2,995 matches
-
ținta eforturilor noastre. Castelul e cel mai vechi monument din Lisabona. Reședință regală în Evul Mediu și locul unor încleștări sângeroase dintre mauri și lusitani. Ziduri netede, creneluri precis decupate pe cerul albastru. Tot ce am primit acolo a reprezentat răsplata unei zile încărcate de emoții estetice, satisfacții culinare și decepții de exploratori întârziați. Priveliștea Lisabonei și a împrejurimilor sale de pe terasa Castelului Săo-Jorge - cred că ar trebui să constituie pânza unui mare maestru, expusă într-unul din faimoasele muzee ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
650 de tone de granit ale sale, rătăcesc de-a lungul Nevei, sub ploaia măruntă ce nu mai contenește, precum Raskolnikov înainte de a se hotărî pentru crimă. Dincolo de râu, abia întrezărindu-se prin pâcla leșioasă, fortăreața Petru și Pavel închipuie răsplata pentru fapta viitoare, asemenea remușcării sau ideii de expiere, aflată momentan la periferia conștiinței. Faimosul intrând arcuit, pe unde se scurg cuceritorii Palatului de Iarnă din filmele cu bolșevici, îmi dă o ușoară senzație de amețeală, de contact brutal cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o respingem orgolioși, când Ea nu respectă minima moralia, când trișează la rândul ei, coborând, zeitate cum e, în rândurile gloatei capricioase sau vanitoase. Deoarece, credem noi împreună cu alții, gloria - ca o formă înaltă a succesului! - trebuie să fie o răsplată a orgoliului, și nu a vanității, orgoliu văzut întotdeauna ca un „cărăuș al unor mari poveri”, ca o formă de neocolit a servituții. Iar când Immanuel Kant, acest înnoitor al filozofiei, acest „antidogmatic” prin revoluționarul său „criticism”, vorbește de Datorie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fine, multe suflete pot găsi aici prietinie și mângâiere, ori un sprijin în dezamăgiri. Cum toate cele omenești sunt relative, e posibil ca strădania noastră să pară vană ori de rezultat minim în raport cu efortul: totuși, călăuza vieții noastre fiind dragostea, răsplata nu poate fi coborâtă din acest domeniu ideal. Vorbele noastre bune, faptele noastre bune vor da rod atunci când trupul nostru nu va mai fi decât pulbere. Fie. Cu acest preț, datoria noastră dobândește un caracter sacru. * * * Aș dori să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la Turda și de la Veneția se spunea că Dumnezeu a fost cel care i-a dat domnului român o biruință atât de mare. Dlugosz scria că toată oastea lui Ștefan s-a îmbogățit din prada luată de la turci și drept răsplată pentru vitejia lor „pe mulți țărani îi făcu boieri”. Din cetatea de scaun a Sucevii, la 25 ianuarie 1475, Ștefan cel Mare anunța principilor creștini victoria pe care o obținuse cu câteva zile mai înainte: „Cătră coroana ungurească și către
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Craiul însuși sigur nu ar fi ieșit din această [nenorocire]”. Johannes de Komorowo consemna: „După cele petrecute, regele și tot poporul au plâns cu lacrimi amare în Leopole”. Ludovicus Tubero menționa că polonii „s-au întors în patrie, câștigând ca răsplată a expediției, doar rușine și aceasta încă cu mari pierderi”. Maciej Strykowski, mergând în solie la Constantinopol, scria: „Și astăzi, în anul 1574, am văzut însumi în acel loc [Codrii Cosminului] o movilă foarte mare de oase răspândite...” O impresie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan și-i taie capul la 13 iulie 1447. Petru vine și el cu ajutor de la Iancu de Hunedoara cu a cărui soră, de 50 de ani, se căsătorise și îl alungă pe Roman, care se refugiază în Polonia. Drept răsplată pentru sprijinul acordat, Petru îi dăruiește lui Iancu cetatea Chiliei în 1448. Ca să nu ajungă Moldova sub tutela Ungariei, polonii îl sprijină pe Alexandru, fratele lui Roman, care reușește să ocupe scaunul țării la începutul anului 1449. Roman nu reușește
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
