înțeleg mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ascensiune, cu cei care vor să fie celebri și se agață de fiecare cuvânt al ei, care-i hrănesc aura de putere ce-o înconjoară. Nu e însă obișnuită cu tipi ca Ben, adică nu cu bărbați politicoși, fermecători și prietenoși, dar care nu reacționează în nici un fel la flirtul ei fățiș. Chiar săptămâna trecută l-a chemat la ea ca să-i spună că ar trebui să meargă să bea ceva împreună, ca să discute despre cum merge emisiunea și să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sex sălbatic, zgomotos, după care se dau amândoi jos din pat și merg să alerge pe plajă. Pentru Jemima este pură fericire, pentru că este atât de neobișnuită cu traiul aproape de apă, cu soarele cald de dimineața devreme, sau cu zâmbetele prietenoase ale trecătorilor. Se opresc să ia micul-dejun pe drumul de întoarcere: un pahar de suc de legume, o brioșă de coacăze sau un biscuite cu afine fără zahăr și fără grăsimi. Brad se duce apoi să facă un duș acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trebuie să privim oriunde există șanse. Dar spune, cum e? Trebuie să fiu sinceră cu tine, chiar sunt impresionată. Brad e pur și simplu perfect Știți ce este ciudat? Dacă Lauren n-ar fi fost atât de deschisă, atât de prietenoasă și de naturală, probabil că m-ar fi intimidat și aproape sigur aș fi luat franchețea ei drept o ofensă. Dar eu m-am simțit așa de ușurată că am găsit un aliat, pe cineva care, în ciuda părului lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o pauză. Mai mult, nu era numai asta. Era varză și la sex oral. ― O. Ce puteam să mai spun? Nu prea era genul de chestie pe care s-o discuți cu străinii, nu-i așa, indiferent de cât de prietenoși par unii. ― Da, a dat ea din cap. Știi cum era... nu-mi găsea clitorisul nici dacă ar fi avut o săgeată mare și roșie care să-i arate drumul. La asta am roșit, și încă mai roșesc la amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să mă simt puțin, dar extrem de puțin plictisită de sală. Când ieșim, dăm peste Jenny care se pare că încearcă să facă un efort. ― Ea e prietena mea Lauren, îi spun eu lui Jenny, pe de-o parte ca să fiu prietenoasă, dar pe de alta ca s-o și provoc pe Jenny, să văd dacă e la fel de nepoliticoasă și cu o prietenă de-a mea. Și ea e Jenny, îi spun eu lui Lauren. ― Bună, spune Lauren cu un zâmbet amical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
înțelegere. Să nu-l lași să te muncească prea tare. ― Stai liniștită, spune Jenny. Asta e meseria mea. Oricum, o zi bună. Zâmbește și dispare, iar eu mă întorc la Lauren cu gura căscată. ― Asta a fost cât de cât prietenoasă sau a fost doar închipuirea mea? Lauren ridică din umeri. ― Mie mi-a părut în regulă. De ce? De obicei nu-i așa? ― Poate sunt eu de vină, dar dățile trecute când ne-am mai întâlnit a fost a naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e de fapt problema ta? Îmi ajunsese, și eram hotărâtă să n-o las să scape de data asta. ― Chiar crezi că ți-aș împărtăși ție din problemele mele? spuse Jenny ironic. ― Uite ce e, chiar am încercat să fiu prietenoasă, și tu ești pur și simplu - practic am explodat eu - a dracului de nepoliticoasă. ― Așa să fie? Ei bine, nu țin minte să-mi fi spus cineva că trebuia să fiu drăguță cu tine. ― Sunt prietena șefului tău. Dumnezeule, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pungă... ― Bine. Ține și pe aiștia - i-a aruncat lotrul încă o pungă cu câțiva galbeni. Ai, însă, grijă să nu mă superi! Că dacă aflu că nu au venit jandarii... - a sfârșit lotrul vorba, cu o privire mai puțin prietenoasă. ― Mă știi pe mine că umblu cu cioara vopsită? La mine una-i una și două îs mai multe. Da’ uite că Irinuța vine cu cele trebuitoare unui bărbat ca dumneata... Eu am să te las să mănânci în pace
