16,190 matches
-
Mă predau. N-am parteneră. Glumești?! Don Juan-ul din lumea afacerilor? Știam că te ții la distanță, dar să nu ai cu cine? Nici asta nu cred. Of!... O.K. Da. Mă predau. Mint. Dar nu pot spune la telefon. Promit că-ți spun! Sunt disperat! ...O.K. vino să mă iei. Cu juma' de oră-nainte? Da. Presupun că nimerești. Bună glumă! șopti Doru când închise. Mai avea timp să facă o vizită. La Amanda. Când intră în apartamentul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
oraș locul în care mergem. A, și mai avem mult? Nu chiar. Totul se rezolvă în vreo treizeci de minute. Luăm un elicopter. Ce? Da, haide, haide, glumi, eu vreau să fie totul o surpriză. Am pregătit ceva foarte frumos. Promit. O.K., râse. Nu mai întreb. Nu era pic de tensiune. Atâta vreme cât evitau să discute despre unde merg, purtară conversații superbe. Doru remarcă ce bine se potrivesc. Am studiat și eu acolo. Doar lucrăm în același domeniu, nu? întrebă Doru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trotuar profit de o mică mulțime și vreau să fug, însă imediat (mă lovește) se face negru. In mașină sunt legată de portiere. Mă apucă îndată cu năbădăi. Ia prostiile astea de pe mâna mea. Nu prea cred. Pauză. Mă frământ. Promit să nu mă port aiurea. Sigur?! Sigur. Fie. Suntem în câmp. Cred că au trecut vreo două ore de când am coborât din tren. Și mai cred că ne îndreptăm spre munți. Îmi adun picioarele la piept îmbrățișându-mă cu drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Pistolul e descărcat. Trag și nu se întâmplă nimic. Iată-l pe cel plin, îmi spune. Înapoi. Cineva sosește la ușă. El se încruntă. Îmi spune: Te rog să nu faci prostii si să fii calmă. Eu deja disper. Îți promit, și mi-o spune sincer, că totul va fi bine. Vede ca înțeleg și deschide. Un cunoscut de-al său. Eu îmi verific posibilitățile: nu sunt multe, dar nu cred că rezist. și atunci mă uit la el, și măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne zâmbesc. Ne uităm unul la altul când și când și purtăm iarăși o conversație. Sunt mai multe replici cu frânturi. Îmi țin mâna într-a lui și știu că el va fi acolo când voi avea nevoie de el. Promite tăcut. Vorbim despre vrute și nevrute, fără a ține mai mult de două replici un subiect. Cimentul e stricat și pe jos sunt multe pietricele. Ele se joacă. Eu îi zâmbesc, politicos. Și între noi există ceva mai mult decât ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sunt încătușate, însă felul lui de a se purta cu mine cu mănuși și distant mă lasă să trăiesc. Vreau să-mi desfaci astea. Știu, însă cum te vei vedea liberă, vei încerca ceva, și nu e cazul. Ba nu. Promit că Lasă. Când eu spun ceva Nu, spune definitiv, întrerupându-mă. Și aici îmi amintesc de "Zmeul de aur" de Kosztolanyi Deszo, de "Lumina stelei îndepărtate" de A. Ceaikovski, "Himera" de Gh. Săsărman la editurile Albatros, Editura pentru Literatură universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
învățat lecția? Are noroc că nu-mi displace de el. Nu vorbesc, mi-e lene (lenea e cucoană mare) Șăgalnic șade lângă mine. Și stăm așa până când el își termină lucrul pe care l-a început în acea zi. Îi promit că nu-i voi divulga identitatea. El își scoate masca și mi-o dă. Eu o zvârl pe fereastra mașinii care mă aduce înapoi. Și mă sărută lung, dulce, pasional. Vine din când în când să mă vadă . Și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă smucește. Țip. El mă trage după el. Însă eu apuc o piatră și i-o izbesc de cap. Stai locului îți spun. Însă eu nu mă opresc și mă trezesc jos culcată și cu el deasupra mea. Stau, stau, promit, rostesc când îmi dau seama ce se întâmplă. Însă numai la câțiva pași de cabană mai încerc din nou să mă eliberez. De data asta când mă trezesc pe pământ, îmi pierd respirația, întind mâinile în față și clipesc des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