neofitului va încerca să regăsească spațiul decupat din geografia profană, dar îi va fi impo¬sibil, până la împlinirea timpului ritual. În basmul Vizor, craiul șerpilor un păcurar pleacă în căutarea șarpelui pe care l-a salvat, pentru a-și primi răsplata promisă și acest fapt va conduce la aflarea miresei. Îndrumat de un stăvar, un văcar, un păcurar și un porcar, deci de oameni ale căror ocupații istorice implică o cunoaștere a lumii prin deplasare și explorare, eroul află intrarea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trei fete de popă cari s-au măritat după un zmeu, cules în Blaj. Eroina urmează sfaturile celor captivi la curtea zmeului și îi fură acestuia puterea fabuloasă, localizată în trei peri din cap. Odată ucisă bestia, Samfira cere ca răsplată: „ - D-apoi să-mi faceți un copârșeu șî să-mi dați calea pre apă la vale! Pentru că nu departe de curțile zmeului era o apă mare șî poate că tocma Mureșul”. Figurarea morții în sicriul - barcă și revenirea în planul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însăși a omului”, în cazul nostru a aparițiilor divine. Răpirea lor echivalează cu o privare de puteri și cu imposibilitatea întoarcerii pe tărâmul celălalt, de aici prețul atât de mare plătit pentru ele. Inelușa devine soția lui Pătru și ca răsplată pentru abilitatea lui, îi face un fecior cu stea luminoasă în frunte și îl părăsește printrun „ochi” între lumi: „Oglinda-n mână mi-o lua/ Și-n oglindă se uita,/ Și-n slava ceriului zbura”. Natura dublă a mamei lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lor apartenență la tărâmul celălalt. Cuplul reîntregit revine în profan, unde împăratul păsărilor le dăruiește „un căluț de argint”, mijloc de transport solar „de-mi lumina lumea toată”. Eroizarea lui Pătru este completă și primește în final împărăția păsărilor ca răsplată. Rege peste sufletele călătoare și căsătorit cu o zână, Pătru și-a încheiat inițierea. Alte probe ce pun la încercare calitățile eroilor le verifică limitele psiho¬logice, iar depășirea testului dă drept de posesiune asupra celor dobândite în sacru: „- De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui însă, trebuie depășite încercările, al căror spectru vizează, în alte basme, dimensiunea morală. Călători incognito, Dumnezeu și Sfântul Petru solicită merinde la o stână, într-un text din colecția Pop-Reteganul. Ospitalitatea băiatului este promptă, mergând până la sacrificiul mielului propriu. Răsplata folosește puterea magică a oaselor rămase de la masă, capabile să creeze o turmă întreagă de oi. Sfatul inițiatorului divin circumscrie flăcăul în plan uranian: „- Să mergi în munții cutare și cutare, acolo să-ți faci stână și să ai noroc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
incursiunii inițiatice și momentul dezvăluirii lui reprezintă epifania așteptată de erou. De aici încolo tensiunea rituală scade, iar acțiunea își urmează cursul anticipat. Sfatul salvator vine altădată de la vultur sau orice alt animal salvat de erou, care este învățat ce răsplată să ceară de la ființele sacre. Rolul lor este limitat la atât, ele nu au autoritatea dominantă a ipostazei maestrului, prezent în momentele decisive cu indicații fundamentale pentru împlinirea traseului. Calul are o reprezentare mitică amplă, este companionul cel mai apropiat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cu banul tău să faci ce vrai, de al statului să te ferești ca de foc. La intrarea în Școala Normală "Gh.Asachi"din Piatra Neamț l-am preparat și pe V. Iordachi și pe Ilii Pintilii din Baea. Și drept răsplată când a ajuns Ilie Pintilie învățătorul și secretarul consiliului școlar nu-mi da bonuri să încasez bani pentru școală, după ce lua toți banii pentru școala din Baea, atunci îmi da banu. Pentru ce ? Pentru că au fost neamuri de șătrari. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dnei Elisabeta Maxim pentru datorie și i-a lăsat doar un pat cu o plapumă și dna Elisabeta Costică Maxim cea frumoasă ca un gând răzleț, de supărare s-a îmbolnăvit și a murit în cea mai neagră mizerie. Iaca răsplata facerii de bine! Mi-a scris să mă duc la Fălticeni să mă mai vadă odată. Dar eu i-am răspuns că nu mă pot duce că-s bolnav. Și când i-am mai scris mi-a venit scrisoare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
voiește să trăiască ca frate; considerând că, în scurgere de 144 de ani, bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea limbii lor din viața publică, din școală și chiar din biserică; considerând că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
lupta pentru libertate și drepturile națiunilor, Regatul Român a socotit de datoria lui să se alipească acestor puteri și, împreună cu ele să-și jertfească fiii pentru dezrobirea fraților noștri asupriți. După mari suferințe, vitejia minunată a oștirii noastre își găsește răsplata. Alături de glorioșii ei aliați, România este astăzi printre învingătorii lumii, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Patria Mumă, iar peste Carpați, românii care împreună cu noi de atâta vreme așteptau ceasul întregirii neamului, îndată ce și-au putut spune gândul, au
