187,522 matches
-
Constantin Țoiu Reiau, modificat, încă un articol apărut în vechiul Cotidian, miercuri, 30 octombrie 2002, deoarece interesează breasla, de fapt, cheltuind atunci, cum spusei rândul trecut,... orzul pe gâște... Domnul Sache, - scriam - pensionarul, juristul vestit, vechiul meu erou, m-a invitat în această toamnă în Cișmigiu, la o plimbare... Unde, ca de obicei, mai facem ceva politică... în toiul unei dispute, în care era vorba
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
predicat. l înfine, dl. Alexandru George se plînge de ostilitatea dnilor Manolescu de la R.L. și Simion de la A.R., care l-ar fi simțit ca posibil concurent și etc. Cronicarul îl roagă sfios pe dl. George să producă un singur rînd ostil d-sale scris de directorul R.L. sau, măcar, în care prețuirea și admirația dlui N. Manolescu pentru opera d-sale să nu fie bătătoare la ochi. l Doi scriitori străini la modă în publicistica românească: Paolo Coelho și Pascal
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11532_a_12857]
-
a misterului care stă să se spună. Despre el și despre ospitalitatea cu care trebuie primit, indiferent de unde vine, scrie André Scrima. Despre discipoli și despre fermecătorii ,străini" de la care ai de învățat. Sau de amintit. În concluzii revine, printre rînduri, nevoia de memento. Din axa pierdută care ducea în sus au rămas în lume niște cioburi pictate și cu ele s-a alcătuit un mozaic. Privindu-l fără părtinire, dar nu fără pasiuni, poți să-ți mai dai seama cum
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
mai recuperat din terenul pierdut în anii '90, e limpede că jurnalele, memorialistica, volumele de corespondență și interviuri ocupă un loc important pe piața noastră de carte și răspund, în continuare, așteptărilor publicului. Acest orizont de așteptare se configurează, la rândul său, într-un mod relevant, integrând nișe temporale tot mai apropiate, până la deplina sincronizare între momentul trăirii și cel al confesiunii. Astfel, dacă imediat după Revoluție au fost publicate masiv jurnalele și memoriile ,arestate", cenzurate, puse la index, recuperându-se
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
lecturi, în cheie previzibilă, Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir, adică toți autorii volumului de față, se află în relații foarte strânse cu părinții lor. Tratați deloc condescendent, cu o dragoste nu-numai-filială. Aceasta se vede în primul rând din dedicațiile făcute (Paul Cernat: ,Familiei mele și mie însumi, celui de atunci"; Angelo Mitchievici: ,Acest text este dedicat părinților mei, Radu și Ioana Mitchievici, pentru sacrificiul și onestitatea lor"; Ioan Stanomir: ,Părinților mei, Mihaela și Dumitru Stanomir. Amintirii bunicilor
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
valori comune, pe care părinții le-au indus copiilor într-o pedagogie paralelă cu cea comunistă, oficială. La școală și în lumea exterioară bine controlată de ochiul vigilent al Partidului, educația ,permanentă" urmează turnantele înjosirii și îndobitocirii micului cetățean: pe rând, șoim al patriei, pionier, utecist, membru de partid, cadru de nădejde, o rotiță în angrenajul socio-politic. Unii, mai mulți, fac exces în rău prin râvna înregimentării; alții, mai puțini, încearcă să amâne, să temporizeze, să întârzie cumva încolonarea. Dar cursul
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
Stan Velea În istoria literaturii polone, Bruno Schulz e o personalitate mai mult decât interesantă a avangardei dintre cele două războaie. Abia consemnat în puține rânduri în unele lucrări de sinteză poate, pe de o parte, pentru că n-a publicat decât două volume de proză: Prăvăliile de scorțișoară (Sklepy cynamonowe, 1934) și Sanatoriul timpului (Sanatorium pod klepsydre, 1937), iar pe de alta, întrucât caracterele distinctive ale
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
specifice în pledoariile de amănunt, în problemele mai generale de concepție și formalizare - precum relativizarea canoanelor teoretice și de elaborare la toate nivelurile (fabulă, personaje, timp, spațiu, semnificanți), modificarea exigențelor atribuirii de valoare, eliminarea intruziunilor extraliterare ori, nu în ultimul rând, reintroducerea cu drepturi depline în cetatea literelor a subiectivității eliberate de tirania comenzii sociale, a utilitarismului publicistic etc., - demonstrația nu presupune obstacole de netrecut, acordându-i scriitorului polonez calitatea de precursor mijlocit sau direct în procesele de înnoire ale creației
