3,561 matches
-
7:52 "praenuntiabant de adventu Iusti" = „prevesteau venirea Celui Drept"), punându-se accent pe apariția publică a lui Iisus, la Botez (Fapte 13:24). Pentru precizare, trebuie adăugat că termenul "Advent" se aplică în tradiția apuseană la perioada corespunzătoare postului răsăritean al Crăciunului, reprezentând invitarea sărbătorii Primei Veniri a Domnului (Nașterea, Întruparea), însușită spiritual prin euharistie, și ca pregătire pentru a doua Sa venire, la moartea creștinului și la sfârșitul lumii. De la substantivul ”advent” folosit rar și exclusiv ca termen teologic
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
important are numele "dürbet" (sau "dörbet" sau "dörvöd"; Дөрвөд). Potrivit unor surse, din acest marele grup supranumit odinioară "Dörvn öörd" făceau parte și triburile "bargut", "buzav", "kerait" și "naiman". Oirații au în comun istoria, geografia, cultura și limba cu mongolii răsăriteni și în diverse perioade au fost conduși de aceiași lideri, în cadrul cîte unui hanat mongol mai mare, fie că hanii erau oirați sau mongoli estici. Kalmîcii au sosit în partea europeană a stepelor euro-asiatice în 1630. Ținuturile însă erau louite
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
a fost văzută de conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse ca o tentativă de prozelitism catolic într-o țară majoritar ortodoxă. Acest punct de vedere se bazează pe ideea că Biserica Catolică este una dintre numeroasele biserici creștine egale cu Biserica Ortodoxă Răsăriteană (și cu Biserica Ortodoxă Rusă) și, așa fiind, nu se cuvine să încalce teritoriul "aparținând" unei biserici surori. Biserica catolică, pe de altă parte, recunoscând întâietatea Bisericii Ortodoxe Ruse în țară, apreciază că minoritatea catolică din Rusia, cu o existența
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
rețele de informații militare, mici acte de sabotaj și diseminarea de informații. După lichidarea acestei mișcări de rezistență, s-a manifestat o a doua fază la sfârșitul anului 1944 în cadrul unui val de insurecții populare din întreaga Europă Centrală și Răsăriteană. Această fază a fost caracterizată prin acțiuni mult mai diversificate, având sprijinul moral al avansării aliaților din vest și est. ("Vedeți și: Ocupația Cehoslovaciei"). După cum afirmă istoricul ceh Vojtěch Mastný, germanii au folosit puține trupe de ocupație în Protectoratul Boemiei
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
peste râul Oder la 500 km de aliniamentele de start. Ofensiva sovietică a trebuit să se oprească datorită problemelor de logistică ivite și a celor legate de dezghețul primăvară, lipsa sprijinului aerian și temerilor de încercuire din flanc dinspre Prusia Răsăriteană, Pomerania și Silezia. În acel moment, Berlinul se afla la numai 70 km depărtare de front și era lipsit de o apărare eficientă. După război a izbucnit o puternică controversă în principal între Vasili Ciuikov și Jukov pe tema oportunității
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
Kingisepp, după care au înaintat spre Leningrad dinspre Narva și regiunea Lujski, dinspre sud-est, sud și nord-est și spre nordul și sudul Lacul Ilmen pentru a asigura izlolarea orașului dinspre est și pentru a face joncțiunea cu finlandezii de pe malul răsăritean al Lacului Ladoga. Legătura pe cale ferată a fost întreruptă pe 30 august, când germanii au atins malul râului Neva. Bombardamentele asupra Leningradului au început pe 4 septembrie. Pe 8 septembrie a fost întreruptă ultima legătură terestră a Leningradului cu restul
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
de Lacul Ladoga, amenințand orașul asediat și dinspre nord. Forțele finlandeze s-au oprit însă pe aliniamentul frontierelor din 1939. Comandanții finlandezi au respins planurile germane pentru atacuri aeriene asupra Leningradului și nu au înaintat dincolo de râul Svir din Karelia Răsăriteană, atins la 7 septembrie, la 160 km depărtare de Leningrad. În sud, germanii au cucerit Tihvinil pe 8 noiembrie, dar nu au reușit să avanseze mai spre nord și să facă joncțiunea cu forțele finlandeze de pe râul Svir. Un contraatac
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
cursul Donețului și a stabilit un mic cap de pod pe malul apusean, în timp ce în sud, Armata a 6-a sovietică înregistra unele succese limitate în lupta cu germanii, care păstraseră la rândul lor un cap de pod pe malul răsăritean al râului. Atenția lui Stalin a fost atrasă de situația din zonă, acesta considerând că sunt îndeplinite condițiile pentru organizarea unei viitoare ofensive spre Harkov. Până pe 15 martie, comandanții sovietici au făcut planurile preliminare pentru campania din regiunea Harkovului, ordonând
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
