3,260 matches
-
înapoi în timp, dincolo de textul masoretic, reprezintă „un vis frumos” (wishful dreaming). Succesorul lui Engnell la Universitatea din Uppsala, Ringrenn, comparând două fragmente parelele din tradiția textului biblic, a mers mai departe, propunând metoda de investigare internă 1. Prin compararea Psalmului 17 și a pasajului 2 Rg. 22, Ringrenn a identificat patru tipuri de variante: 1. variante ortografice, care apar în cursul procesului de copiere; 2. diferite vocalizări ale acelorași consoane; 3. variante gramaticale și stilistice, expresie a revizuirilor textului sau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
multor scribi. În astfel de împrejurări, se puteau întâmpla două lucruri: fie scribul auzea un cuvânt, în timp ce lectorul pronunțase un cu totul alt cuvânt, fie auzea cuvântul corect, dar, din cauza neatenției, îl scria greșit. În majoritatea manuscriselor, versetul 7 din Psalmul 48 apare în forma următoare: „nimeni (ka) nu poate să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare”; cu toate acestea, în alte manuscrise, apare: „nimeni nu poate să-și mântuiască fratele”. Această deosebire apare din cauza asemănării în pronunție a fricativului „k
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
poziția accentului etc. În textele tradiției tiberiene, cele 21 de cărți în proză ale Bibliei ebraice, la care se adaugă începutul și sfârșitul cărții Iov (1,1-3, 2; 42,7-17), prezintă un sistem de accentuare deosebit de cel întâlnit în cartea Psalmilor, în Iov și în Pildele lui Solomon. Între cele două sisteme de accentuare există diferențe considerabile, în sensul că accentuarea poetică este mai complicată, permițând mai multe variații decât accentuarea prozaică. Și în textele tradițiilor palestiniană și babiloniană întâlnim sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
-lea, dus în Egipt, pentru ca mai apoi să ajungă la Alep, unde s-a păstrat într-o sinagogă sefaradică. Codex Aleppo conține toate cărțile Vechiului Testament. Pe fiecare pagină se află trei coloane, excepție făcând cărțile Iov, Pildele lui Solomon, Psalmii și alte câteva pasaje poetice care sunt scrise pe două coloane. Fiecare coloană are 28 de rânduri, dimensiunile unei file fiind de 33x26,5 cm. Din nefericire, o parte a acestui text a fost distrusă de un incendiu, în timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
scopuri practice, „masoretice”. De exemplu, un fragment care conține pasajul din Lev. 4,3-9 reflectă perfect textul masoretic. Un alt fragment conține Ps. 150,1-6, după care apare un spațiu liber pentru a indica faptul că este vorba despre ultimul psalm dintr-o colecție; acest lucru confirmă colecția masoretică de mai târziu. Într-un anumit fel, aceste fragmente confirmă supoziția potrivit căreia textul standardizat reflectat în tradiția masoretică exista deja în jurul anului 73 d.Hr., încât procesul de standardizare trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
odinioară sub numele de „greșelile copiștilor”; au apărut atunci „greșelile de tipar”, care sunt reproduse și multiplicate în mai multe ediții succesive. Prima carte tipărită este Biblia Latină de la Gutenburg. În 1477, apare la Bologna prima ediție (editio princeps) a Psalmilor în ebraică, iar în 1482, apare, în același oraș, prima ediție a Pentateuhului; cărțile Profeților văd lumina tiparului pentru prima dată în 1485-1486, la Soncino, celelalte cărți, Ketubim, apar în 1486-1487 la Napoli, iar textul complet al Vechiului Testament, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
iar vânzoleala din preajmă, un „furnicar grotesc și osândit”. „Ceea ce mă izbea era absurdul acestui conglomerat uman”. Sentimentul este de iluzie, de minciună, de stranietate. Oricum, Cioran știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31 („Ferice de omul ș...ț în sufletul căruia nu se află vicleșugul!”) pentru că este el însuși apăsat și chinuit de prezența dublului său, permanent la pândă, în care se recunoaște. Ciudat este că Cioran este sau vrea să fie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mână și mai ales să-i supravegheze, mult timp după aceea. Am aflat din dosarele tatălui meu de la CNSAS că sursele îl întrebau, câțiva ani după eliberare, despre foștii camarazi. Într-una din aceste întâlniri, tatăl meu răspunde informatorului prin psalmul “Pune, Doamne, pază gurii mele”. De fapt acest răspuns al tatălui meu a inspirat și titlul acestei cărți. Am hotărât că nu trebuie să pun lacăt gurii mele, ci trebuie să povestesc tot ce știu despre acele vremuri care mi-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
