KorAP: Find »[drukola/base=răcoare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...116 >

2,886 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

iert și totuși Îmi vine din ce În ce mai greu. Uite că Începe din nou să plouă. Ploaia se Întețește, stârnită de glasul rânced melodios al preotului Înălțând rugă pentru roaba lui Dumnezeu Felicia, să se odihnească Într-un loc de verdeață și răcoare unde nu-i mâhnire și durere, și Încă Încerc să Întrevăd locul acela În atmosfera de amurg perpetuu a dimineții, Încă sunt aici și lupt cu pornirea irezistibilă de a le face vânt În groapa mămicii mele, Felicia, Năsoasei, Tarantoacei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
după câte văd ea ține de competența lui Andrei, pe care uite-l foindu-se În armura asta de piele de porc ca o mireasă. De bună seamă că o ia pe el ca să nu răcească. În hangar e cam răcoare la ora asta a amiezii. Probabil că-i trecut de ora unu. — O să facem focul până una-alta, spune Andrei și pune un pachet de electrozi pe sobă. Să uscăm electrozii ăștia, să mai amorțim ambianța... Până după prânz, ne-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
numără. Avea patru sute și ceva cu totul. Avea destul, Îi băgă la loc În buzunar... — Și mai dă-o-n pula mea de Motănică, vere. * În seara aia l-am luat pe Laur În demisolul meu. — E bine că-i răcoare În vizuina asta, vere. Atâta că-i strâmt și stai ca su’ pământ. Abia de te vede lumina zilei. Și câtă hârțogăraie, după ce că n-ai loc să te miști... Sunt romanele vieții mele, i-am spus. — Ferească Dumnezeu de-un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
părințelul Andrei singur, să se spele pe cap cu tot nisipul și cimentul din ocna aia de șantier, deși nici lui nu-i era prea bine după cum Îl vedeam În vremea din urmă trăgându-l tot mai tare inima spre răcoarea hangarului unde să-și facă de lucru toată ziua cu câte un crâmpei de grilaj și să mute de colo-colo pachetele cu electrozi să se usuce. Salvarea noastră a venit așadar de la oamenii ăia dornici de muncă și câștig. În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
părintele ăsta ucenic, ca pe niște gunoaie de care nu vrea să-și atingă palmele, n-ai zice că-l Încearcă pentru ele o afecțiune mai mare decât pentru purcoiul de fiare de sub cais din care vom face un camion. Răcoarea de aici din timpul amiezii te trage la somn. Pe lungimea a doi pereți sunt lipite patru paturi din acelea de prin cazărmi sau spitale, din fier vopsit alb și echipate cu saltele umplute cu paie și pături aspre. Sunt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să mă lămuresc și cu târâtura asta de Restoiu, pe cine naiba aștept eu aicea? De bună seamă că pe mămica mea Felicia, cea hăcuită și măcelărită și prigonită de surorile ei, cea odihnită Într-un loc de verdeață și răcoare, pe tăticul meu contabil care a căzut răpus de norme duble și triple, eh, sunt un sărman orfan. Nu-mi dă mie Restoiu să mănânc. Și s-a cam Înrăit și moșu’ de când s-a stricat cu fii-su. Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fugă, cu Steluța-n brațe pe jumătate adormită și Întinzând ca prin vis mâinile spre grumazul lui, agățându-se, Îndesându-se În trupul lui tânăr și musculos ca Într-o mare a plăcerilor eterne dintr-un loc de verdeață și răcoare unde nu-i durere și Întristare. * Cât Îl mai așteptasem amărâții de noi, sfinte Dumnezeule, și ce-a mai răscolit părințelul Andrei prin toate centralele termice și toate bodegile Timișoarei, și tocmai când să ne luăm adio și să-l

