3,632 matches
-
precaut: — Nenorocirile revoltei au zdrobit și familia mea. Împăratul îl întrebă unde anume se întâmplaseră toate acestea. — În provincia Hait-ka-ptah, Cetatea Spiritului, pe care romanii o numesc Memphis, explică el succint, iar în încheiere adăugă: Acum însă zeii m-au răsplătit pentru toate suferințele mele. Numele Memphis îi atrase Împăratului atenția, trezindu-i amintiri nostalgice. Scrisorile către prețioasa provincie Aegyptus - practic, o feudă imensă, de la Alexandria până la Philae - începură să ajungă în mâinile lui Callistus și, încet-încet, misivele ce veneau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a dăruit-o. Am mers În dublu și atunci viața mi-a zâmbit În fericirea momentului. Îți mulțumesc, Radu, pentru raza de speranță pe care ai adus-o În sufletul meu Întunecat de atâtea lovituri și cred că te voi răsplăti printr-o mare iubire. Dar Dinu? Nu știu. Mă zbat Între Radu și Dinu. Sunt curioasă să văd care din ei Îmi va cuceri sufetul În Întregime. La Dinu pot găsi o iubire de durată, așa cum doresc eu, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trântit telefonul! L-am luat pe Fredy și am venit. Ce a urmat e groaznic. Cele mai grele insulte, haimana etc. De ce? De ce, bestii ordinare? De ce? N-am lăcut nimic, dar asta e răsplata fericirii mele atât de mari. Eu răsplătesc râsul cu lacrimi. Vă doresc la toți o situație ca a mea, aș vrea să vă văd tăvălindu-vă sub cele mai grele insulte. Dar eu mi-am plătit fericirea... Am plâns În fața lor, a dușmanilor. Dar va veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Erau doar câteva scaune, rafturi cu partituri și o frumoasă pianină strălucitoare - de unde și porecla pe care o dăduse încăperii aceleia. Depunând ceva efort, reușise să interpreteze fragmentul andante al Sonatei în Do Major a lui Clementi, iar apoi se răsplătise interpretând sonatina lui Mozart, una dintre preferatele ei. Cu toate acestea, nu credea că interpretarea ei este una prea bună. Fusese distrasă de prezența poliției în apartament. Bărbații și femeile erau cu toții foarte drăguți și flecăreau cu însuflețire despre „Războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că nu e chiar vina lui Mackenzie. Ați fi făcut cunoștință în câteva minute când el s-ar fi prezentat singur. — Nu zău! Ce importanță are cine — Adriana continuă ca și când nu auzise nimic: — În momentul ăla, tu i-ai fi răsplătit politețea cu un zâmbet și o privire cuceritoare, apoi i-ai fi evitat prompt orice întrebare directă, i-ai fi întors spatele și te-ai fi angajat într-o altă conversație care nu îl includea și pe el. — Chiar dacă — — Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spargă lemne de foc din coș. Jim Împinse surcele În sobă și suflă tare, ca să le aprindă. Le făcu vînt cărbunilor pînă cînd brichetele se aprinseră din nou. O jumătate de oră mai tîrziu, cu aprobarea soldatului japonez, Jim fu răsplătit cu prima lui rație corectă. Basie fu satisfăcut, dar nu impresionat. După ce termină masa, se sprijini În coate. Se uită la tovarășii lui, unii prea extenuați ca să-și mănînce rațiile, și Își rupse ultimele bandaje de hîrtie de pe tăieturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
privi din nou, gînditoare, la cer. — Ai mîncat cartoful? — A fost foarte bun. În timp ce Jim termina cartoful, observă că ochii femeii bătrîne se mișcară ușor. — Doamnă Philips, Îl căutați pe Dumnezeu? — Da, Jim. Zău... Jim era impresionat. Era dornic să răsplătească generozitatea doamnei Philips, fie chiar și cu o modestă discuție teologică. Urmări privirea femeii. — Vreți să spuneți că Dumnezeu e chiar aici deasupra noastră? — Desigur, Jim. — Deasupra paralelei 31? Doamnă Philips, Dumnezeu n-ar trebui să fie deasupra polului magnetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
coaste ca o minge de fotbal. LÎngă el, roiuri de muște făceau un festin pe norul de vomă albă. Jim șterse de noroi a doua cutie de Spam și așteptă ca pilotul japonez să apară din nou ca să-l poată răsplăti pentru fructul pe care i-l dăduse. La vreo cinci kilometri spre vest, lîngă lagărele de la Hungjao și Siccawei, zeci de parașute colorate cădeau dintr-un avion B-29 care se plimba pe cerul de august. Înconjurat de această viziune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