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la portiță. Să vii! ― Am să... - nu și-a sfârșit ea vorba, lăsând mâna moale în palma lotrului... Mergeau cu repeziciune. Inima le bătea să le spargă coșul pieptului... Lotrul o ținea de mijloc, săltând-o peste locuri mai puțin prietenoase... În sfârșit, au ajuns. A luat-o în brațe și a trecut o peste prag, ca pe o mireasă. A aprins lampa, după care a ieșit, să vadă dacă în jur e liniște. Când s-a întors, șerpoaica se afla
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și, cu același mers degajat cu care se deplasa de obicei, îndreptându-se către noi. —Dumnezeule, am fornăit eu, vine încoace! înainte ca Brigit să-mi poată răspunde, Luke stătea în fața noastră. Era tot un zâmbet și avea un aer prietenos, ca de cățeluș. —Tu ești Rachel, nu-i așa? Am dat din cap fiindcă dacă deschideam gura izbucneam din nou în râs. Mi-am dat seama vag că trebuia să dau ușor capul pe spate ca să mă pot uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi pari cunoscută. După care a început să mă interogheze: — Care e numele tău de familie? Walsh? Unde locuiești? Ai o soră mai mare? A fost la Wesley? Are părul lung? Și niște... ăăă... ochi uriași? E o tipă foarte prietenoasă? Cum o cheamă? Roisin? Imelda? Ceva în genul ăsta? Claire! Exact! Da, am călărit-o într-o noapte, la o petrecere din Rathfarnham, acum vreo zece ani. Un cor de voci ultragiate a izbucnit instantaneu. —Cum poți să spui așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
privire de ansamblu și, la prima vedere, n-am văzut pe nimeni care să fie, clar, o vedetă pop. Ce păcat! Așa cum nimeni nu părea desprins din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Mare păcat! De fapt, alcoolicii păreau foarte prietenoși. S-au agitat grozav ca să-mi facă loc la masă. Privind încăperea aceea în amănunt, am descoperit că era surprinzător de lipsită de orice strălucire. Deși exista posibilitatea ca decoratorul să fi folosit pereții de un galben lucios, specific instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vreo cinci erau femei. Bătrânul obez din dreapta mea își îndesa de zor mâncare în gură. Oare era bulimic? Tânărul obez din stânga s-a prezentat ca fiind Davy. —Bună, Davy, am zâmbit eu cu demnitate. Nu era nevoie să fiu foarte prietenoasă. îmi propusesem să păstrez o distanță strictă, dar să fiu întotdeauna plăcută și politicoasă. în fond, eram sigură că viețile lor erau și așa destul de nenorocite. Nu era cazul să mai adaug și eu ceva la amărăciunea lor. Tu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mari de sudoare mi se prelingeau pe pielea capului și dintr-odată am simțit nevoia să fac ceva pozitiv. M-am trezit în picioare, căutându-l pe Mike. Uitând de decizia de mai devreme de a nu mă arăta prea prietenoasă față de el, m-am îndreptat spre Mike și l-am întrebat pe un ton războinic: — ȘI ACUM CE FACEM? Am reușit să mă abțin să nu-l înșfac de pulover și să nu adaug într-o izbucnire sălbatică și necontrolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
legat încerca să mă trezească în miez de noapte. Probabil că era una din pacientele alea sonate, care scăpase din camera din pod în care fusese încuiată. —Bună, am răspuns eu. întoarce-te în pat, am adăugat pe un ton prietenos, dar hotărât. Acum, speram eu, avea să mă lase să mă culc la loc. — Sunt asistenta din tura de noapte, mi-a explicat ea. Iar eu sunt Clovnul Coco, am zis eu. Dacă mă provoca, puteam să fiu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Auzisem undeva că atunci când ai de-a face cu nebunii trebuie să discuți cu ei cât se poate de rațional. Pentru că nu e în echipa lui Don. Dintr-odată, cuvintele „echipa lui Don“ au aprins un beculeț ciudat și deloc prietenos. — Eu sunt... sunt... în echipa lui Don? am întrebat-o șovăitor. Dintr-odată, mi-am dat seama că se putea să fie adevărat. Nu fusesem de acord cu asta seara trecută...? — Da. M-am simțit cuprinsă de o profundă dezamăgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine poate să mă bată cu cureaua, dar