4,062 matches
-
iar în schimbul eforturilor mele, am primit un pupic pe obraz, un pupic prelungit și tandru, pe care am să mi-l amintesc până la sfârșitul zilelor. Așa își obțin proștii micile lor victorii. Iar eu nu sunt nimic altceva decât un prost. Am căpătat un sărut și un zâmbet larg de mulțumire, dar m-am ales și cu ceva ce nu-mi programasem. Se cheamă Belea și, când ajung la punctul din povestire în care am făcut cunoștință cu domnul Belea, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
urmat o oarecare îmbrânceală, dar, oricât ar fi fost Gonzalez de puternic și de musculos, Dimitrios era mai masiv decât el și, în cele din urmă, după un nou val de amenințări și contraamenințări, bărbatul Marinei a dispărut din peisaj. Prostul își lăsase soția fără slujbă. Dar, mai rău decât atât - mult mai rău decât atât -, am înțeles că probabil nu aveam să o mai văd niciodată. Odată ce calmul s-a restabilit în local, Dimitrios s-a îndreptat spre masa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mult când mă gândesc la noua mea viață ca scenaristă. Trebuie să mă apuc să lucrez la scenariu în curând. Doar n-ați crezut că m-am apucat deja de el, nu? A, nu, nu sunt atât de organizată. Am prostul obicei de a vorbi despre lucruri pe care nu ajung să le fac. Sunt ca mama, care tot spune că vrea să slăbească vreo trei kilograme, fără să reușească vreodată. Îmi place totuși să vorbesc despre scenariul meu. La fel de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Atunci ce tot caută În jurul tău ? — N-am nici o treabă cu el ! Crede-mă, Connor, nu mă Întâlnesc cu Paul. Crezi că sunt un prost, nu ? spune Connor, cu un licăr mânios În privire. Nu cred deloc că ești un prost ! Cred doar... că exercițiul ăsta de imaginație n-are absolut nici un rost. N-o să... — E Nick, nu ? Mijește ochii. Dintotdeauna a fost ceva Între voi. Nu ! spun impacientă. Nu e Nick. Pe bune acum. Aventurile clandestine sunt și așa destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi interesat să mă vadă pe mine. Sunt teribil de jignită. Sar de pe scaun. Cine ești tu să-mi spui așa ceva? Îmi fac dușmani. Nu-i pot evita. După ceartă, niște prieteni mă sfătuiesc că mai bine îl ignoram pe prostul de dramaturg. Dar cuvintele lui m-au rănit! Prietenii mei zic: Ești prea serioasă. Alea erau afirmațiile unui bețivan. Nu înseamnă nimic. Însă eu nu sunt de acord. Cred că asta era adevăarată lui părere. E influențat de Dan. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tren, dar fèrè sè le putem vreodatè atinge, E prea târziu pentru Matei! Ar fi imposibil sè trag semnalul de alarmè și sè cer azil existențial în primul sat presèrat printre dealuri, ar fi imposibil sè devin dintr-o datè prost, naiv și simplu, pretinzând cè nimic altceva nu mai existè pe lume, Nu, nu se mai poate! Ar fi trebuit sè mè fi nèscut acolo de la bun început, sè fi fost dintotdeauna prost, naiv și simplu, Acum e imposibil! ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
e-al mă-sii, ca și felul cum ți se uită În ochi când vorbește, și vorbește Încet, ca să te forțeze să-l asculți! Tehnică muierească și-asta, dosar de premiant, hai sictir! Te crezi prinț, sau ce? Spune la proști că ai căzut cu cu hârzobu’ dân cer, pe tac-tu l-am văzut Îmbrăcat țăran, amestecat cu talpa țării pân piață, urechist de la Filaj, deci atenție! Zâmbește-i, primește-l bine, o cafea? Numai ceai verde, altceva nu servește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tabieturile lui de mare boier, demisionase din funcția de la curte și acceptase de bună voie surghiunul, preferând să stea cât mai departe de Nicolae Mavrogheni, domnitorul țării Românești. „Biata țară! A ajuns pe mâna unui pescar analfabet din Paros. Un prost care abia silabisește limba românească și nu pricepe o boabă din nici o limbă, nici măcar din cea natală. Habar n-are de rânduielile Fanarului și nici de cele ale Porții. Cât despre armată, ei bine, și-a lăsat oastea la cheremul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Polonia, n-au ajuns până la Elba, zice: «Am liberat pământurile noastre din Bielorusia și Ocraina, cele pe care trufașul