plictisea să-l tot roage și către prânz Îl lăsa În pace pentru că avea o pereche de orbi care lucrau la fabrică și el Îi scotea prin pădurea de oțetari și-i trecea strada În stația de tramvai. Orbii Îl răsplăteau și Își cumpăra o Înghețată pe băț. Asta era răsplata, el trecând strada cu doi orbi de mână, doar câțiva metri, o Înghețată pe băț... Acum așteptând În halatul alb ca porcul să fie agățat În cârlige. Matilda avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
capul În fustele mamei, dar Chanel nu se lăsă păgubașă. —Vai, ce păpușică frumoasă ai! Nu e păpușica aceea pe care-am văzut-o la televizor? Căreia-i crește părul ca prin minune? Fetița se uită la Chanel și o răsplăti Încuviințând ezitant din cap. Și poți să faci magia ca să-i crească părul? o Întrebă Chanel. Încă o Încuviințare din cap, dar de data asta Însoțită și de-un zâmbet. Și ai putea să-mi arăți și mie? Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de Nottingham Hillianii combinat cu Familia Ingalls 3. Ai să vezi cum au să facă coadă clienții.“ Și evident c-a avut dreptate. Faptul că Ruby a lasat-o mai moale cu ideea ei În legătură cu designul magazinului a fost imediat răsplătit de anunțul Stellei că urma să plece la New York. Acum - din cauza tuturor angajamentelor de afaceri de peste ocean - vizita Les Sprogs doar o dată sau de două ori pe an. În fine o lăsa pe Ruby să conducă afacerea pe cont propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prea multe. Nu era genul care să ceară. Totuși, trebuia doar să menționeze-n treacăt că văzuse la Ikea o bucătărie care-i plăcuse și a ei era. La fel și cu băile, mobila de sufragerie și bijuteriile. Chanel Îi răsplătea dragostea lui Craig refuzând să-și scoată cerceii de aur Chanel pe care el Îi dăduse când se căsătoriseră. Pentru ea, cele două C-uri Împletite unul Într-altul Însemnau Chanel și Craig și simbolizau dragostea lor eternă. Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe care o are. — Perfect, lealitate contra lealitate. Și acum, întrucât trebuie să vorbim limpede, trebuie să-ți spun că după tot ce-a fost și tot ce ți-am spus, n-aș putea, chiar și să vreau, să-ți răsplătesc generoasa donație în alt chip decât cu cea mai pură recunoștință a mea. La fel cum și dumneata, în ce te privește, cred... Într-adevăr, domnișoară, în ce mă privește, după toate cele întâmplate, după ceea ce mi-ai spus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ți-am spus într-o o clipă de supărare, nici eu nu pot apărea ca doritoare să fac din tine un înlocuitor, un secund, o haină de vreme rea, așa cum i-ai spus mătușii mele, și voind doar să-ți răsplătesc generozitatea... — Bine, dar ce ne pasă, Eugenia dragă, de faptul că apărem într-un fel sau altul? În ochii cui? — Chiar în ochii noștri! — Și ce dacă, Eugenia mea... O strânse din nou la piept și începu să-i acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și Îngenunche lângă ea pe podeaua rece, se scuză pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi și dealuri. Ea Îi lipi palma de obrazul ei și o atinse În treacăt cu buzele. O răsplăti din plin pentru asta, sărutându-i fruntea, sprâncenele, bărbia, neîndrăznind să se apropie de buze, Îi mângâie părul lung. În timp ce o dezmierda Îi șoptea: Plângi, nu-i nimic, plângi, e-n regulă. Când deja plânsese atât de mult, Încât fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toate poftele și să Împlinească toate capriciile acestei reptile răsfățate, egoiste, corupte, nesățioase, ce te transformă Într-un vehicul al cărui rost este numai și numai să te facă să călătorești din femeie În femeie, pentru ca la urmă să te răsplătească cu ingratitudine. Ca și cum s-ar fi adresat unui copil neascultător, Fima spuse: —În regulă. Ai exact un minut să te hotărăști. Peste cincizeci și cinci de secunde În cap trag fermoarul și ies de-aici și nu-mi pasă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bunicului meu grăia limpede din ochii săi blajini, care, sunt sigur, că atunci când pleoapele i s-au coborât pentru eternitate, au păstrat imaginea chipului meu de copil fericit, să o ducă acolo unde el credea că omul este judecat și răsplătit după merit. Poate că și din acest punct de vedere bunicii noștri se asemănau