azi e pentru tine. Ce vrei? Mai vreau. Și eu. Pe la miezul zilei vine la mine și îmi spune: Vreau să mă căsătoresc cu tine. Tu vrei? Sigur. Numai dacă ai grijă de tine pentru a nu mă lăsa singură. Promit. Te iubesc. Știu! Știai? Te-am crezut. Altfel nu aș fi ... Mulțumesc. Acum, să lămurim ceva: dacă eu m-aș droga? Te-aș respecta ca persoană, însă dacă aș vedea că nu te mai descurci, aș lua măsuri. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prevestească ceva rău. —Spune-mi și mie ce-a visat. —Hai, du-te la școală că nu ai timp pentru așa ceva! — Te rog, Ceci, te rog! —Du-te, Elena, nu mă înnebuni! — Îmi spui când mă întorc? — Îți spun. — Îmi promiți? —Du-te, măi, odată! După plecare sorei sale, Cecilia, cu fiecare înghițitură de cafea se tot gândea la tâlcuirea visului. Poate coridorul întunecat din visul mamei era tunelul despre care se vorbește frecvent, prin care s-ar zice că se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Alo! — Alo! Da! —Băiatul din parc? — El este. — Sunt Cecilia. Nu te supăra, dar nu mă aștepta azi că azi termin târziu și e păcat să pierzi atâta timp. Dacă ții neapărat să ne întâlnim, rămâne pe altă dată. —Îmi promiți? Sigur! Cred că nu te superi. Pe tine să mă supăr? Cum aș putea face acest lucru. Bine.Vom ține legătura.Te voi suna că am numărul tău și tu de asemenea îl ai pe al meu care se înregistrează
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cum că are o soră și spera că atunci când vor avea ocazia să vorbească va afla mai multe și-i va cunoaște și familia. Sunând-o din nou la telefon, o invită să se întâlnească. —Sărut mâna, Cecilia! mi-ai promis că ne vom întâlni. Azi este sâmbătă și nemaifiind ocupată cu serviciul, spune-mi unde locuiești ca să vin să te iau. La ce oră pot veni? — Nu mă duc la tribunal și profitând de aceasta, plec din localitate pentru niște
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tribunal și profitând de aceasta, plec din localitate pentru niște treburi, îl minte Cecilia ca să-l necăjească. Atunci rămâne pe mâine, îi spune Matei cu un regret în glas. Nu mă întorc decât luni, continuă jocul Cecilia. — Dar mi-ai promis, Cecilia! e și mai trist Matei. — Iartă —mă, atunci nu știam că trebuie să plec. Când ne putem întâlni? nu renunță Matei. —Azi la oreleeee...24, îl ia în zeflemea Cecilia. Nu spui nimic. Înseamnă că ești de acord. Știu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cartofi vând cu sacii în piață și nouă nu ne-au putut da un sac. Am rugat-o pe verișoara-mea să mă împrumute cu cinci sute de mii de lei ca să cumpăr medicamente pentru mamă-mea și mi-a promis că-mi dă când ia salariul, dar nu i-am mai văzut nici în ziua de azi. Atunci știi, că am apelat la tine și mi-ai dat. Tată meu i-a ajutat pe toți cât a trăit însă ei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de Gârla Mare. Așa am pățit și eu. M-au făcut neserios, că nu i-am anunțat că noi mergem la Gârla Mare. Ei au fost toți la Cornul Cerbului. Într-un fel avem partea noastră de vină, Matei, fiindcă promisesem una și am făcut alta. —Recunosc, dar nu-mi pare rău. M-am simțit minunat, tu, nu? —Auzi, Matei, am vrut să te întreb....... — Nu schimba vorba, te rog. Răspunde-mi la întrebare: cum te-ai simțit la Gârla Mare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
unui nou început de drum. Pentru concursul de admitere la doctorat a trebuit să susțină probe de specialitate, un examen de competență lingvistică pentru una din limbile de circulație internațională, să ia legătura cu unchiul ei din Germania care-i promisese că va suporta el cheltuielile privind bursa, să meargă la Ministerul Educației și Cercetării și la Ministerul de Justiție. Despre scopul acestor deplasări, care îl făcuseră curios pe Matei, ea nu-i spusese nimic, fiindcă nu era sigură de aprobare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vreodată? Te-am iertat de mult, fiindcă altfel n-aș fi acceptat să fiu cu tine aici, acum, dar de uitat n-am uitat. — Ce să fac ca să uiți? —Să lași să treacă un timp. Să nu mai procedezi așa. Promiți? —Jur! Vino să te am aproape, să nu te mai știu supărată, o saltă pe genunchii lui. În acest timp capotul se deschide lăsând să i se vadă genunchii rotunzi, de sub poala dantelată a furoului de un alb imaculat. Observând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dar trebuie s-o fac. Și te mai rog ceva. —Ce anume? — Să nu fii curioasă. Să nu întrebi pe nimeni despre apartament ca să afli detalii. Vrem să-ți facem această mare și frumoasă surpriză. Să nu ne-o strici. Promiți? —Promit. De-acum încolo, Cecilia își va stăpâni curiozitatea și nu va mai vorbi cu nimeni despre apartament. Nu 233 rezistă însă să nu poarte o ultimă discuție pe această temă. Mi-aș fi dorit să mergem împreună la apartament