Leah ni le răpise!» - Dar cu Basarabia? Ce-a zis de Basarabia? - Mai bine nu-ți spun - ce, n-avem noi, proștii noștri, daco-romani, să ne facem sânge rău și cu proștii-proștilor altor neamuri: Ucrainenii? - Atenție la ce spui: ești tu sigur că n-avem măcar un strop de sânge ucrainean? - Tocmai de-aceea și spun așa: Domnule: nu există proști mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi, proștii noștri, daco-romani, să ne facem sânge rău și cu proștii-proștilor altor neamuri: Ucrainenii? - Atenție la ce spui: ești tu sigur că n-avem măcar un strop de sânge ucrainean? - Tocmai de-aceea și spun așa: Domnule: nu există proști mai proști decât... noi, Ucrainenii!» - acum e bine? - Deci... Ucraineanul nostru spunea despre Basarabia noastră..? - Zice: «Ce-i cu Bessarabia? E a noastră, pământ rusesc, e-hei, de când...» «E-hei - de când?», zic, «să-ți spun eu: din 1812 până În 1918
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a căzut ca o lovitură de măciucă: Nu-i În geamantan! Una din metodele lor - aveam să le-nvăț, eram abia la azbuche: să te sperie cu cât știu ei și să te facă să te dai de gol ca prostul, să le spui tu, cu gura ta, ceea ce țineai cu dinții să nu se afle... Zic - acum Îmi dădea mâna: «N-ai decât să cauți și-n geamantanul cel mic - n-ai să-l găsești - ți-am spus că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oarecare Gutenberg, inventatorul tiparului - de asta ai strigat: Trăiască Gutenberg!? - Cam de asta. Dar mă Înșelam - ce vrei: eram tânăr, naiv, Îmi ziceam că oricâte cărți ar arde tâlharii de la Răsărit, luminătorii, din moment ce nu pot arde tiparul, invenția... Eram un prost. Mi-am dat seama, nu În Basarabia, după Cedarea din ’40 - ci În România, după Cedarea din ’44: nu era nevoie ca ei, comisarii, arzătorii de meserie, să ardă cărțile; doar să bage spaima-n posesorii de cărți - nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și alta, ca să se spele, să se schimbe (și să deie cu parfum; apoi să nu mai deie; și iar să deie), mama Îl ceartă aprig pe Moș Iacob. Care, În loc să se ascundă la vederea mamei, Îi iese Înainte ca prostul și-i dă cu: - Da’ nu trebuia, doamnă, asta-i treabă de bărbați... Atunci s-o auzi pe mama ce-i mai zice! Că nu-i bun de nimica, nici ca primar, nici ca vecin - ce fel de primar e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Cum spun: nu m-am mirat foarte tare de... patriotismul-sovietic al nostru, doar eram cu toții neruși: Polonezi, Finlandezi, Baltici, Unguri, Români... M-a mirat Însă tratamentul pe care l-am avut de la Nemți... Niște porci și, la urma urmei, niște proști! Buuun... Cum ar veni: noi suferim din pricina Rusului, dușmanul tău și tu - care, În plus, ești aliatul nostru, al Românilor... Ca niște porci s-au purtat Nemții cu noi - mai cu seamă cu bieții Polonezi. Să zicem că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe mine, da. Fiindcă eram... basarabean! Ca și cum noi, Basarabenii, i-am fi cedat, dat, dăruit Rușilor pe ei, pe Regățeni, cu tot cu Regatul lor! Domnule! Atunci mi-am zis că prostia omenească n-are granițe, că nu contează limba În care prostul rage, Înjură - ba chiar prostia Românului e mai... - Te ascult, zic. Deci, prostia Românului e... - ...Spre deosebire de a Rusului - care-i... precum țara: nesfârșită; cât vezi cu ochii; jumătate de glob pământesc... Spre deosebire de prostia Neamțului: În colțuri, cubică, bine gospodărită, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lăsa nestrânse, da’după ce m-oi gândi bine-bine..., răspunde acel Gheorghe, scărpi-nându-se cu nădejde pe sub cușmă și nu mi se pare, acesta fiind adevărul: omul chicotește, chihnește Îndelung, cu ochii micșorați, de parcă tocmai i-ar fi jucat o festă celuilalt, prostul care-l Întrebase prostește o strașnică prostie. Tata nu insistă, nu așteaptă răspuns, dealtfel, de pe la jumătatea Întrebării se și afla cu spatele spre Întrebat, văzându-și de drumul lui și de grijile lui. - Nu te-ai răzgândit, Moș Iacob?, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din fața sa. El și tatăl său erau la fel de diferiți ca albul și negrul, găinile și cartofii, mazărea