3,125 matches
-
-și obrazul în părul ei. Adulmecând-o în mersu-i ușor, păși cu grijă peste prag și se îndreptă spre patul generos din dormitor. După ce o așeză cu grijă, de parcă ar fi așternut o ofrandă Zeiței Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în care încerca parcă să-și armonizeze pulsul cu al femeii dorite, ce fremăta lângă el. După câteva zeci de secunde, ea s-a ridicat, a desfăcut patul și s-a ghemuit jucăușă sub cearșaf, așteptând. A intrat și el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu tensioneze starea de spirit a fratelui său. Lăcrimase și când mama ei își descărcase îngrijorarea la ușă, când și-au luat rămas bun. - La întoarcere mă iei și pe mine? îl întrebă Eugen pe Emilian într-o clipă de răgaz, când ceilalți își ocupau locurile în salvare. - Ce, sunt prost? Nu vezi cu cine sunt, omule? Tainicele cărări ale iubirii - Ziceai că va fi doar o aventură... - Crezi că de o femeie ca ea se scapă ușor? De fapt, nici
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
admise în final Iustin, arborând un aer ușor ofuscat. ,, Ce nerăbdător te-ai făcut, frate! Uiți că mai ieri nu ți se dădea vreo șansă și dintrodată... Ia, potoleștete! Are nevoie și femeia asta de odihnă, de un minim de răgaz să-și pregătească mama ... să se obișnuiască....” S-a lăsat mângâiat ca un copil alintat și acceptă să se întindă în pat. Abia acum realiză cât de obosit era după o astfel de zi și se desprinse din strânsoarea delicată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Cehov. Se pare că prin aceste povestiri scurte, îmbinând vigilența jurnalistică cu literatura, Tudor Octavian a reușit să impună și la noi meseria de scriitor la ziar, găsind totodată și o formulă pe placul cititorului grăbit, carețși găsește un scurt răgaz și pentru literatură la cafeaua de dimineață. Unii ar putea spune că acest cititor grăbit este de multe ori unul consumist, pentru care scriitorul de la ziar trebuie să facă anumite concesii estetice, anumite compromisuri. Tot ce este posibil, însă unele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Oscilam, cutreierat de îndoieli amarnice, între o pereche de gumari, una de papuci din plastic verde, o sticluță de parfum bulgăresc de trandafiri, o basma cafenie ce avea imprimate pe ea un soi de valuri marine stilizate. Ca sățmi dau răgazul de a cumpăni asupra alegerii, mțam îndreptat, cam întrțo doară, către rafturile de care răspundea Nea Tase, librarul și papetarul. Nu avea stilouri chinezești, ci numai autohtone, din cele care lăsau pe hârtie prea multă cerneală și cărora li se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
descrierii personajelor neînsemnate, ce nu au nimic care să merite atenția noastră. Când Cicikov ajunge la Manilov, cel despre care „numai Dumnezeu putea spune ce caracter are“, și cei doi traversează tinda, antreul și sufrageria, autorul „profită de acest scurt răgaz“ pentru a ne spune dificultatea majoră în care se află. „Însă, ajuns în acest punct, autorul e nevoit să recunoască că are în față o sarcină foarte dificilă. Mult mai ușor e să înfățișezi caracterele de mare calibru: n-ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
pe ecran continuă să defileze personaje care gesticulează și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile inimii ei nu o alarmase peste măsură. Încearcă să se detașeze de ambianță, să se simtă acasă, în patul ei, în universul ei, dar vocea aparent veselă și exuberantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la Kiev este ambasadă franceză care poate soluționa orice. Nu văd rostul insistențelor tale, Ciprian, doamna Dora trebuie să hotărască. Puținele cuvinte ale lui Dragoș sunt rostite pe un ton imperativ, dat de o îngrijorare greu de ascuns. Dora găsește răgazul să intervină : Domnul Ciprian nu a făcut decât să mă pună la curent cu posibilitățile de a atinge scopul călătoriei la care am pornit. Din precizările lui am înțeles foarte bine că obținerea vizei cere mult timp și că posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Mulțimea nu mai exista pentru mine. Privirea ochilor mei s-a pierdut în adâncile iezere ale ochilor lui. Simțeam, și mai târziu mi-a mărturisit că simțise și el la fel, că timpul s-a oprit ca să ofere un mic răgaz pentru iubire celor doi căzuți sub vraja privirii schimbate