78,673 matches
-
a și descoperit la Bibliotecă Națională a Franței în revistă "Secolul 20", 7-12/1995), prologul face parte dintre ultimele texte scrise de Valéry și este nespus de impresionant, prin concizia să și prin precauția cu care poetul se adresează unui public român necunoscut sie, dar perceput cu o căldură neobișnuită, pe care nu vrea să îl jignească, insă ține totuși să îl avertizeze asupra dificultății de a relua o viață spirituală după ravagiile războiului. Ultimele rînduri ale acestui text conțin o
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
actuala de referință intelectuală. Însă Valéry însuși ne obligă, mă tem, la o astfel de operațiune, prin tonul profetic al afirmațiilor sale, prin felul în care lansează teorii care ignoră orice barieră temporală, sau determinant cultural. El scrie pentru un public universal, atemporal și aspațial, asadar e firesc să nu îl citim nici noi, astăzi, cu condescendenta piticilor cătarăți pe umerii uriașului, ci cu o atenție critică severă. La o astfel de lectură, cele mai perimate de trecerea timpului mi se
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
e vorba despre cordonul ombilical, politic, economic și cultural, care leagă țările Europei occidentale de Statele Unite după al doilea război mondial. Volumul a apărut la trei edituri occidentale, în Germania, Franța și Statele Unite, fiind de la bun început conceput pentru un public din aceste țări. Ceea ce înseamnă că informația de care dispune Grosser și pe baza căreia își structurează argumentele este în primul rînd preluată din istoria recentă a Germaniei și Franței, țări față de care se recunoaște mai apropiat. Teza fundamentală a
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
însăși, o mediere?! Altminteri, dl Boerescu face propunerea această (de care aflu doar acum și pentru care-i mulțumesc) în (tandra) deriziune, cred, si nu fără un vag sadism față de cei care, mereu, se interpun/intermediază între cutare autor și public. Ei bine, dacă fac abstracție de celelalte două cărți ale brelanului propus și mă refer numai la mine, bănui că scrierile-mi proprii n-ar prea avea nici un "efect" asupra unui "cititor universal" contemporan. În rest, poți fi intraductibil nu
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
unui Joyce, care, printr-o poliglotie mirabila și disperată, vrea să refacă, pe cont propriu, un idiom paradisiac, un grâi angelic sau adamic, unul, adică, prebabelic, - dar care scrie, totuși, în engleză, multiplicându-si, astfel, sorții de acces la un public tot mai anglofon. (Cu corectivul că engleză joyciană nu e "le petit nègre" yankeu al epocii actuale!) - Că exeget al lui Ion Barbu, ce părere aveți despre textele legionare ale poetului, reapărute în presă după 1990? Avem în vedere, spre
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
o roza "a vînturilor" la butoniera, poetul e un matroz cosmic (de pe Planetă Roz). Dvs. ce/cine sunteți? - În zilele când rozul este maț, matrozul, vrând-nevrând, se adumbrește, iar rozmarinul bate-n bleu-marine.... - (Ceva despre) genială "incoerenta"; cum prinde la publicul mediu pregătit? mai are timp să facă efortul de a pricepe? Ce zice cititorul modern: decât să mă forțez cu Foartă, mai bine o citesc pe Sandra Brown!... - Pe Sandra, cu căldură, o recomand, si eu, "cititorului modern" (și brownian
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
care îl lasă indiferent pe cititor. Cîte amoruri a avut, din cîte dintre ele a făcut personaje de român și așa mai departe, iată ce vrea să știe cititorul de azi. Într-un fel, scriitorul și-a pierdut, în ochii publicului, specificul, pe care i-l dădea motivația scrisului sau. A fost înecat în apă tulbure a VIP-urilor de tot felul, de la politicieni la fotbaliști, pe care nimeni nu-i întreabă, de fapt, cum concep politică ori cum joacă mingea
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
prezență în viața noastră teatrală. Copiii unui Dumnezeu mai mic a fost prima realizare concretă, un spectacol tot altfel, în limbajul surdo-mutilor, pentru prima oară pe o scenă românească, găzduit de Teatrul Odeon, o montare care a avut succes la public. Îngeri în America de Tony Cushner este un text care a făcut vîlvă în America anilor '90, o piesă care pune în discuție problemă homosexualității. La fel, este prima oara în România cînd această problemă urca direct pe scenă, într-
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
memorii ale unei figuri regale pe Noul Continent, atît de entuziast să adăpostească, de cele mai multe ori din pur snobism sau curiozitate, pe mai toți foștii regi, prinți, duci, baroni etc. ai Europei. Atîta vreme cît se adresează unui astfel de public, nu totdeauna capabil să facă distincția între persoane reale, care au avut o soartă tragică fiind obligați să își părăsească patria, si personaje de soap-opera, o carte nu poate scăpa neatinsă de microbul așteptărilor cititorilor ei. Primele pagini ale memoriilor