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
trebuie s-o fac. Și te mai rog ceva. —Ce anume? — Să nu fii curioasă. Să nu întrebi pe nimeni despre apartament ca să afli detalii. Vrem să-ți facem această mare și frumoasă surpriză. Să nu ne-o strici. Promiți? —Promit. De-acum încolo, Cecilia își va stăpâni curiozitatea și nu va mai vorbi cu nimeni despre apartament. Nu 233 rezistă însă să nu poarte o ultimă discuție pe această temă. Mi-aș fi dorit să mergem împreună la apartament, să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o sărută Matei. —Să fi văzut unde dormim....... — Și unde facem dragoste..... — Și... — Nu mai continua cu drăgălășeniile tale că mă faci să nu mi respect ce mi-am propus și-ar fi păcat. Stai, taică! Acum eu ți-am promis și nimeni nu mă poate îndupleca. Atunci de ce lungești vorba? —Așa-mi place mie. Mă înnebunești cu ochii tăi frumoși, cu vorbele dulci, cu gesturile nevinovate, cu parfumul plăcut care mi-a inundat cabinetul și ființa mea întreagă. Abia aștept
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-o mănânci de drag, iar eu i-am spus care este motivul secretului și am rugat-o să nu mai aducă vorba despre acest apartament și nici să mai întrebe pe cineva ca să primească informații. —Și ea? Mi-a promis că nu se va mai interesa privind apartamentul. —De aceea nu ne-a întrebat absolut nimic. Ne-am gândit că poate te-a înduplecat și până la urmă ai cedat farmecelor ei și ai dus-o la apartament. Această bucurie o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei. Știi ce-aș fi făcut? —Ce? — Îl rugam pe ofițerul stării civile să repete întrebarea până ai fi spus da, în cazul în care ai fi continuat cu jocul tău. Să nu mai faci vreo năzdrăvănie și la biserică. —Promit! În fața lui Dumnezeu nu mă joc. S-au pus autoturismele în mișcare, claxonând după obicei, până au ajuns la biserică unde s-a celebrat cununia religioasă, după care s-au îndreptat spre restaurant unde s-a servit masa și s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îmbrățișat, s-au sărutat cu toată dragostea nemaifiind stingheriți cum se întâmplase în ziua nunții. A luat-o de mână să-i prezinte apartamentul cu toate încăperile. A rămas încântată, Cecilia cu unele mici observații despre care Matei i-a promis că va ține seama și într-un timp scurt va fi totul cum îi place ei. —Matei, suntem transpirați de-atâta joc, de statul în picioare, obosiți. Să facem un duș ca să revenim la normal. -la asta m-am gândit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i adevărul. A doua zi, la ora șase dimineața, a apărut și Matei. Cecilia nu se trezise încă, dar simțind mișcare s-a sculat. —Unde-ai fost, Matei, până acum? Te-am așteptat să-mi aduci fructe cum mi-ai promis, că mâncare mi-a adus și mama și soacră-mea. Mă ierți, dacă îți spun adevărul? — Doamne ferește! Ce-ai făcut? M-am îmbătat. — Nu te-au arătat pruncii cu degețelele?, i-a spus ea îngăduitoare. Nu, fiindcă m-am dus
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și de alunecoasă, încât umblă mereu cu două fețe în așa fel, încât, pentru cei ce își așteaptă sau își merită sfârșitul, de multe ori aceasta nu mai vine, iar, pentru cei tineri și puternici, cu gânduri pașnice și care promit mult, vine fără milă, în chipul cel mai neașteptat și nedorit. Zi-mi tu acum, ție ți se pare așa ceva just? Mie aproape că-mi vine să urlu de scandalos ce-i, dar cine mă va auzi? Și, dacă voi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]