vreau să-i lase în pace pe copii. M-am uitat la Neil a cărui față era neagră de furie. Era de nerecunoscut, nu mai vedeai în el nici o umbră din bărbatul prietenos și sclipitor care fusese acum douăzeci de minute. Deci e adevărat, nu-i așa? a întrebat-o Josephine cu infinită compasiune. Neil a făcut tot ceea ce ai scris în chestionar? — Da. Răspunsul semăna mai curând cu un geamăt. — Sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că pentru o petrecere reușită nu ai nevoie decât de câteva camioane de băutură și de droguri. Cu toate că, de fapt, nu cumpărasem droguri pentru invitați, ne asiguraserăm că vor avea la dispoziție un stoc generos: rezervaserăm toate proviziile lui Wayne, prietenosul nostru vecin, care mai făcea și pe dealerul. Iar în chicinetă depozitaserăm o cantitate eroică de băuturi. Cu toate astea, în apartamentul nostru nu părea să se dea nici o petrecere. Eram complet derutată. Stăteam în sufrageria goală, care căpătase de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-am scris numărul de telefon, iar dedesubt am adăugat „Sună-mă!“ și am semnat „Rachel“. M-am întrebat dacă să scriu „Cu dragoste, Rachel“ sau numai „Rachel“. M-am gândit că varianta „Rachel“ era mai sigură, dar mai puțin prietenoasă. Apoi, în josul paginii, am mai scris „Fata de la petrecere“. Asta în cazul în care nu-și aducea aminte de mine. Am stat și-am deliberat dacă să-mi desenez și portretul, dar mi-am luat seama. După care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nopții aceleia umilitoare pe care o petrecusem cu el. Din fericire, Chris nu era prin zonă. întâlnirea a fost destul de diferită de cele la care fusesem în timpul internării la Cloisters. Au fost mult mai mulți oameni. Toți mi-au părut prietenoși și m-au făcut să mă simt bine-venită. Și în loc de o singură persoană al cărei rol era să-și descrie experiențele legate de consumul de droguri din trecut, la întâlnirea asta au venit mai mulți oameni care au povestit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la nici o petrecere? Se duceau acasă să doarmă? în scurt timp, am rămas singură, pusă pe petrecere, dar lipsită de parteneri. Am încercat să le zâmbesc celor câteva persoane care mai rămăseseră în bar, dar nici una nu s-a dovedit prietenoasă. Paranoia a început să mi se insinueze încet în creier. Nu aveam nici un ban, nu aveam droguri și nici prieteni. Eram singură și nedorită, dar parcă tot nu-mi venea să mă duc acasă. Până la urmă, am fost nevoită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din sud. Ăla care era capitala mondială a incestului. Aveau niște nume grozave ca Jimmy-Jean, Bobby-Jane sau Billy-Jill. Eram chitită să mă împrietenesc cu ele, dar păreau cam temătoare și suspicioase cu toți cei din afara cercului lor. Singurele care erau prietenoase cu mine erau Wanda, o texancă de doi metri, cu părul oxigenat, care mesteca tot timpul gumă și avea dificultăți în a se obișnui să nu mai locuiască într-o rulotă. Și o altă tipă mustăcioasă, planturoasă și cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oxigenat, care mesteca tot timpul gumă și avea dificultăți în a se obișnui să nu mai locuiască într-o rulotă. Și o altă tipă mustăcioasă, planturoasă și cu părul tuns scurt, care răspundea la numele de Brad. Ea era foarte prietenoasă, dar, sinceră să fiu, o bănuiam de motive ascunse. Era o perioadă foarte stranie. Mă simțeam singură, alienată, izolată. Dar nu era în întregime neplăcut. Doar că sentimentele pe care mi le trezise revenirea în New York erau copleșitoare. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deloc. Eu mă numesc Regele Lup. Ochii lui adânci luceau într-un fel aparte, de parcă ar fi avut ceva nobil în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în șosete cafenii, iar pe frunte avea desenat un fel de contur argintiu, ca vârful unei coroane regale. Părea într-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]