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
contextul apariției cărții. La capătul celor aproape patru sute de pagini ale memoriilor Domniței Ileana, pe care le-am citit cu o crescîndă plăcere, presupunerile și aprecierile mele inițiale mi s-au părut teribil de nedrepte. Cartea e scrisă pentru un public american (ceea ce explică scurtele fragmente strict informative de istoria României), dar nu mizează defel pe curiozitatea ieftină că motor al lecturii, ci dimpotrivă, o contrazice la tot pasul. Ambiția (împlinită, de altfel) autoarei este de a arăta că o prințesă
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
să facă totul pentru alții, nu pentru ea însăși. Anticipînd curiozitatea cititorilor săi americani, Domnită Ileana se întreabă: "ce e o prințesă?" Și răspunsul ei îl constituie, de fapt, întreaga carte. "O prințesă este o persoană care se naște în public și moare în public, și între aceste două evenimente, trăiesc în public. Era de datoria mea să îi servesc pe ceilalti în acord cu regulile stabilite pentru toți cei în poziția mea: să fiu acolo unde eram chemată, să îmi
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
alții, nu pentru ea însăși. Anticipînd curiozitatea cititorilor săi americani, Domnită Ileana se întreabă: "ce e o prințesă?" Și răspunsul ei îl constituie, de fapt, întreaga carte. "O prințesă este o persoană care se naște în public și moare în public, și între aceste două evenimente, trăiesc în public. Era de datoria mea să îi servesc pe ceilalti în acord cu regulile stabilite pentru toți cei în poziția mea: să fiu acolo unde eram chemată, să îmi plec urechea la nevoile
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
săi americani, Domnită Ileana se întreabă: "ce e o prințesă?" Și răspunsul ei îl constituie, de fapt, întreaga carte. "O prințesă este o persoană care se naște în public și moare în public, și între aceste două evenimente, trăiesc în public. Era de datoria mea să îi servesc pe ceilalti în acord cu regulile stabilite pentru toți cei în poziția mea: să fiu acolo unde eram chemată, să îmi plec urechea la nevoile altora, să plîng cu ei sau să mă
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
măsură copiii ei, și soldații răniți pe care ii îngrijește, întîmplările majore sînt moartea mamei sau capitularea țării, nașterea propriei fiice dar și a celei unei refugiate pe care o moșește. O asemenea făptura, pentru care privatul se retrage în fața publicului, dar publicul e privit cu afecțiunea și implicarea pe care le rezervam de regulă privatului, e de-a dreptul neverosimila astăzi. Totuși, nimic nu e neverosimil în politețea caldă a principesei, în grija pe care o are sistematic față de cei
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
ei, și soldații răniți pe care ii îngrijește, întîmplările majore sînt moartea mamei sau capitularea țării, nașterea propriei fiice dar și a celei unei refugiate pe care o moșește. O asemenea făptura, pentru care privatul se retrage în fața publicului, dar publicul e privit cu afecțiunea și implicarea pe care le rezervam de regulă privatului, e de-a dreptul neverosimila astăzi. Totuși, nimic nu e neverosimil în politețea caldă a principesei, în grija pe care o are sistematic față de cei din jur
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
ar fi fost posibile fără implicarea lor directă alături de artiștii care s-au transformat și ei, pentru cîteva zile, în actori ai unor acțiuni brute. Pentru că în afara părții spectaculoase a unei asemenea participări, în afară ceremonialului final care se oferă publicului, o expoziție are foarte multe elemente de parcurs lipsite complet de veselie și de putere de seducție. Transportul monitoarelor din țară și aranjarea lor în spațiul de expoziție, transportul cataloagelor, zugrăvirea și vopsirea pavilionului, materialele publicitare și de protocol, asigurarea
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
multe elemente de parcurs lipsite complet de veselie și de putere de seducție. Transportul monitoarelor din țară și aranjarea lor în spațiul de expoziție, transportul cataloagelor, zugrăvirea și vopsirea pavilionului, materialele publicitare și de protocol, asigurarea serviciilor în relația cu publicul constituie un ritual separat, pentru unii mai anevoios, pentru alții mai confortabil, în funcție de dotări, de reflexe și de obișnuințe, dar oricum inevitabil și cu finalizare obligatorie. Odată depășit acest obstacol, după programe prelungite, uneori chiar nocturne, expozițiile au șters toate
