29,239 matches
-
plac. Îmi plac aproape toate florile de vară, însă leandrii nu. Sunt prea țipători. — Mie trandafirii îmi plac cel mai mult, însă aceștia înfloresc în toate anotimpurile. Oare cei cărora le plac trandafirii mor oricând, pe parcursul celor patru anotimpuri? Am râs amândouă. — Nu vrei să te odihnești puțin? Aș vrea să vorbesc ceva cu tine, zise mama. — Ce anume? Dacă-i vorba de moartea ta, mă lipsesc. Am ajuns amândouă la o bancă ce se afla sub un tufiș de glicină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
limbii ei, însă mi-a spus că o durea îngrozitor la cea mai mică mișcare. Nu putea înghiți decât terci subțire de orez. I-am spus că vreau să chem doctorul, însă mama a dat din cap, zâmbind forțat. — O să râdă de mine. I-am pus lugol pe limbă, dar fără nici un efect. Boala mamei m-a speriat. Naoji și-a făcut apariția într-un asemenea moment critic. A stat câteva clipe lângă perna mamei și a înclinat capul în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tot timpul a mormăit ceva. M-a amuzat oarecum. — Și eu sunt bețiv. Dar nu chiar așa, nu? Și tu ești bețivă. — Nu-i adevărat. Am văzut bețivi adevărați și arată cu totul altfel. Era prima oară când îl vedeam râzând cu poftă. — Atunci, probabil că nici fratele tău n-o să poată deveni bețiv adevărat. Cel puțin, n-ar fi rău să se apuce de băut. Hai să mergem! Nu vrei să întârzii, nu? N-are importanță. — Oricum... e prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și eu niște bani la mine... — Atunci, plătește tu. — S-ar putea să nu-mi ajungă. M-am uitat în portofel și i-am spus câți bani aveam. Cu banii ăștia mai poți bea în două-trei localuri. Se încruntă. Apoi râse. Vreți să mai beți și-n altă parte? A clătinat din cap. — Îmi ajunge. Chem un taxi pentru tine. Du-te acasă! Am luat-o în sus pe scările întunecate. Domnul Uehara, care era cu o treaptă înaintea mea, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
când o să ai peste treizeci de ani.“ Am rămas stupefiată. Îmi era imposibil la vremea aceea să-mi imaginez viața de după treizeci de ani. Artistul rupse, brusc, tăcerea. Era puțin înciudat. — Se zvonește că vă vindeți casa. E adevărat? Am râs. — Scuzați-mă, însă tocmai mi-am amintit de Livada de vișini. Presupun că doriți s-o cumpărați, nu? S-a strâmbat puțin, încruntat, dar n-a răspuns. Îmi ghicise repede intențiile. E adevărat că s-a pus problema vinderii casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
n-am greșit cumva în scrisoarea precedentă că v-am pomenit de artistul acela. Poate ați considerat c-am amintit de cererea lui în căsătorie numai ca să vă stârnesc spiritul competitiv. Totul s-a terminat. De fapt, mai zilele trecute, râdeam cu mama de toată povestea asta. În ultima vreme, mama s-a plâns de o durere acută în limbă. Mulțumită „tratamentului estetic“ prescris de Naoji, durerea a mai lăsat-o și îi este ceva mai bine. Acum câteva minute stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a scris Man’yōshū sau Genji Monogatari, ceea ce spun eu acum n-ar mai fi părut ieșit din comun, însă în zilele noastre... Oh! Ambiția mea e să fiu iubita dumneavoastră, să devin mama copilului dumneavoastră! Dacă există cineva care râde de astfel de scrisori, acela-și bate joc de strădaniile unei femei de a-și duce existența mai departe, își bate joc de viața femeii. Mă sufoc în aerul ăsta scârbos de port. Vreau s-o pornesc în larg, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bate joc de viața femeii. Mă sufoc în aerul ăsta scârbos de port. Vreau s-o pornesc în larg, să vâslesc. Chiar de-ar fi să se stârnească furtuna. Vai de cei care se dau bătuți! Cei care îndrăznesc să râdă de mine se pot considera niște învinși. Nu sunt buni de nimic. Necazuri de femeie. De data asta mă doare. Chiar rău. Este absurd ca un străin, care n-a suferit nici pe departe cât sufăr eu, să-și permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îmbrăcat cu un haori alb cu picățele. Ca de obicei, a examinat-o îndelung. — Nu e nimic care sa te alarmeze, spuse el într-un final. Dacă ia medicamentele pe care i le prescriu eu, își revine. Îmi venea să râd când l-am auzit, însă mi-am înăbușit zâmbetul și l-am întrebat: — Nu-i faceți injecții? — Nu sunt necesare, răspunse el, grav. E vorba de o răceală și dacă stă liniștită, scapă repede. Temperatura nu a scăzut nici după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tot curajul și am întrebat: — Ce părere aveți de mama? Medicul din sat zicea că are ceva la plămânul stâng. Sunteți de aceeași părere? — Ce? N-are nimic, răspunse el, degajat. — Ce bine! M-am liniștit! Tu nu, mamă? Îmi râdea și inima de fericire. — Zice că n-ai nimic. Doctorul Miyake se ridică și intră în camera chinezească. Era limpede că voia să-mi spună ceva. Am ieșit, tiptil, după el. S-a oprit în dreptul ușii. — Aud un zgomot ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cuvertura de pe pat erau imprimate hortensii purpurii. Mă indispuneau întotdeauna. „Există într-adevăr hortensii roșii?