și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după el. Observă un cărăbuș care se târa afară dintr-o gaură a scoarței chiar sub nasul lui. Înveșmântat într-o armură verzuie, strălucitoare, cu antenele ridicate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că v-ați gândit la ceva, spuse el jucându-se cu cotletele. Și se mai gândi la asta o vreme. Domnul Chawla stătea și aștepta. Nu izbucnise în râs și nici nu se apucase să strige sloganuri ca toți ceilalți proști pe durata întâlnirilor din ziua aceea. Livada ajunsese într-o stare jalnică și știa că și viața sa era în pericol, apropiindu-se de sfârșit. Deja fluxul de bani în contul de la bancă slăbise. Nu mai existau discuții, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o văzu cotind din nou, în mod misterios, pe un drum de fermă neasfaltat și dispărând iarăși. Nu și-ar fi imaginat așa ceva, nu? Din cauza lipsei de somn? Dar nu-i stătea deloc în fire. Trebuia să fie de vină prostul ăla de băiat. Oare va putea într-adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de parcă nu i-ar fi venit să creadă. Te rog să nu mai faci niciodată așa ceva. În spatele lui, Fiona vedea un Jake triumfător, care rânjea cu gura până la urechi. Femeia a închis ochii disperată. Abia aștepta următoarea întâlnire a clubului. Proștii se grăbesc acolo de unde îngerii au plecat dejatc "Proștii se grăbesc acolo de unde îngerii au plecat deja" Roșie la față și transpirată, Susan a abandonat cele patru sacoșe în pragul ușii, pentru ca apoi să-și flexeze degetele încovoiate, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rog să nu mai faci niciodată așa ceva. În spatele lui, Fiona vedea un Jake triumfător, care rânjea cu gura până la urechi. Femeia a închis ochii disperată. Abia aștepta următoarea întâlnire a clubului. Proștii se grăbesc acolo de unde îngerii au plecat dejatc "Proștii se grăbesc acolo de unde îngerii au plecat deja" Roșie la față și transpirată, Susan a abandonat cele patru sacoșe în pragul ușii, pentru ca apoi să-și flexeze degetele încovoiate, care o dureau îngrozitor. Femeia a realizat că viața, așa cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e felul ei. După ce a așezat cana cu ceai pe podea, lângă Bill, Susan s-a ridicat repede, astfel ca bărbatul să nu-i poată observa expresia surprinsă de pe față. Susan știa că Bill era departe de a fi un prost, însă nu-l considerase nici un gânditor prea profund. — Nu mi se pare că e dură, în adevăratul sens al cuvântului, a răspuns Susan prudentă. Îmi închipui că-i e foarte greu. De fapt, că amândurora vă e foarte greu. —Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar fi tăvălit în lipici, după care s-ar fi aruncat într-un șifonier etichetat „victimă a modei“. Ah, s-a gândit Julia. O soție de fotbalist! Încă un exemplu de triumf al prostului gust, susținut de prea mulți bani. Fata era drăguță și ar fi arătat infinit mai stilată - și mai în largul ei - dacă s-ar fi îmbrăcat cu o pereche bine croită de jenși și cu un tricou. Flexându-și gâtul înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trăiesc din plin. Ei, și-acum... vrea cineva să se înroleze în Clubul Soțiilor Numărul Trei? Cuprinstc " Cuprins" Mulțumiri 7 Prima nevastă e pentru toată viața, nu doar pentru Crăciun 9 Problema cu copiii este că nu sunt returnabili 25 Proștii se grăbesc acolo de unde îngerii au plecat deja 42 Un prieten aflat în nevoie e un prieten care trebuie evitat 53 Bărbați și femei. Femei și bărbați. N-o să meargă niciodată 65 Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorț 83
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
murmure: — Ai apă? Celălalt negă, continuând să țintească direct spre pieptul lui. — Am nevoie de ea. O să bei când te întorci. Consimți înțelegător și-și trecu limba peste buze, simțind doar gustul sălciu al transpirației. — Ai dreptate, recunoscu. Sunt un prost că nu mi-am luat plosca. Cum poți suporta căldura asta? Sunt obișnuit. Ai venit să-mi vorbești de vreme? — Nu. Am venit să-ți cer să te predai. N-ai cum să scapi! Asta doar Alah poate s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]