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
de debut a autoarei care a primit, printre altele, și premiul pentru cea mai insolita carte a anului în 1985) mizează pe "evidență" și pe puterea de fascinație a vizualului de natură onirica. Tot în cadrul dialogului - tonic, cel puțin pentru public - de la lansarea cărții traduse în română, poziția romancierei a fost una de delimitare față de interpretările psihanalitice date cărților sale. Scriitura ei e izbucnire a inconștientului și nu numai. Încrederea mărturisita în experiența visului trebuie să se conjuge cu o lungă
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
40 de ani, vîrsta matusalemica pentru un manechin. I s-a propus un divorț amiabil, o retragere în plină glorie, dar ea a preferat umilință adevărului sau adevărul umilinței și a preferat să protesteze și să-și lîngă rănile în public. Este, în prezent, "o femeie liberă", mamă a doi copii (dintre care unul adoptat, un metis cu ochi albaștri, care-și cunoaște și "mama adevărată"). A fost soția lui Martin Scorsese și "muză" lui David Lynch, cu care a început
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
în consoana sau în -u: Emile, Tudore, Răzvane, Victore - dar Radule. În contextul publicisticii umoristice, singura deviere pe care o aduc aceste vocative este de natură extralingvistica sau cel mult sociolingvistica: ilustrînd adresarea amicală către personalități politice, prezentate de obicei publicului, în discursul oficial, prin numele de familie. Variații ale acestei strategii presupun folosirea unor hipocoristice - fixate de uz pentru persoana în cauză sau nu, în ultimul caz surpriză fiind mai mare - sau a unor prenume care sînt modificate în măsura
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
la urma urmei, n-am dispus niciodată de-o asemenea revista, cele la care am colaborat înfățișînd o mai mare sau mai mică diversitate de poziții, unele deosebite de ale mele, mi-am zis că sînt responsabil doar de ceea ce public sub semnătură. În pofida unor idiosincrasii ale sale față de diaspora, aveam impresia că autorul Buneivestiri păstra, si chiar își accentua, o anume independența și față de regimul Iliescu, neocolind a trata unele aspecte ale lui cu accente reprobatoare și evitînd a adera
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
Branlo & Nigloo & Patrick Conde, compania Maguy Marin, trupa poloneză Teatr Cinema și trupa cehă Brothers Forman Theatre. Întoarcerea teatrului la epoca nomada a artiștilor în căruțe cu coviltir nu este desigur o idee nouă, dar ea a reușit să intereseze publicul ceh, chiar dacă nu să-l și entuziasmeze. Colaborarea trupei Brothers Forman Theatre cu cea francezăVolière Dromesko a dat ca rezultat un spectacol cu păpuși și acrobați de circ, un spectacol mai puțin "de teatru" cît de "întîlnire"... Spațiul acestui experiment
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
de circ, un spectacol mai puțin "de teatru" cît de "întîlnire"... Spațiul acestui experiment a fost "baraca", unde la un pahar de vin de cedru, la o porție de supă și într-o ambianța muzicală de bodega, actorii, amestecați cu publicul, au căutat să regăsească, și implicit să "construiască" o atmosferă... Mai sofisticat, Théâtre du Rădeau în Orphéon a desființat textul clasic, prezentînd un amalgam de texte de la Shakespeare și Kafka la Kleist, Péguy și Blake, texte recitate atît în franceză
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
prezentînd ideea teatrală, intenția teatrală a unui spectacol - de la teorie pînă la realizare... punînd astfel sub semnul întrebării însăși ideea expoziției (prin definitie statică și păstrată în imaginile statice ale fotografiilor) sau a spectacolului teatral, prezentat ca produs finit în fața publicului... Emoție copleșitoare - este sentimentul pe care l-am trăit în fața decorurilor lui Vladimir Anson, atît pentru decorurile de la "Platonov" de Cehov (la Tallinna Linnateater, în 1995) cît și în fața celor de la "Damă de Pică" de Puskin. Combinația între îndrăzneala și
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
fost prilejuit de publicarea, în vara lui ^71, a Documentelor Pentagonului, eveniment care în loc să clarifice multe din nebuloasele acțiunilor din Vietnam a tulburat apele și mai rău. Au debutat astfel două noi variante ale minciunii, cum spune autoarea: relațiile cu publicul și specialiștii în rezolvarea problemelor. Aceste noi tentacule erau semnul unei extraordinare frici cauzate de grija pentru imaginea "sifonata" a țarii. Simplul fapt că America nu mai putea ieși cu fruntea sus din conflict a declanșat un halucinant mecanism de
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]