“, mă întrebam eu de data asta. — Nu ți-e frig? — Nu. Doar un pic. Urechile mi s-au umezit de la ceață și sunt sloi. Am râs și l-am întrebat: — Ce s-o fi întâmplat cu mama? Băiatul îmi răspunse cu un zâmbet sfâșietor de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am țipat. Asta era, deci. Mama nu se mai afla printre noi. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să apelezi la serviciile lui în continuare. — Eu... trebuie... vreau să plec undeva. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. — Vreo partidă? S-a aranjat? — Nu. — Doar nu vrei să-ți câștigi singură existența! Femeia muncitoare! Nu mă face să râd! — Nu, nu-i asta. Vreau să mă fac revoluționară. — Ceeeeee? Naoji mă privea ciudat. Tocmai atunci ne-a strigat asistenta doctorului. — Am impresia că mama voastră vrea ceva. Am dat fuga în camera ei și m-am așezat pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de alături. — Vin! strigă slujnica pe nume Kinu, țâșnind din bucătărie cu o tavă pe care se aflau zece sticle de saké. Avea cam treizeci de ani și era îmbrăcată într-un chimono șic, cu dungi. Stai! o opri stăpâna, râzând. Lasă și aici două sticle! Dă apoi fuga până la Suzuya și adu repede două castronașe cu tăieței. M-am așezat lângă Chie. Mi-am încălzit mâinile la sobă — Așază-te mai bine. Aici, pe pernă. Ce frig s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
conduc chiar eu. Cred că se făcuse miezul nopții. Vântul se mai potolise, iar cerul era plin de stele. Mergeam alături. Puteam foarte bine să dorm în aceeași cameră cu toată lumea. Uehara mormăi somnoros. — Vrei să fim împreună? am întrebat, râzând. A schițat un zâmbet trist. — Ăsta-i necazul. Eram dureros de conștientă de faptul că ceea ce simțea el pentru mine era dragoste. — Bei cam mult. Așa-i în fiecare noapte? — În fiecare zi. De dimineață. Are gust bun băutura? — Pute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu se lasă înfrântă? A strănutat de câteva ori. — Ai răcit? — Nu. Am un obicei caraghios. Ori de câte ori beau până la saturație, strănut astfel. E un fel de barometru al beției. Dar dragostea? — Ce? — E cineva care ajunge să se sature? — Nu râde de mine! Toate femeile sunt la fel. Al naibii de complicate. Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. De fapt, este cineva... jumătate din cineva... — Mi-ai citit scrisorile? — Da. — Care-i răspunsul tău? — Nu-mi plac aristocrații. Întotdeauna plutește în jurul lor un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și le acceptam. Lacrimile mele erau amare, erau lacrimi de rușine și umilire. Îmi curgeau pe obraji, șiroaie. Am pornit iar la pas. Am încurcat-o, zise el. Mi-ai căzut cu tronc. Pufni în râs. Mi-era imposibil să râd. Am încruntat din sprâncene și am strâns buzele. Dacă ar fi trebuit să-mi exprim sentimentele în cuvinte, ar fi sunat cam așa: „Nu-i nimic de făcut.“ Îmi dădeam seama că abia îmi târam picioarele. — Am încurcat-o, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și a fugit disperat din calea lupului spre casa fratelui mijlociu. Lupul, după el. Purcelușul a reușit să ajungă la fratele mijlociu, care i-a deschis și l-a întrebat ce s-a întâmplat. După ce a aflat povestea, mijlociul a râs și i-a zis că nici un lup nu va putea să-i dărâme casa. Dar lupul, văzând casa de lemn, a luat o torță și i-a dat foc, așa încât casa s-a făcut scrum. În acest timp, purcelușii ieșiseră
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
simtă pe consumator, în cazul nostru pe angajați și potențialii angajați. Latura emoțională este de foarte mare impact în luarea deciziei. "Nenumărate studii au demonstrat că dacă centrii emoțiilor noastre sunt distruși, nu numai că nu mai suntem capabili să râdem sau să plângem, dar vom pierde și capacitatea de a mai lua hotărâri. În timp ce rațiunea ne conduce la concluzii, emoțiile ne împing spre acțiune. Acest lucru ar trebui să sune ca o alarmă pentru orice afacere"78. Și toate acestea
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
poate mă prezintă și pe mine lui David Blane, că ăla e pistol cu apă pe lângă prietenii ei. Sincer, eu nu comentez moartea nimănui, Doamne ferește, ci doar pe cei din jurul mortului. Nici de moartea lui Cioabă nu-mi permiteam să râd, ci de pirandele din jurul lui”, a mai spus Oana.