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-i Încărcăm lui Pepino memoria cu necazurile noastre, iar până lunea viitoare ce mai e? Marțea viitoare suntem În Italia și miercurea viitoare În Germania. Până sâmbăta viitoare, ne-am văzut În America Într-un loc de verdeață și răcoare. Îi fac semn lui Andrei și uite că nu m-aș fi așteptat la el să fie atât de receptiv. Se ridică numaidecât și mă urmează În livingul cu saltelele și trage ușa după noi. N-apucăm să ne așezăm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și-am să mă bat cu oricine ca să scap și s-ajung, și-am să trec prin ei ca prin brânză și-am să-i rod pe toți de osânză și nu mă voi opri decât În acel loc de răcoare și verdeață care uite-l că-mi stă mereu În față... Până una-alta am luat-o cu părințelul În recunoaștere pe teren, cu Pepino și Florinel În urma noastră, să constatăm ravagiile și să Îndreptăm ce mai poate fi pus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
acolo și rochia neagră fără mâneci parcă stătea să se destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre un loc de verdeață și răcoare. Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să sară scântei din căpățâna mea colțuroasă. Îi spun lui Pepino că ar trebui să se ducă dincolo cu Florinel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
care vom cădea și ne vom face praf Împreună, precedați de jalea gemetelor ei cu pumnii proptiți de peretele din spatele aragazului, cu șoldurile și fesele rupte de mijloc ritmând alunecarea Într-un etern du-te-vino spre un loc de verdeață și răcoare. * Apariția lui Pepino n-a schimbat prea mult obiceiurile conviețuirii noastre din acel mijloc de decembrie secetos. Câteva ceasuri pe zi, vremea părea chiar să țină cu noi. Puțin după prânz dădea soarele și dezghețul, de-ai fi zis că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
aiurea prin oraș, În pulovăre, prin lumea aia care Începuse să poarte paltoane și canadiene. Se strâmbase și vremea, uite că nici vremea nu mai ține cu noi și ne-am Îndepărtat prea mult de acel loc de verdeață și răcoare ca să mai avem tăria să luăm de la capăt atâtea greșeli și prostii făcute Împreună ori fiecare de capul lui. Constatam doar În treacăt că părințelul fusese acela care se pripise din cale-afară la jaful din ograda lui moș Victor Înainte de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
părințelul ar fi stat cu ochii pe Laur, nemailăsându-l cu ea pe dormeză ca s-o Îndoctrineze atâtea nopți la rând cum să-l facă pe dobitocu’ ăsta la buzunare și să fugă Împreună În locuri de verdeață și răcoare. Nu ne certam, ci doar că bodogăneam fiecare-n legea lui și-n limba lui. Ne depănam din mers romanele vieților noastre pline de isprăvi de râs și de plâns, adunându-ne Într-o istorie atotcuprinzătoare și pe veci ferecată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mi-ar fi stat pe limbă să le spun cu ce bani au fugit, deși asta ar fi fost greșeala de pe urmă, care ar fi pus capac la toate și ne-ar fi scăpat definitiv de locuri de verdeață și răcoare, și de Pepino și de văr-su... Ăsta chiar s-ar putea să fie o călăuză adevărată. Ne asculta fără să clipească, un tip la vreo treizeci de ani cu plete blonde Înspicate și o față ca cioplită În marmură

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
noastră amplificată de mugetele și gesticulația lui Pepino care se străduia să ne explice cum că Steluța nu poate să lipsească mai mult de două săptămâni, asta-i perioada ei, eh, când i se face de locuri de verdeață și răcoare, așa că să nu se impacienteze Tomică și să nu ne facem griji nici noi din pricina Steluței, mai cu seamă că noi avem acum o grijă mult mai mare, mmmââî, Înțelesesem, de mine și de Andrei era vorba. Cum stătea tăcut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
prin viituri de sânge Înspumat clipocindu-i până la brâu, pe care pluteau și se zbăteau Încolo și-ncoace căpățânile și ciozvârtele dușmanilor noștri. Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și răcoare. Degeaba oftează bou’ ăsta de Andrei și se scarpină la ceafă ca de păduchi. - Hansi-Hansi, de unde știi tu toate astea? - Chiar ești idiot, zic. Cum să nu știe, dacă el stă toată ziua acolo la graniță? Doar asta-i meseria