Ministru al Apărării din 1949 până în 1953. Cât timp s-a aflat în fruntea Marelui Stat Major, Vasilevski a fost principalul autor al și coordonator al planurilor a aproape tuturor ofensivelor sovietice, de la contraofensiva de la Stalingrad până la asaltul împotriva Prusiei Răsăritene și Königsbergului. Vasilevski s-a născut pe 18 septembrie/30 septembrie 1895 în Novaia Golcia, uezdul Kineșma (azi parte a orașului Viciuga - regiunea Kostroma). Vasilevski a fost al patrulea copil dintre cei opt frați ai săi. Tatăl lui, Mihail Alexandrovici
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
1944, el a primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice, ca recunoaștere a succeselor lui militare. În februarie 1945, Vasilevski a fost numit din nou la comanda Frontului al 3-lea belarus, în fruntea căruia a luptat în Operațiunea Prusia Răsăriteană, lăsând postul de șef al Marelui Stat Major lui Alexei Antonov. În funcția de comandant al frontului, Vasilevski a condus operațiunile din Prusia Răsăriteană și a organizat atacurile asupra orașelor Königsberg și Pillau. Tot el a fost cel care a
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
nou la comanda Frontului al 3-lea belarus, în fruntea căruia a luptat în Operațiunea Prusia Răsăriteană, lăsând postul de șef al Marelui Stat Major lui Alexei Antonov. În funcția de comandant al frontului, Vasilevski a condus operațiunile din Prusia Răsăriteană și a organizat atacurile asupra orașelor Königsberg și Pillau. Tot el a fost cel care a negociat termenii capitulării garnizoanei din Königsberg. După război, comandantul german din Königsberg a pretins că Vasilevsky nu a respectat garanțiile date naziștilor în timpul negocierilor
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
din cadrul Imperiului Otoman. În 1833, Principatul Șerbiei condus de Milos Obrenovici reușește să anexeze județele majoritar românești Timoc și Craina (din care făcea parte și Iabucovăț) care intră astfel pentru prima dată în istorie în componență statului sârb, iar granița răsăriteana a Șerbiei este stabilită pe râul Timoc (în loc de de masivul muntos Homolie). În 1916 sunt atestați în sat 3.675 de locuitori, toți români. În 1921, trăiau aici 3.692 români și 69 de sârbi.
Icubovăț () [Corola-website/Science/308577_a_309906]
-
regat” și „rege”. Și termenul de Cărțile Împăraților folosit uneori în traducerile Bibliei a fost abandonat in favoarea celui mai corect de Cărțile Regilor. În trei campanii, David sfarmă puterea filistenilor și instituie controlul asupra cetății Gath; moabiții de pe malul răsăritean al râului Iordan sunt supuși, arameii care vizau controlul Transiordaniei sunt înfrânți iar Hanun, regele din Ammon, devine vasal Israelului. Campanii dificile sunt purtate împotriva Regatului Edom de la hotarele meridionale ale Israelului până la nimicirea acestuia. Relații prietenești sunt stabilite cu
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
din Cezareea (ca. 263-339) era înclinat să considere Apocalipsa împreună cu cărțile acceptate, dar a trecut-o de asemenea în Antilegomena. Ieronim (347-420) o considera drept carte de mâna a doua. Cele mai multe canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un Nou Testament timpuriu în aramaică). Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului Ioan. Referiri la scrierea ei de către apostol se află
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
desfășurate la reședința mitropolitană din Timișoara (noiembrie 2003), precum și la diferite mănăstiri franciscane din Italia (Assisi și Frascati - iulie 2004; Foggia - octombrie 2005), în cadrul cărora a prezentat următoarele conferințe : "Darurile Duhului Sfânt în Biserica Ortodoxă" (Timișoara, noiembrie 2003); "Tradiția monastică răsăriteană" (Assisi 2004); "Rugăciunea lui Iisus" (San Marco in Lamis, Foggia, 2005). A publicat articole de teologie și spiritualitate în publicațiile românești din Ungaria (revistele "Foaia românească" și "Cronica"), precum și în periodicul lunar al Eparhiei "Buletinul Episcopiei". La propunerea episcopului Sofronie
Paisie Gheorghe () [Corola-website/Science/308645_a_309974]
-
dintre parohii au rămas până astăzi sub jurisdicția greacă sau rusă, credincioșii acestora privind cu suspiciune pe orice reprezentant al Patriarhiei Române. Drumul organizării administrative a noii mitropolii a fost foarte anevoios. Pentru început a fost sprijinit de Institutul Bisericilor Răsăritene al episcopiei romano-catolice din Regensburg. Acolo a avut la îndemână suportul necesar desfășurării activități. Această fază a durat până în anul 2001. În 1999 Mitropolia a cumpărat la Nürnberg o fostă mănăstire evanghelică, cunoscută cu numele "Epifaniaskirche", pe care a restaurat
Serafim Joantă () [Corola-website/Science/308646_a_309975]
-
OKW-ului au plecat la Berlin și la scurtă vreme după miezul nopții au semnat un document similar, capitulând în mod explicit în fața forțelor sovietice, în prezența generalului Gheorghi Jukov. Ceremonia semnării a avut loc într-o vilă din suburbia răsăriteană a Berlinului. Karlshorst. Clădirea este numită în mod curent "Muzeul germano-rus din Karlshorst". Ora încetării luptelor a fost ora 23:01 ora Berlinului în seara zilei de 8 mai 1945, care la Moscova era ora 1:01 în dimineața zilei