să-i supravegheze îndeaproape. Acest lucru reiese în mod evident din dosarele informative ale tatălui meu. Când “sursa” îl întreabă, la un timp după eliberare, despre foștii camarazi, despre relațiile existente în prezent între ei, tatăl meu îi răspunde cu psalmul “ Pune, Doamne, pază gurii mele”. De fapt acest răspuns al tatălui meu a inspirat și titlul acestei cărți. Pentru a nu se mai repeta erorile comunismului, am hotărât să nu pun lacăt gurii mele, ci să povestesc tot ce știu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
reiese că în 24 martie 1964 el s-a întâlnit cu tatăl meu și cu preotul Ion Dămăceanu din Negrilești. La întrebarea sursei “cum a fost și cum a dus-o pe unde a fost”, tatăl meu a răspuns prin psalmul “Pune Doamne pază gurii mele”, arătând cu degetul la gură. Tatăl meu a arătat că este mulțumit totuși că i-a dat și parohia de la Pochidia, “o parohie amărâtă”, spre deosebire de preotul Dămăceanu care încă din anul 1951 fusese
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
vid în istorie/ și toate nu mor decât să te-nvețe/ supunerea oarbă și spaima./ Nici alcoolul, nici stelele/ nu mă înșală./ Produșii hazardului, împăraților/ fără coroană, vai, vai,/ Robii sunt morți/ și cadavrele lor/ putrezesc în galere." Într-un "Psalm negru" cere cu umilință să i se schimbe soarta: "Doamne, istoria... Doamne, ia de la mine/ destinul acesta și dacă nu-mi poți hărăzi altă soartă,/ dă-mi o moarte înaltă." Există și o parte perisabilă a operei lui A. E.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca specie, poetul cântă elegia fierbinte a Ardealului în rezonanțe grave și înmiresmate, reînnoind știutul glas menit să limpezească "ferestrele înghețate în nopțile de iarnă". Imnul lui Ioan Alexandru este o specie aparte, o împletire de imn și elegie, de psalm și cântec popular. Este o "voce care vine din pământ", desprinsă din lumea albastră a cimitirelor în care morții dorm cu vișinii și cu prunii la căpătâi, unde iarba crește luxuriantă ca-n paradis, unde turmele pășeau înfricoșate de glasul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
picioarelor. Cartea se încheie cu poemul "Sfera verde", care este cea a pământului, peste care Manimazos a aruncat sămânța, plămada plămadelor, sau "uterul culorii mame, împins de ochii șarpelui spre lume". Poemul îmbină basmul cu magia, narațiunea epopeică cu incantația psalmului, dar și a descântecului. Universul biblic este convertit într-un mare poem inițiatic, în care, așa cum s-a putut observa, Manimazoș a trebuit să se purifice în momentul în care din zeu a devenit om, pentru ca spiritul să poată să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în cele din urmă sa-i fixeze condiția de creator în raport cu lumea de cuvinte: când neputincioase, când esențe supreme, când forme perfecte, când embrionare, informe. Formula estetică variază de la volum la volum, în ele simțim jocul arghezian, sfâșierea lăuntrică din psalmul lui Blaga într-o meditație sobră, fără ostentație, chemări avangardiste și totuși, dincolo de ele, rămâne Nichita Stănescu care a continuat procesul de modernizare al limbajului poetic, într-un fel propriu. Îndoirea luminii (setea de cunoaștere) Cu cele "Unsprezece elegii" pătrundem
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
veac ambiguu și sec: "De ce mă lași pământului pigmeu -/ când m-ai atins cu biciul unei dureri celeste?,/ Ți-ntorc convalescența și liniștea, dă-mi rana/ spinarea mea deschisă dorinței tale este." Dialogul cu divinitatea ne trimite din nou la Psalmii lui Arghezi: biblic, poetul ne spune că la-nceput a fost Cuvântul Și poetul va cerși lumina primară: "Redă-ne prototipul, dă-ne prima sămânță/ și ca pe un păcat ce vrea să fie iar/ șoptește, Limpezimea Ta, pronunță/ acel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de cărămidă roșie și focul de lumânări nesigur/ Și noi, adică nimeni, și ei, adică nimeni,/ și dumnezeu, adică însuși frigul." În acest dialog cu divinul, Adrian Păunescu debutează arghezian, dar suferința eșecului, sfâșierea neputinței se adâncește la dimensiuni blagiene ("Psalm"). Sentimentul naturii se include și el în confesiunea furtunoasă a poetului. Natura se extinde pentru a putea cuprinde eul său tumultuos. Poemul "O toamnă" ne trimite la Bacovia prin acel sentiment de sfârșit de lume: Spui că în scaune se-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Regret de G. Bacovia, Dorul, Melancolie de L. Blaga) etc. Substantivele care numesc concepte din sfera teoriei literare constituie o situație aparte. Titluri precum Odă (în metru antic), Sonet, Glossă, Doină, Terține, Iambul de M. Eminescu, Rondeluri de Al. Macedonski, Psalm de T. Arghezi, Poem, Necuvintele, În dulcele stil clasic de N. Stănescu, Romanul adolescentului miop de M. Eliade, O zi ca o proză scurtă de M. Ne delciu, Balada crinilor care șiau scris frumos, Balada trandafirului cu aburi de Emil
