5,478 matches
-
prin care trecea - și nu era pentru prima oară - s-a destins într-un zâmbet ca un nimb de glorie, luminându-i întreaga înfățișare. Uitase de apa și mocirla ce îi intraseră prin manta până la piele și de faptul că pușca mitralieră - doar era ochitorul grupei - i-a zdrobit brațele. Și să porți vreo zece chile pe brațe târându-te prin mocirlă nu-i lucru de șagă!... Chiar în această stare, Toaibă era mândru că l-a învins pe sergent... Și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
crede că l-o apucat pe Dumnezeu de-un picior dacă l-o pus să fie locțiitorul comandantului de pluton. Locotenentul Făgurel? Îi pâinea lui Dumnezeu! Da’ căcărează aista... Că dușmanul nu te întreabă ce și cum... El trage cu pușca în tine și gata! Acolo îi care pe care. Nu tragi tu, trage el! Câștigă cel mai isteț și mai iute de mână. Eu am norocul să fiu ochitorul grupei și știu să mânuiesc și pușca mitralieră și pușca pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu pușca în tine și gata! Acolo îi care pe care. Nu tragi tu, trage el! Câștigă cel mai isteț și mai iute de mână. Eu am norocul să fiu ochitorul grupei și știu să mânuiesc și pușca mitralieră și pușca pe care o poartă orice soldat”. Gândurile lui Toaibă s-au oprit, aici fiindcă colonelul a început să vorbească din nou: Ostași! Era pentru prima oară când li se adresa așa. Ostași! Sunteți instruiți într-o specialitate de elită! Sunteți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nou din vorbire. A privit lung la fiecare. Părea că îi drămăluiește. De fapt asta și făcea. Îi despuia de toate ale lor. Din lunga lui experiență știa să-și aprecieze subordonații după felul cum priveau și cum își țineau pușca... Acum - nu avea îndoieli - toți cei din front erau capabili să înfrunte dușmanul... Când a ajuns la Toaibă, privirea colonelului a zăbovit parcă mai multă vreme asupra lui. Cum te numești, soldat? Toaibă a tresărit ca lovit de trăznet. În
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vezi numai cum ne dă jos din vagon și ia-o la picior, leat! Și mergi băiete o zi și mergi o bucată de noapte și bubuiturile de tun se aud tot mai aproape. Când faci haltă auzi deja pârâitul puștii mitralieră și a mitralierelor... Atunci să te văd ce spui, Toadere? Dar... Dumnezeu îi mare și are grijă de tot omul. A avea grijă și de mine nevrednicul... Și până una alta, unde ne duc? Totu-i secret. Nu ți-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trenul. Toaibă și Trestie l-au urmat pe locotenent. Trenul fiind tras cu mult în afara gării, au avut ceva de mers, împiedecându-se la fiecare pas. Stai! - s-a auzit un glas hotărât. Asta s-a înțeles și din țăcănitul închizătorului puștii. „A băgat cartuș pe țeavă. Nu glumește omul!” - a gândit locotenentul Făgurel, întinzând mâinile în lături, pentru a-i opri pe cei doi soldați care îl însoțeau. Când le-a simțit piepturile atingându-i brațele, a vorbit: Sunt locotenentul Făgurel
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
eu merg să stabilesc misiunile pentru grupele de sub comanda sergentului Cicoare. După ce am stabilit sarcinile fiecărei grupe pe timpul zilei și modul de comunicare, m-am retras mai în spate, pentru a putea observa comportamentul fiecărui soldat. Toaibă și-a pus pușca mitralieră în dreapta, a ascuns explozibilul lângă rădăcina unui stejar și s-a întins pe burtă, cu binoclul la ochi... În timp ce eu îmi notam situația pe hartă, aud o pocnitură din degete a lui Toaibă - semnalul stabilit pentru comunicare. Privesc la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
reuși, domn’ locotenent! Când ești gata, îmi raportezi. Am înțeles. Peste puțin timp, sergentul, însoțit de cinci cercetași încărcați cu tot ce trebuie unei grupe de distrugere, s-a prezentat locotenentului: Domn’ locotenent, suntem gata. Bine, bine, da’ ce caută pușca în mâna prizonierului? Nu vă faceți griji. Îi goală ca o căpățână de cal mort de zece ani. Să tragem nădejde că totul va merge după gândul nostru. Noroc, băieți! Grupul sergentului Cicoare s-a pus în mișcare. Doi cercetași