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
Sovietică a condus la revoluția poloneză din 1956, în care Polonia a experimentat o libertate a opiniei crescândă. Între 1956 și 1968 Lem a scris 17 cărți. Opera sa a fost tradusă peste hotare, în principal în țările din blocul răsăritean. În 1957 a publicat prima sa carte filozofică, "Dialogi" care, împreună cu "Summa Technologiae" (1964), reprezintă cele mai faimoase texte filozofice ale lui. "Summa" se remarcă prin faptul că reprezintă o analiză unică a efectelor dezvoltării sociale, cibernetice și biologice. În
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
același an a fost semant Acordul Chin-Doihara prin care Kuomintangul era alungat din Provincia Chahar. Astfel, până la sfârșitul anului 1935, guvernul central chinez nu mai deținea controlul asupra Chinei de Nord. În această regiune, japonezii au sprijinit activitatea "Consiliului Hebeiului Răsăritean Autonom" și a "Consiliului Politic Hebei-Chahar". Pentru a înțelege complexitatea implicării Japoniei în China, ca și a implicării ulterioare a Uniunii Sovietice, a Regatului Unit și a Statelor Unite în războiul chino-japonez, este foarte important să înțelegem interesele subterane ale diferitelor
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Crezul elaborat de-a lungul celor șapte Concilii Generale ale întregii Biserici Creștine care sunt cunoscute sub numele de Concilii Ecumenice. Ele acoperă perioada dintre 325 și 757 d. Hr., iar deciziile lor reprezintă temelia învățăturii creștine acceptate de ramurile răsăriteana și apuseana a Bisericii Creștine. Deciziile acestor Concilii Ecumenice au fost luate sub călăuzirea Duhului Sfânt, așa cum le-a promis Iisus Hristos apostolilor Lui. Creștinismul se identifică prin credință și prin obiectul acestei credințe. Credință creștinilor nu este una pasivă
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
Ed. Limes, Cluj, 2003. 9. Sandu Frunză, Experiența religioasă în gîndirea lui Dumitru Stăniloae. O etică relaționala, Ed. Dacia, Cluj, 2001. 10. Sandu Frunză, Iubirea și Transcendență. O introducere la problema spațiului median al experienței religioase în Iudaism și Creștinismul Răsăritean, Ed. Dacia, Cluj, 1999. 11. Sandu Frunză, O antropologie mistica. Introducere în gîndirea Părintelui Stăniloae, Ed. Omniscop, Craiova, 1996. 1. Ioan Hosu, Sandu Frunză, „Religious Affiliation and Social Action în the Public Space”, "Revista de cercetare și intervenție socială", vol
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
și ocupată de germani după lupte grele. Rotterdamul și Middelburgul au fost supuse unor intense bombardamente de aviație. Olandezii s-au alăturat Aliaților și au contribuit cu forțele navale și forțele armate care fuseseră evacuate din țară la apărarea Asiei răsăritene, în mod particular a Indiilor Olandeze. Până la eliberarea din 1945, olandezii au luptat alături de Aliați pe tot globul, de la bătăliile din Pacific până la bătălia Angliei. Se presupune că rezervele bogate de petrol din Indiile Olandeze Orientale au fost unul dintre
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
nazist s-a concentrat pe frontul de răsărit. Uniunea Sovietică a jucat un rol crucial în înfrângerea Germaniei Naziste. Armata Roșie, după apărarea cu succes a Moscovei, a organizat o serie de operațiuni ofensive, care au culminat cu ocuparea Germaniei Răsăritene și cucerirea Berlinului în mai 1945. Uniunea Sovietică a suferit pierderi uriașe pe teatrul de război european, atât din rândul civililor cât și al personalului militar. După capitularea Germaniei, Uniunea Sovietică a participat la luptele împotriva japonezilor în China și
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
ale celui de-al doilea război mondial și a obținut unul dintre cele cinci locuri permanente din Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. După război, sfera de influență sovietică s-a extins asupra celei mai mari părți a Europei Răsăritene. Uniunea Sovietică a inițiat înființarea Pactului de la Varșovia, organizație militară care se opunea NATO. În timpul Războiului rece care a urmat, Uniunea Sovietică a fost considerată ca una dintre cele două supraputeri mindiale. Uruguay a menținut un statut de neutralitate pentru
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
ultima dintre ele, mai multe comandouri din Regimentul Branderburghez s-au infiltrat în oraș și au ajutat resturile garnizoanei germane din partea vestică a orașului să se strecoare afară din încercuire, iar Velikie Luki a fost ocupat de sovietici. Germanii din partea răsăriteană a orașului s-au predat pe 16 ianuarie 1943. Această luptă este numită uneori "micul Stalingrad din nord" date fiind similaritățile cu mai bine cunoscuta bătălie de la Stalingrad care se desfășura cam în aceeași perioadă în sectorul sudic al frontului
Bătălia de la Velikie Luki () [Corola-website/Science/307647_a_308976]