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
prieteni. Sau apărând pe unul sau pe altul dintre prieteni. Pe mulți i-ai ajutat să supraviețuiască. Și nu exagerez când spun asta. Ai fost răsplătit cu aceeași monedă? Ca fiu de preot, cu o educație specifică, nu-i așa că răsplata e (poate fi) una dintre cele amânate? Tatăl meu m-a crescut în cultul prieteniei și al ecumenismului. A murit când eu aveam 17 ani. M-a învățat să-mi iubesc dușmanii și să fiu exigent cu prietenii. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu mai există decât ca amintire, de la socrul meu, magistratul Stelian Dospinescu la indicibilul poet Ioanid Romanescu, de la boemul Eugen Andone la metafizicul Dan Laurențiu, de la "tutorele" nostru Laurențiu Ulici la Radu G. Țeposu și Iustin Panța... Iar plata și răsplata nu le-am socotit "în aceeași monedă", ci în... monade, așadar în și întru spirit. Oricare scriitor român care ajunge în Iași caută, mai întâi, Casa Pogor, acolo unde este (prezență obligatorie!) Lucian Vasiliu... În timpul vieții mele n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
director în Ministerul de Interne. În aceste funcții s-a remarcat printr-un respect desăvârșit al legii, printr-o cinste exemplară și o adâncă înțelegere față de cei umili. La 18 mai 1855, i s-a acordat rangul de vornic: o răsplată pentru serviciile aduse ca „president al judecătoriei ținutului Covurlui” și pentru „ale sale merite personale și credința către Noi și Patrie”. În anul următor - 1856 - a fost numit „în postul de pârcălab la orașul și portul Galați”, ulterior fiind reintegrat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
le-au stins stăpânii. Nu au nici nume, nici părinți, nu au nici soare în lucarne, obiecte prețuind arginți, un număr scrijelit în carne. De unde sunt, de unde vin? De peste mări, din iarmaroc, născuți sub bici și morți în chin, fără răsplată și noroc. I-aud cum murmură șoptit un cânt mocnit, plin de durere, mă-nchin la ei și plec smerit, purtând povara în tăcere! Conform ultimelor recensăminte, la o populație de peste 11 milioane de locuitori Cuba are 64,5 % albi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
o treacă pe răboj? Apoi Pat clătina din cap. - Ești la fel ca toți ceilalți. Și-au tras-o-n venă și li se rupe. Le ofer un loc liniștit unde poa’ să vină să se injecteze și cu ce răsplată m-aleg? Și-au tras-o-n venă, dup-aia li se rupe. - Bine, Pat, nu vreau să te șucăresc. Uite-un dolar și o să-ți aduc restu’ după-amiază, bine? Pat a luat dolarul și l-a băgat În buzunar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Așadar, Kaiserul sosi cu fiu-său. Îl anunțau ziarele bucureștene. A fost mai întâi la Argeș, la mormântul suveranilor români, cărora, în viață, nici nu demnase să le întoarcă vizita. Acolo i-a făcut onorurile d. Tzigara-Samurcaș, care primi ca răsplată un ac de cravată cu cifra imperială, arătată cu mândrie impiegaților săi de la poliție. Apoi, nerăspunzându-i-se de siguranța Capitalei, ilustrul oaspete dormi la gară în vagon, fiul său singur vizită Capitala sa prezumtivă. Din București la Giurgiu, de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de un devotament nespus, mergând până la a-și pierde biletul de călătorie la Carlsbad la prima complicație și revenind de la Sinaia, din drumul la băi, aflând pe cea de a doua. După îngrijirile și curele ce făcu, Elena își primi răsplata, născu o fetiță, tipul Brătianu, ca și tată-său, Maria. Deși suferise peste măsură, nu se descurajează și peste mai puțin de un an avu doi gemeni, un băiat și o fetiță, Ion și Ioana. De rândul acesta, era mulțumită
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
eficiente, dar oarbe. Zăpada este apă înghețată; apa este zăpadă dezghețată. * Prostia naște orgolii, orgoliile sporesc prostia. * Înțelepciunea nu are vârstă. * Recunoașterea greșelii nu este un motiv de mândrie, ci un gest de demnitate. * Faptele bune nu au nevoie de răsplată. * Patria este cuibul în care înveți zborul cu aripi necăzătoare. * Poporul este oceanul în care nu te îneci. * Nu tot ce zboară e pasăre și nu tot ce înoată e pește. * Peștele fără cap se împute de la coadă. * Atmosfera se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]