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un pitpalac a început să se audă în noapte... Răspunsul locotenentului nu s-a lăsat așteptat. În timp ce se deplasau spre locul de întâlnire, Urecheatu reflecta asupra celor întâmplate în fața magaziei: „A avut dreptate domn’ locotenent când a întrebat ce caută pușca în mâna rusului. El a folosit o ca pe un ciomag, cu gând să mă doboare. Ghinionul lui însă a fost că i-am simțit mișcarea... Altfel... Cine știe? Acum mă anchetau rușii dacă mai trăiam. Da’ n-au ei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
boldiți. Orice observați, îmi raportați pe dată. Nimeni nu acționează pe cont propriu. Sergent Limbosu! Vino lângă mine! Vei executa numai ce îți ordon eu! Vei fi umbra mea! Să nu faci în pantaloni dacă vei auzi trăgându-se cu pușca. Asta intră în meniul unei misiuni. Îți place nu-ți place, asta-i treaba ta... Se apropiau de șosea cu mare precauție. Huruitul camioanelor grele le suna asurzitor în urechi . După un timp, a apărut Trestie. Am simțit ceva mișcare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
casă. Restul au plecat mai departe. După ce au cercetat casa, doi dintre nemți au venit să vadă grajdul. Au intrat, au privit cu fereală în dreapta și în stânga, apoi spre gura podului. Noi nici nu respiram, dar cartușul era pe țeava puștii de multă vreme... Când s-au dumirit că sunt în siguranță, s-au întors în casă, de unde au adus niște țoale cu care și-au făcut culcuș în fânul din iesle... Gândiți-vă că până pe la miezul nopții n-am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ziulica de lungă în spatele gardului curții, fără să scoată o vorbă. Scrâșnea numai din când în când, strângând pumnul pe baston... „Uite cum merg liftele! Nu-i doare nicăiri de munca noastră. Ei, spune dumneata! Să nu pui mâna pe pușcă și să tragi în neștire? Da’ cine mai poate opri puhoiul ista? Nemții au pus coada pe spinare și pe aici 99 ți-i drumul... iar noi... Noi... Cine știe câți am mai scăpat din prăpăd? După câteva zile, o veste ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poate fi mai rău ca în liniile inamicului, unde moartea te pândea din zeci de cotloane. 126 Asta s-o știi, nemernicule! Acolo să fi fost și ai fi văzut tu cum te scapi pe tine la primul foc de pușcă...” Anchetatorul a deschis dosarul ce îl avea în față, a făcut o însemnare în el, apoi a scrâșnit către Toaibă: Ți-ai pecetluit soarta! Ieși!!! Toaibă n-a așteptat să-i spună a doua oară. A ieșit fără să spună
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
i-am văzut? - Sunt la vreo jumătate de kilometru - a râs franțuzoaica. - Ei, așa mai merge. Nu ai motive de frică... - Nu, pentru că am și armă. Mi-a și povestit Marie-Louise o întâmplare, în care eroul principal a fost chiar pușca ei. într-una din nopți, să fi fost înainte de primul cântat al cocoșilor, Marie-Louise, care de regulă se scoală cu noaptea-n cap, a auzit din afara casei niște zgomote suspecte. Și-a ciulit urechile, într-o ascultare încordată. Da, de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
regulă se scoală cu noaptea-n cap, a auzit din afara casei niște zgomote suspecte. Și-a ciulit urechile, într-o ascultare încordată. Da, de afară pătrundeau zgomote care dovedeau că acolo se petrecea ceva. Nu a aprins lumina. A luat pușca și s-a apropiat tiptil de ușă. A deschis-o dintr-o mișcare scurtă și precisă și a întins arma către înainte, cu degetul pe trăgaci. în lumina palidă a zorilor, proiectată de luna care tocmai se pregătea să se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
de destinație. La despărțire am schimbat cărți de vizită, iar ei mi-au dăruit, extraprotocolar, câte-o fotografie. A doua zi, desfăcându-mi bagajul, am revăzut pozele celor doi mari iubitori de natură: primul cu un mare trofeu și o pușcă în mână, celălalt - cu un câine alături. Proaspeții mei prieteni iubeau nespus de mult natura, doar că fiecare altfel! Grămezi de cuvinte Mi-ai spus, atunci atât de multe, mi-ai sugerat atâtea împăcări, am adunat atâtea înțelesuri, încât m-
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