ca două picături de apă. De aceea regele meu mi-a fost drag încă din copilărie, deși niciodată nu mi-a vorbit de pe copertele albastre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei În rolul lui Claire Cintré, Îl duse pe Compton să o vadă la un matineu și Îi obținu acordul. Apoi Îi scrise drei Robins o scrisoare subtil măgulitoare pentru a aranja o Întâlnire Între ea și Compton, și fu răsplătit cu acceptul ei În luna aprilie. Perspectiva de a avea „un star“ În curs de afirmare În spectacol Îi Întări Încrederea În viitor. Faptul că o americancă juca rolul eroinei franțuzoaice și un englez Îl interpreta pe eroul american nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cozi lungi în spălător și în spatele barăcii în care era bucătăria, precum și în adăposturile tunurilor de 8,8. Unul dintre noi - sau era un ucrainean? - îi prindea cu mâinile goale. După prezentarea a mai mult de zece cozi retezate, eram răsplătiți în mod diferit: ajutoarele de la antiaeriană cu dropsuri cu gust de fructe, soldații bătrâni de la tunurile antiaeriene cu țigări, iar ucrainienii cu mahorcă, un soi de tutun care le plăcea rușilor. Dar, oricât ar fi fost de mare succesul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmi pozau acum bătrâni din semiprofil și mențineau, ca la ordin, direcția privirii. O oră sau două ședeau astfel. Mulți sufereau de accese de astm. Respirația lor șuierătoare. Uneori mormăiau aiureli prin care bântuiau Primul Război Mondial, Verdun, inflația. Îi răsplăteam cu țigări, valuta mea: le dădeam câte două-trei, pe care le fumau imediat după ședință sau după un acces mai lung de tuse până când abia dacă mai aveau de unde să țină chiștocul. Fiindcă tot nu fumam, acum eram solvabil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care m-a inițiat în materie de artă, a zâmbit. O, dacă ar fi fost totuși alături de mine cu ochiul ei critic atunci când eu, nefumătorul, desenam cu plumb moale pe sub castani bătrâni care tușeau întruna și pe care-i răsplăteam cu țigări... După ce foamea mea primară era potolită de supele Caritas lipsite de gust, dar al căror iz îți rămânea totuși în gură, iar cealaltă foame a mea - ațâțată, ce-i drept, în timpul călătoriilor cu tramvaiul din zilele lucrătoare - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
biet bronz de Boccioni, un monstru dinamic și sugestiv, de care a trebuit să mă lipsesc, căci delicioasa Mariana (rectific: doamna de Anglada) pusese ochii pe el și, ca atare, am optat pentru o retragere elegantă. Gambitul mi-a fost răsplătit: acum climatul relațiilor noastre e În chip hotărât estival. Dar nu sunt atent și vă abat și domniei voastre atenția, iubite don Parodi. Aștept cât se poate de ferm pe poziții schița domniei voastre și vă adresez Încă de pe acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să facă negoțu, care m-a lipsit dă comision. Daru a fost dă mare succes, care io i l-am sucit pă inelaru cu unghia ruptă. Nainte să merg la biro, Cufărașu a primit vestea dă fericire, care m-a răsplătit cu bătrânele astea. Trai pă vătrai, după cum vezi. IV La următoarea Întâlnire, Savastano și-a continuat romanul-foileton: După tărășenia cu ghiulu, Cufărașu a prins coraj și s-a pus pă telefoane. I-am receptat dân ușă glasu mascul ca dropsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
luat hotărârea care-l define dă sus până jos: m-a delegat să-i duc lu Locarno plicu și s-o Înformez că, chiar dupamiază, la șase p.m., iel o să vie cu mașina oficeală să-i buchisească descursu care Îl răsplătise c-o tonă d-aplauze. M-am dus la datorie, nu fără regretu că Fonseca rămânea stăpân pă poziții ș-o să câștige, cântându-le În strună, favorurile dă la oficealii d-acolo. Cum iera d-așteptat, Locarno a pus mălaiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cei iubiți. Mai abitir. să le provoc iubirea. Căci, în mîndria mea, visînd la slavă și neascultînd de nimeni, m-a măcinat cumplit gelozia. Toate-mi păreau a fi menite numai mie. Așa m-am păcălit că trebuie să mă răsplătesc. Ce nu mi se dădea, voiam și luam cu forța. Sau îl furam, să-l strîng la piept și să visez fericirea. În ciuda trudei mele, am fost leneș căci tot ce n-am putut obține, am trăit în vis cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]