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este figura de stil utilizată în scop expresiv care constă în adresarea către o instanță tutelară (muza, o divinitate etc.), către o entitate abstractă personificată, către un personaj imaginar, ori real, dar absent. În literatura clasică (în epopee, imn, odă, psalm) este plasată chiar în enunțulincipit. În poezia modernă, poate apărea în orice secvență: Când deodată tu răsăriși în calemi, / Suferință tu, dureros de dulce (M. Eminescu); Ruga mea e fără cuvinte, / Și cântul, Doamne, îmi e fără glas. (T. Arghezi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tematic reunește lirica erotică (idilă, eglogă, romanță, elegie erotică etc.), lirica peisagistă (pastel, pastel psihologic), lirica cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie a discursului liric (imn, odă, doină, elegie, satiră, parodie etc.). Ca „artă a Limbajului“, mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Al Philippide, I. D. Sârbu, Romul Munteanu, G. Gană, Roxana Sorescu, Paul Bernstein, Tudor Vianu, Marian Popa. Nu sunt cruțați nici măcar unii camarazi de la Radio, tip Eugen Preda sau F. C. Pavlovici (pp. 250-251). Spirit viu și superinformat, devorator de cărți (de la psalmii lui David la Saramago, de la cronicarii noștri la Blandiana și Marta Petreu) dar și de mass-media, George Mirea știe tot cu nume, cu cifre și date, despre schimbarea la față a României postdecembriste, veștejind tunurile date de guvernanți și/sau
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se împerechează "slova de foc și slova făurită" a rezultat din scânteia geniului și din talentul de meșteșugar al poetului. Mitologia argheziană face trimiteri la: foc, zare, cântec, dar și la cămin, ore (Melancolie), iubirea ca un cântec magic (Morgenstimmung, Psalmul de taină). Exegeții au remarcat, în opera argheziană, domesticirea cuvintelor, adecvarea acestora la tragic, sublim, grațios, grotesc, fondul de adâncime, care e al unui romantic (Pompiliu Constantinescu). Năzuind la joncțiunea pământ-cer, poetul apelează la cunoașterea mitică și în solitudinea existențială
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
întâmpină teroarea existențială, haosul apocaliptic: "toți au plecat", "toți au murit de tot". Însetat de absolut, poetul caută divinitatea în natură "printre stele", "printre pești", febril, dorind o dovadă materială: "Vreau să te pipăi și să urlu: Este! " În ultimii Psalmi se revoltă împotriva dumnezeirii, blestemă zăvoarele care ascund misterul, amenință cu sfărâmarea mitului și, în preajma morții, dă dispoziții bătrânești: "Aibi grije mai cu seamă, strămoșule, de fată/ Mi-e frică ce se face, pe lume, fără tată", iar îngerii sunt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și ocării, Arghezi scrie pamflete "un gen literar jumătate actual și jumătate etern", tablete în care se află nuclee narative. În Icoane de lemn este prezentată o lume deformată grotesc, plină de răutăți, de pofte lumești, amintind de atmosfera din Psalmi, iar în culegerea Poarta neagră, poetul evocă secvențe din închisoare, trimițând indirect la Florile de mucigai. Arta pamfletului arghezian este remarcabilă în Tabletele din țara de Kuty, adevărată satiră swiftiană a societății românești, și în culegerea Pravilă de morală practică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
numai "două suflete", ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern (Pompiliu Constantinescu). TEMELE ARGHEZIENE a. Poezia filosofică: ars poetica (Rugă de seară, Testament, Portret), lirica sociogonică (Cântare omului), lirica existențială în căutarea lui Dumnezeu și în confruntarea cu moartea (Psalmi). Eșecul de a ajunge la revelația divină l-a condus pe poet la o viziune panteistică asupra vieții. În confruntarea omului cu moartea, distingem trei atitudini: spaima de neființă, de neant (Duhovnicească); acceptarea ca pe un dat firesc, în sens
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ex-libris, Testament), elogiul adus poeziei, stihurilor (Dor dur, Din drum), estetica urâtului (Testament, Blestem de babă, Horă de hâtru); 3. Viziunea asupra morții spaima de moarte (Duhovnicească), moartea este un joc (De-a v-ați ascuns). II Lirica existențială (16 Psalmi), relația om-divinitate, definirea omului și a divinității. Ipostazele divinității: Dumnezeu este văzut ca spirit justițiar, dar și ca milostiv (Cel ce zdrobește dinții păcătoșilor, Dumnezeu este un pom răsădit lângă izvoarele apelor), deus absconditus (Dumnezeu care se ascunde), Dumnezeu nu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]