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
Instrument docil în mâna pesedeilor, regalitatea română și-a pierdut ceea ce ar trebui să fie însăși esența sa ireductibilă: maiestatea. În ciuda celor scrise mai sus, nu pot să nu reacționez, plin de indignare, la acțiunea vicioasă, iresponsabilă și trădând, la rându-i, o enormă cupiditate, a lui Paul Lambrino, autointitulat Paul de România. Din câte se spune, acest ins e primul caz semnalat în istorie în care un regim de esență comunistă a acceptat să-l avanseze, cum se spune în
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
conținut. In timp ce altarele aveau, pe lîngă funcția imediată de suport, și un rost ambiental într-un sens mai larg, într-o etapă ulterioară tridimensionalul este înțeles într-o cu totul altă perspectivă. El este abia în al doilea rînd o problemă de spațiu, pentru că mai întîi este o provocare de ordin moral și o interogație de natură simbolică. Altarele se metamorfozează din punct de vedere formal, își părăsesc rigorile geometrice abstracte și devin siluete umane, figuri hieratice, personaje împietrite
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
cvasi-absolventelor din cămin, cuprinse, în fapt, de-o greu controlată panică. Zestre feliată în trei de întrebarea, repetată, ,cine este Letiția Branea?". Cu ea, strigată, într-o noapte, de portarul căminului de fete, începe romanul. Pînă atunci, aflăm din cîteva rînduri așezate înainte, zilele trecuseră terne, înghițite, hap după hap, ca într-un pact definitiv, resemnat, cu traiul de duzină: , Atunci m-am gîndit cu regret că mie n-o să mi se întîmple niciodată ceva deosebit, și cu gîndul acesta am
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
de duzină: , Atunci m-am gîndit cu regret că mie n-o să mi se întîmple niciodată ceva deosebit, și cu gîndul acesta am trecut peste zile". Povestea retro, pornită brusc la vale, care ține pînă spre jumătatea cărții, explică, printre rînduri, cine este Letiția Branea. E, mai întîi, un corp frăgezit de senzații pe care le-a reținut cîndva, ca pe ciupiturile prin care încerci să-ți dai seama dacă ești treaz sau visezi. Vederi de noapte, vederi de zi, vedenii
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
care se întindeau mai departe. Abia atunci își întoarse privirea îndărăt și o văzu, la fereastra ei de la etajul al doilea. Abia îi distingea silueta, însă știu că îi zîmbea și că, într un fel sau altul, îl recunoscuse la rîndul ei.
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
fost cu Victorița, botezată și ea tot de Ifi care m-a pus să mă însor cu ea și să am mulți-mulți șoricuți, și Ifi mai zice că a și pregătit o condicuță cu datele respective să-i noteze la rând și la timpul lor ca pe niște adevărați nepoței, care or fi... August se cam termină. Stau cu Victorița mea sub rondul de petunii, care se usucă; vară mai e, da' nu mai e vara dă la început, când nici
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
a devenit o statuie de sare,/ umblând și plângând pe la morți/ și în lumea morților,/ pe la obor și bazare." (Umblând prin lumea morților). Poemele se învârt în jurul astrului matern ca planetele în jurul Soarelui, registrul fiind și el, în mai multe rânduri, unul solar, jubilativ, extatic. Mihail Gălățanu este un mistic atipic, acoperind cu o incandescentă religiozitate episoade și reflexe biologice, acte fiziologice, cele mai elementare instincte. Dumnezeu apare, în acest sistem de valori, ca Atoateîndurătorul, iar adversarul Lui tradițional - ca un
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
și modalitățile lui discursive, în care o elaborată simplitate și o certă dexteritate susțin versul, strofa, pagina de poezie. Adăugând la acestea nota polemică în care ,robul lui Dumnezeu, Mihail" se raportează la creația altor poeți (Nichita Stănescu în primul rând, cu universurile lui abstracte, apoi Eminescu, cu codrul ,clorotic", și Blaga, cu a sa ,corolă de minuni a lumii"), concluzia pe care o desprindem nu poate fi decât una favorabilă. În pofida unei combustii intense și a unei risipiri editoriale de
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
Monica Macovei ar fi băut prea mult și ar fi spart pahare, chipurile din greșeală. Pentru asta au fost citați ca surse de încredere cîțiva ospătari. Și pînă aici mai treacă, meargă, dar Evenimentul o așează pe Monica Macovei în rînd cu Elțîn, cel care s-a făcut de rîs ca șef de stat din cauza înclinațiilor sale către alcool. Aici deja Evenimentul calcă urît în străchini. Așa ceva nu mai e o știre, ci o lucrătură, intenționată sau mai degrabă prostească, cu