Oana Zăvoranu, atac la Monica Gabor după moartea mamei acesteia by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71858_a_73183]
-
Munn a postat pe contul personal de Twitter un clip în care apare dându-se în leagăn, în casă. La un moment dat, una din sfori se rupe, iar vedeta cade. "Vestea proastă - mi-am dislocat umărul. Vestea bună - am râs și am reușit să înregistrăm momentul", a scris ea.
Clipul în care nu ai fi vrut să o vezi. Ce a pățit una dintre vedetele de la Hollywood by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71864_a_73189]
-
a-și rezolva problemele. Mesajul a fost postat după ce a aflat că Florin Cioaba a decedat la un spital din Turcia. “Nu este în firea mea să vorbesc despre persoane pe care nu le cunosc. În fond, astăzi vreau să RÂD CU LACRIMI, nu de cel care a trecut în neființă, Doamne ferește! Eu sunt un om de bun simț și o adevarată creștină. Pur și simplu, întâmplător persoană decedată, un anume rege al unei etnii “fooooooooarte îndrăgite de mine”... a murit
Ce mesaj a postat Oana Zăvoranu în ziua morţii regelui Cioabă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71870_a_73195]
-
Victor era o apariție discretă, acum a trebuit să se bage în trocul porcilor din cauza foștilor iubiți ai Biancăi, respectiv Adrian Cristea și interlopul Coco Păun, scrie click.ro. Slav a devenit ținta glumelor colegilor de la postul PRO TV. Acum toți râd de el, fac mișto și spun că a făcut cea mai proastă alegere, ne-au spus surse de la postul la care prezintă rubrica meteo.
Victor Slav ar fi ajuns bătaia de joc a colegilor. Vezi motivul by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71945_a_73270]
-
emisiunea de farse “Faci față, faci bani” de la Kanal D, adoră să plece în călătorie cu rulota, locuința mobilă care îi asigură libertate de mișcare combinată cu cea de a-și alege locul de staționare. “După ce mă voi îmbogăți subit (râde), ne vom cumpăra (Vlad și soția sa Alina - n.r.) o mașină cu rulotă. Este visul nostru. Ne place foarte mult să călătorim și o astfel de mașină ne oferă o libertate enormă. Vreau să îmi aleg oceanul lângă care să
Vis de vedetă: Vreau să îmi aleg oceanul lângă care să stăm by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71988_a_73313]
-
mai trecut o zi grozavă în viața lor - au făcut-o praf pe Raduleasca. Cu fi-miu am o joacă, în fiecare seară, înainte de culcare - ce a fost cel mai frumos și cel mai urât azi în viețile noastre - si râdem, ne emoționam, ne alintam, dar adormim zâmbind. Oare aia de numai înjură si-s crispați, ce-or povești bun și frumos despre ei ? Știu - exact râul pe care l-au făcut, căci asta-i ține alive. Relax, oameni, avem toți
Mihaela Rădulescu, nud pe Facebook by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72027_a_73352]
-
și a zis: Două! - Două kilograme? imediat! a exclamat vânzătorul, încetând să mai țopăie. - Nu, a murmurat, românul... două... bucăți... - A, două bucăți?... a făcut negrul, două?! se miră el, - nu-i venea să creadă, două? - repetă și începuse să râdă: having a party!... o să aveți o petrecere,... o sindrofie... Cetățeanul nostru nu zise nimic, înhăță cele două banane și ieși afară în ninsoarea deasă, arctică, apucând-o în sus, ori în jos, pe strada 52. Abia acum, de frig, își
A doua bătălie crâncenă de pe strada 52 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7201_a_8526]