deasupra horbotei de liliac alb. Nu am schimbat nici o vorbă și totuși a doua zi m-am trezit cu el ținându-și roibul de căpăstru în cadrul portalului dărâmat de ruși. Emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Doi prizonieri din Armata Română și unul neamț, rătăcit nu se știe cum printre ei, eliberați dintr-un lagăr de muncă forțată la patru ani după încheierea păcii. Toți trei slabi, zdrențăroși, murdari, dar în viață. Simion trăia ! Fără nici un răgaz și fără ca ei să ceară ceva, i-am luat în grijă. A trebuit să îi țin bine ascunși, să caut de mâncare și haine cu ce să se primenească. Ovidiu Frunză, căci al doilea român era el, prietenul bun al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
privesc prea puțin. Izolată cum sunt nu știu prea multe, dar totuși citesc și mai aud ce se întâmplă. Ce importanță poate avea pentru mine că acum partea asta de Bucovină, în care am apucat Imperiul Habsburgic urmat de fericitul răgaz de alipire la patria mumă, apoi de dureroasele zvârcoliri între doi stăpâni și de comunism, ce contează, mă întreb, că acum aparține Ucrainei ? Și ce importanță poate avea pentru mine că Imperiul comunist a explodat ? Istoria se scrie din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ei nu erau rostite, nici măcar vreunul din numele lor. Și atunci când Vasili a pus într-o seară întrebări despre frați și despre tată, a fost prima dată când bunica, Ana, și nu mama, l-a certat. Ne-am apucat, fără răgaz și cu mult "entuziasm", să desțelenim câmpia care se întindea până la iazuri, largă de vreo jumătate de kilometru și al cărei capăt abia se zărea. Aveam un târnăcop și trei cazmale deci femeile tinere ne-am apucat de munca pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
masa din holul comun mă aștepta într-adevăr ea, copilul meu adorat. Numele ei a țâșnit cu o forță tra-gică din gura mea : "Minodora ! Minodora !" Nu mă puteam opri din lacrimi, din îmbrățișări, din sărutări. Într-un târziu moment de răgaz, am privit-o. Fetița mea înfloritoare, fetița mea pură și diafană nu mai exista. În locul ei se găsea o tânără palidă, încruntată, cu o cicatrice sângerândă pe obrazul stâng. Doar ochii erau ai ei, ochii lui Simion. Deci era ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de vânătoare. Conflictele lor au la bază câteva principii a căror simplitate reiese din vestigiile descoperite de arheologi: a speria, a ataca prin surprindere, a tăia liniile de comunicație ale dușmanului și a nu-i lăsa acestuia nici o clipă de răgaz; trădarea aliaților este ceva obișnuit, ca și simularea propriei fugi sau atacul pe la spate. Desigur, canibalismul este în continuare prezent, vizând mereu însușirea forței strămoșilor și ritualizarea raporturilor cu moartea. A mânca ceva viu pentru a trăi este o lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
devenea mai pustiu, cedând locul câmpului și spațiilor virane. Acoperișurile negre ale caselor și serele acoperite cu folii de plastic străluceau puternic în lumina soarelui de la început de toamnă. Autobuzul a pătruns în munte. Drumul șerpuitor nu-i dădea șoferului răgaz nici măcar să-și tragă sufletul - trăgea de volan ba la dreapta, ba la stânga. Mie mi se făcuse puțin cam rău și simțeam în gât cafeaua pe care o băusem dimineață. Când am văzut că se mai împuținează curbele, am respirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu l-am încurajat să nu se pripească. Când a venit la lecție săptămâna următoare, mi-a spus că s-a gândit bine și că mă vrea de nevastă. L-am rugat să aștepte trei luni, timp în care aveam răgazul să ne cunoaștem mai bine și dacă tot mai dorea să ne căsătorim, urma să discutăm din nou problema. Ne-am întâlnit o dată pe săptămână timp de trei luni. Am umblat peste tot, am vorbit despre orice și a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi vindecau rănile. „Dacă aceasta este moartea“, gândeam eu, „nici nu-i chiar atât de rău“. — Da, spuse Naoko, moartea nu e cine știe ce. E doar moarte. Totul este atât de simplu aici. Vocea lui Naoko îmi răsuna în urechi în răgazul pe care-l lăsau valurile negre ce se izbeau de țărm. În cele din urmă, valurile s-au domolit și eu am rămas singur pe plajă. Stors de vlagă, nu mă simțeam în stare să fac doi pași și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că nu, chiar nu conta ce mai răspundeam. Cuvântul dumitale nu mai valorează nici cât un reichspfennig, domnule Knisch. Ivan va trebui să aștepte până vineri. Plin de recunoștință, mi-am dat seama că matematica ei nebunească Îmi dădea un răgaz de o noapte În plus. Am coborât panta care ducea la Bursă și la râul care străbătea orașul. Fundația pentru Cercetări Sexologice este pe malul celălalt al râului, Într-un colț ferit al unui parc bogat În vegetație. Din cauza domeniului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