înalte de iarbă... Doi ochi rotunzi mă fixau cu insistență. După un timp, și-a văzut de drum. “Drum bun, cumătră!” - i-am spus în gând. “Se vede treaba că pe aceste locuri nu s-au auzit niciodată focuri de pușcă” - a intervenit gândul de veghe. “Da’ ce gândești, amice, că pe la această mănăstire a trecut moș Creangă?” “Poate îmi povestești întâmplarea din curtea Goliei, vere?” “Ia ascultă: <... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,...> l-a găsit <în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de veghe. “Da’ ce gândești, amice, că pe la această mănăstire a trecut moș Creangă?” “Poate îmi povestești întâmplarea din curtea Goliei, vere?” “Ia ascultă: <... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,...> l-a găsit <în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s-o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?>” “ Moș Creangă nu era vânător înrăit, ca Sadoveanu sau Topârceanu. El a vrut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
biserica Goliei spre a face inspecție,...> l-a găsit <în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s-o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?>” “ Moș Creangă nu era vânător înrăit, ca Sadoveanu sau Topârceanu. El a vrut doar să sperie ciorile, fiindcă îi murdăreau turla bisericii” - a precizat gândul de veghe. Cu această întâmplare în minte, am vrut să-mi deretic locul, pentru a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
conservele, că-s scumpe, și trecem la mâncărurile tradiționale. De Post. Iar în post, ca s-o spunem pe-aia dreaptă și sfântă, nu se bea, nu se mînâncă ! Soldatul trebuie să stea vigilent și drepți, cu o mână pe pușcă și alta pe vipușcă și cu ailaltă liberă să-și salute superiorii care vin în control. Saluuut! POVEȘTI DE SUCCES : LEUL DOAMNEI PÂRȚAK Leul adoptat de familia Pârțac nu mai încape în garsonieră. Meritul îi aparține în totalitate domnului Hanibal
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
borcanele. C-or ieșitără lupchi în loc de porci și-or fugit. Și-ați renunțat ? De renunțat n-am renunțat, că mai iau două borcane cu sămânță de-aia de porc. Și dacă ies tot lupi ? Nu-inici o nenorocire că iau și pușcă de vânătoare Și dacă îi pușc, jumeri or să iasă ! SEMNE... ( cu microfonul deschis) Hălău,domnu! Da, madamme. Am venitără și io la rubrica cu microfonul deschis cu mașina cu cineva la Prea Sfânta și zic io hai să-l
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cum vestește cu gura plină sosirea cuvintelor aspre și-a asasinilor, și zîmbetul porților de abator. Cum stau În groapa Glina a poeziei moderne, mă Îndestulez din semințele visului și beau din sîngele cald al acestui poem. Aștern pe patul puștii cuvintele tinere, scuip Între ochi sintaxa, ascult torcînd În suflet motoarele mașinilor de război. Ard În cinstea lor lumînări făcute din seul poetului necunoscut. Cu țipete de păuniță, omenirea Îmi scoate febra din trup. De pe mîinile Împreunate cad zgomotoase rugile
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
scuip Între ochi sintaxa, ascult torcînd În suflet motoarele mașinilor de război. Ard În cinstea lor lumînări făcute din seul poetului necunoscut. Cu țipete de păuniță, omenirea Îmi scoate febra din trup. De pe mîinile Împreunate cad zgomotoase rugile, În vreme ce o pușcă de vînătoare e pregătită să tragă. Îmi ridic duhul de la pămînt, Îl curăț de praf și mi-l așez la rever, dar un Întreg regiment de nebuni Îmi șoptesc: După ce vei primi harul să nu te culci pe-o ureche
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În patul unde mi-am primit răsplata: „dă-mi un leu și te fac ateu!” și muzica din aparatul de ebonită..., cum aș putea uita!, și voma lungă și verde și dureroasă după ce m-am dat jos din patul de pușcă al anei, fuga sălbatică pînă la mormîntul tatei ― Să-ți verși mațele de cum mirosea mormîntul tatălui meu! si miam vărsat mațele acolo peste mormînt, neputînd să uit visul gros, aproape dur ca un cartilagiu, visul de carne dintre picioarele anei
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
măcar o pereche... Ducă-se la naiba. Am luat-o agale, în sens contrar, pe urmele unei fetișcane care-mi zâmbi angajant ca s-o uit după trei minute și să mă opresc pe strada Bărăției în fața unei vitrine ou puști de vânătoare și arme de tot soiul. ― Ce-ar fi să cumpăr un revolver? Am să i-l arăt Alexei: Nu credeai că mă sinucid? Ei bine, se va vedea! Deocamdată am făcut rost de armă. Înainte de a mă hotărî
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]