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu geaca lui Carol. Am rămas așa, fiindcă ei oricum erau În niște pulovăre groase și afară ne Întâmpina o vreme ca de primăvară. Din cerul senin năvălea o lumină mare și amețitoare. Toată lumea era o intensitate de verdeață și răcoare. Cine știe de când o fi Început Revoluția? Salvele de tun hâțână cerul deasupra scăfârliilor noastre, dimpreună cu simfonia furibundă a rafalelor de mitralieră, și iarăși alergăm, alergăm ca nebunii Într-acolo, să nu care cumva să se termine Înainte să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu miile. Ei mugeau și urlau În noapte. Întunericul mustea de durerile lor imemoriale. Noaptea era un vaiet de moarte atotcuprinzător. Pământul a supt Însetat tot sângele și lacrimile lor și i-a Întors Într-un loc de verdeață și răcoare. Din nou ne-au zburătăcit și iarăși am fugit și de astă dată nu m-am mai oprit decât sub podul acela de ieri noapte. De-acum rămăsesem singur și am luat-o spre casă șchiopătând. Numai de nu m-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
popor definitiv stăpân În țarcul lui. Dar merge și așa. Merge ca unsă. Am scăpat Întregi de dușmanii noștri, din ghearele lor spurcate cu care nu vor conteni să scurme și să mănânce căcat din acest loc de verdeață și răcoare. Noi suntem poporu’, Pepino, iar de-acum suntem la adăpost. Nimeni nu ne mai omoară, eh, ți-ai rupt cămașa de pe tine și le-ai arătat pieptu’ ăla al tău de muscă tebecistă, și tot n-au vrut. N-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lor numai ruine și cadavre. Vor rămâne ei singuri, fără nici un popor, să Împărățească peste un țarc de Împuțiciune și un pustiu tot mai vast, unde se vor mânca unul pe altul până la ultimul. Nu va mai fi verdeață și răcoare, ci numai durere și Întristare. Ce-ați făcut din popor, jeguri nemernice? Ați făcut o turmă de animale de povară pe care ați Înfometat-o și ați măcelărit-o necontenit. Ce-ați făcut din acest loc de verdeață dacă nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-i vadă, să-i scuipe și să-și facă nevoile pe ei. Asta-i soarta lor, pe care ei cu mâna lor și-au scris-o vreme de o jumătate de sută de ani În acest loc de verdeață și răcoare. Pepino mi-a spus că pe Hansi l-a urcat Într-o Salvare, cu o grămadă de gloanțe În el, dar Încă mai sufla... N-ar fi trebuit să facă asta, fiindcă și Salvările sunt ale lor, ca și tancurile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Violeta Zamfirescu cu Sublima condiție umană... * Mai apoi s-a spus că de la aleșii poporului a pornit. Ei ar fi făcut-o, și de fapt n-a fost nici un fel de Revoluție, de vreme ce nicăieri În acest ținut de verdeață și răcoare n-au fost văzute fluturând drapele din piei jegoase de comuniști. Au făcut-o oricum În folosul lor, și pe spinarea acelei scursuri toxice a poporului care duce peste tot cu sine această istorie teribilă și incredibilă: voi sunteți poporul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
avut parte prea mult timp unul de altul. Ne-au gonit de acolo, ne-au zburătăcit și ne-au hăituit cu gloanțe și gaze și jeturi de apă, ne-au alungat din tinerețea noastră și din țarcul de verdeață și răcoare și astfel am ajuns aici. Patul de o singură persoană al Ortansei era atât de jos, Încât lesne ți-l puteai Închipui o saltea Întinsă pe mocheta verde-ruginie, de culoarea unei pajiști Întomnate, și mai avea două fotolii și un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
târziu Îmi spune că-s prea bătrân. Repetă asta și a treia oară spuse că suntem amândoi prea bătrâni. Chicoti, suntem niște bestii bătrâne, boarea de disperare voluptoasă din glasul ei era o adiere dintr-un loc de verdeață și răcoare Împresurându-mă din toate părțile cu mirosul trupurilor noastre bătrâne, și atunci i-am spus că mi-e foame și că aș mânca ceva bun și ea a venit cu un soi de fiertură al cărei gust mi-a adus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Încâlcind șuvoaie de lume venită din toată țara, Împănată din belșug cu străini cu camere video și microfoane Învelite În bucăți de blană. Până seara târziu se vindeau și se aprindeau lumânări pentru sufletele eroilor acestui ținut de verdeață și răcoare, și-mi mai amintesc de textul cântecului Deșteaptă-te, Române, scris cu vopsea neagră pe zidul Universității, alături de care am văzut un Protest la unul din primele decrete date de președintele provizoriu de atunci. Ca o recompensă și o recunoaștere

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]