surprinderea ei, brânza era foarte bună, moale și sărată, Întocmai cum Îi plăcea ai. Fiindcă Îi era greu să se lamenteze și să savureze mâncarea În același timp, a tăcut o clipă și a mestecat nervos. Profitând de acel scurt răgaz, mătușa Banu s-a lansat Într-o poveste moralizatoare, așa cum făcea Întotdeauna În momentele dificile. Le-a spus povestea unui om care s-a hotărât să călătorească În jurul lumii În Încercarea de a scăpa de propria moarte. La nord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îngrozi atât de mult Încât deveni bănuitor. I se opuse cu violență și Îi trecu prin minte că nu era un semn bun: prea multă rezistență. — Norman? — Da, Beth. — Ai s-o faci? — Nu mă forța, Beth. Dă-mi un răgaz, bine? — Desigur, Norman. Bineînțeles. Norman observă aparatul video de lângă monitor. Își aminti că Beth Îl folosise ca să urmărească de mai multe ori la rând aceeași bandă, cea În care sfera se deschisese singură. Banda aceea se afla acum lângă aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
intensă, după care mintea i se limpezi. Oxigen! Era salvat! Încercă să evalueze dimensiunile cilindrului: avea doar câteva sute de centimetri cubi, de folos doar În situații limită. Cât timp Îi va ajunge? Nu prea mult, desigur. Era doar un răgaz temporar. Fă ceva! Dar nu mai știa ce să facă. Nu mai avea nici o scăpare. Era prins Într-o capcană. Își aduse aminte de unul din profesorii săi, bătrânul doctor Temkin. „Întotdeauna există o opțiune. Întotdeauna este ceva de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Începe numărătoarea inversă... De la douăzeci de minute În jos.“ Pe con, un afișaj roșu indica: 20:00. Apoi, Începu numărătoarea inversă: 19: 59... 19:58... Aceeași numărătoare se derula pe afișajul cu cristale lichide de pe vizorul căștii. Îi trebui un răgaz ca să-și facă ordine În idei și să Înțeleagă. Uitându-se la con, mai citi o dată inscripția galbenă: U.S.N. NUMAI PENTRU CONSTRUCȚII/DEMOLĂRI Bineînțeles! Explozibilele astea nu erau niște arme, erau destinate construcțiilor și demolărilor. Aveau temporizatoare Încorporate - o Întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de salvgardare tocmai pe corupție. Ce mai așteaptă șeful PNA ca să plece? Dar Ioan Amarie se cramponează cu tenacitate de scaun. Cât se luptă el cu Monica Macovei, câștigă timp celălalt mare înțepenit în proiect, procurorul general Ilie Botoș. Un răgaz numai bun să finalizeze măcar cazul RAFO și să iasă în funcție dacă nu cu capul sus, nici în pământ. În loc să joace această carte, el se compromite prin declarații hazardate de tipul: „cu 500 de milioane de dolari cumperi toată
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
au negociat responsabil, în absența lui Năstase, care era la Bruxelles. Puterea a primit lumina verde pe regulamentul ce permite schimbarea președinților. Opoziția a punctat în planul imaginii, demonstrând că nu se poate trece peste ea, și a obținut un răgaz pentru sesizarea Curții Constituționale. Năstase însuși pare resemnat, spune că, dacă va fi să-și piardă scaunul, nu-i nimic, important e că grupul parlamentar al PSD rămâne cel mai mare. Nu-i trebuie altă funcție, va rămâne simplu deputat
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
scriitor, ci și o normală sancționare a inerției românești în asumarea destinului la nivel cuprinzător, universal. Aici s-ar putea replica: dacă românul s-a simțit de-atâtea ori, vorba poetului, „străin în țara lui’’, de unde să fi avut forța, răgazul sau libertatea de a se ocupa și de viața celor aflați ‚,străini în țară străină’’? Este suficient să ții seama de cele vreo unsprezece ocupații rusești din ultimele două secole și jumătate, pentru a coborî sentimentul înstrăinării din cerul metafizicii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]