Norocul Monicăi Macovei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11572_a_12897]
-
cei care comentează acțiunea nu sunt altfel decât personajele care o făptuiesc. Raportul e de asemănare. Sfada țiganilor a încetat, drept care, Onochefalos zice: ,Mă tem vere, de s-ar sfădi mai mult }iganii să nu ne ajungă și la noi rândul". îi răspunde ca un clarvăzător, Popa Mustrul: ,Fericiți care nu înțeleg! De ați fi luat sama până acum, doar de o sută de ori sânteți pomeniți". Folosind persoana a treia, el se situează în afară. La urma urmei, din tot
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Este vorba, de fapt, de două episoade rușinoase din istoria criticii noastre literare, care a devenit, la comandă, un fel de chirurgie rudimentară, pentru a schimba, prin mutilare, fizionomia literară a doi mari clasici. Până azi persistă, chiar și în rândul unor intelectuali, ideea falsă că poemul Împărat și proletar al lui Eminescu constituie un îndemn la luptă împotriva ,regimului burghezo-moșieresc". La originea acestei prejudecăți grotești se află o minciună prin omisiune: în manualele școlare din epocă era reprodus, din poem
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
snoabă a Occidentului. Chestiune de accent. G. Călinescu ține o conferință la Sala Dalles, cu tema Caragiale despre alegerile din trecut în țara noastră. Textul conferinței este publicat cu promptitudine, într-o broșură de 40 de pagini, de ESPLA. La rândul lui, Camil Petrescu radicalizează ideea, în articolul Realismul operei dramatice a lui Caragiale, publicat în Contemporanul: ,Poporul muncitor își recunoaște în Caragiale un neprețuit tovarăș de luptă în trecut, împotriva clasei exploatatoare de până ieri. Astăzi ne dăm seama că
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
luptă, azi ea îl sărbătorește cu strălucire ca pe un tovarăș de biruință, care-i îngăduie să vadă ceea ce a făcut-o ieri să sufere și mai ales o împiedică să uite această suferință." Camil Petrescu are, când scrie aceste rânduri, înaltul titlu de academician. Fiind academician, poate influența mai mult decât alții opinia publică. Un tânăr care nu l-a citit încă pe Caragiale, dar citește ce scrie despre el Camil Petrescu, își poate închipui că autorul seninelor "momente și
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
lui Rebreanu ) , Autorul a scris un roman țărănist". Scrisă de un copil propoziția asta pare stupidă, dar altminteri, poate fi luată în serios dacă ne gîndim la relația apropiată dintre romancier și liderul țărănist Maniu. Nu vreau să colecționez, la rîndul meu, ,perlele" pe care le-am descoperit în manualele și în cărțile ajutătoare cu care au de-a face elevii. Aș putea avea aerul că-mi bat joc, înainte de examene, de cărțile de căpătîi ale examinatorilor de Bacalaureat. Totuși nu
Mafiotismul mediocrităților by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11595_a_12920]
-
am ce spune, dar această concluzie a criticului tânăr apare cu niște ușoare umbre pe care aș încerca să le pun, spre clarificare, sub un nesuspicios și neagresiv reflector. Precizările n-ar fi mai mult de trei, patru. în primul rând, cele două cărți nu sunt nici pe departe cărți ale eșecurilor,ci ale unor victorii, într-un context politic vitreg și pervers. A te perfecționa, în Epocă, în arta pastelului, de pildă, și a scrie pasteluri pure când ți se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
pastelului, de pildă, și a scrie pasteluri pure când ți se cer osanale, este, cu voia dvs., un mod de a reacționa la mizeria normalei frici și chiar, de la o zi la alta, a o neutraliza. l în al doilea rând, sintagma "tâlhăriți de șansă" e discutabilă, căci nu-mi place să cred că Bogdan Crețu s-ar fi gândit cumva la altă șansă decât aceea de a avea talent și vocație și a le folosi, în vremuri de restriște, într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
cred că Bogdan Crețu s-ar fi gândit cumva la altă șansă decât aceea de a avea talent și vocație și a le folosi, în vremuri de restriște, într-o operă viabilă și cu neputință de ignorat. în al treilea rând, cred că cei care știu cumva, din sursă sigură sau din proprie trăire, lista acelor mereu invocate "nu puține privilegii" pe care șaizeciștii, fiecare și toți laolaltă, le-ar fi avut, să facă publică această listă. E bine de știut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]