2,521 matches
-
Totul, continuă Maca, folosind retorica lucrurilor definitive, e o chestiune de apăsare. Pișatul în aer liber te descătușează, te despovărează. Altminteri, frustrările se îndeasă și se preschimbă în obsesii sexuale. Asta ne și împiedică să înțelegem femeia. Tăcură, ținându-și răsuflarea și ascultând fiecare ce fac ceilalți. La sfârșit, Maca se întoarse mulțumit și privi în jur. — Acum, că am scăpat temporar de apăsarea regulatului... să privim cu atenție locul, ca niște potăi ce-am fost. Suntem stăpânii teritoriului, pentru că l-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și întretăiat, în femeie. Ea nu-și terminase încă plânsul, așa că mai rămaseră câteva clipe îmbrățișați, mărind cercurile și lăsând ca între ei să coboare un fel de liniște. Care era parcă a lumii întregi, căci lumea întreagă își ținea răsuflarea. Și, poate tocmai de aceea, revenirea la viață fu asurzitoare. La etajul de dedesubt, abajururi, scaune trântite și aruncate de peste tot. La etajul unu, tingiri lovite unele de altele, cu un tămbălău de șatră țigănească. Apoi un fel de explozie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
porniseră. Bătrânul, părăsit de toți, dârdâia și clănțănea din dinți, strângând cearșaful în pumni, cu ochii-n tavan. Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul dinților sfărâmați. Apoi, cu răsuflările năclăite, își ștergeau mucii într-un colț de cearșaf și o zbugheau pe scări. Bărbații și femeile, aplecați peste ferestre, uitaseră de rață, își fixaseră acum ținte imaginare împotriva cărora urlau din rărunchi. Nu-i vedeau pe cei de vizavi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu era real. Ca toți predecesorii mei, îmi ascundeam chipul în spatele sculpturilor splendide ale dragonilor și mă rugam ca gătelile și costumele mele să mă ajute să-mi joc bine rolul. — 4 307 dragoni numai în interiorul Sălii Armoniei Cerești! Cu răsuflarea tăiată, Fann Sora cea Mare se întoarce spre mine și mă întreabă: Poți să-ți imaginezi restul gloriei imperiale, Orhideea? Ia aminte la vorbele mele: o singură privire aruncată unei asemenea frumuseți te face să simți că viața ta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așterne din nou tăcerea. Stăm în genunchi, iar eu îmi țin bărbia jos. Nimeni nu vorbește și nu se mișcă. Pentru că nu-mi pot da seama ce se întâmplă, mă hotărăsc să trag din nou cu ochiul. Mi se taie răsuflarea în clipa în care ochii mei întâlnesc privirea Marii Împărătese. Mă lasă genunchii și lovesc pământul cu fruntea. — Cineva încearcă să se grăbească, vorbește împăratul Hsien Feng cu o umbră de amuzament în voce. Marea Împărăteasă nu dă nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rang. Ru înseamnă „cum“, iar yi înseamnă „dorești“; ruyi înseamnă „tot ce dorești“. Împăratul Hsien Feng ia de pe tavă un ruyi și pășește spre noi. Acest ruyi e din lac auriu sculptat cu trei bujori împletiți. Îmi țin în continuare răsuflarea, dar nu-mi mai este teamă. Indiferent ce fel de ruyi voi primi, mama va fi mândră mâine. Va fi soacra Fiului Cerului, iar frații mei vor fi rude imperiale! Regret numai că tata n-a trăit să vadă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
important, însă îi dau cuvântul meu. Se calmează pe loc și spune: — De ce nu te ocupi tu de asta și pe mine doar să mă informezi din când în când? Urăsc să stau în aceeași încăpere cu bărbați ale căror răsuflări miros urât. La început, suspectez că Nuharoo îmi pune la încercare loialitatea. Cu timpul, însă, ea mă face să-mi dau seama că îi fac un favor, căci e genul de femeie care și-ar pierde somnul din cauza celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Te pui într-o situație jenantă nu doar pe tine, ci pentru întreaga familie imperială. Continui să dau din cap, prefăcându-mă că sunt recunoscătoare pentru sfaturile ei. — Evită mandarinele. Se apleacă spre mine atât de mult, că-i simt răsuflarea de iasomie. Prea multe elemente condimentate duc la apariția coșurilor. O să pun un eunuc să-ți aducă un castron cu supă de țestoasă ca să stingă focul din tine. Te rog să-mi arăți respectul tău acceptându-l. Sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înțeleg de ce tatălui meu nu i se închideau ochii când a murit - nu a putut înghiți jignirea. Aștept să se calmeze înainte de a relua lectura. Unele dintre condiții îl supără pe Majestatea Sa atât de tare, încât i se taie răsuflarea. În astfel de momente, din gât îi ies sunete bolborosite, după care izbucnește în accese de tuse. Pete mici de sânge acoperă pardoseala și păturile. Nu vreau să citesc mai departe, dar documentele trebuie să fie trimise înapoi în zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și pentru țara mea nu poate fi exprimată în cuvinte. La colțurile buzelor violet ale Majestății Sale se strânge salivă. Plânge fără lacrimi. De zile întregi tot țipă și urlă. În cele din urmă, glasul i s-a stins. Fiecare răsuflare este acum un chin. Degetele-i sunt ca niște bețișoare fragile, iar trupul lui nu e decât un schelet. A început călătoria transformării într-o palidă fantomă. Strămoșii săi nu i-au răspuns la rugăciuni, nici Cerul nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
momentul de operă de la vremea ceaiului, de care s-a ocupat Su Shun și care se desfășoară în apartamentul lui Nuharoo. Spre dezamăgirea mea, Tung Chih nu vrea să fie cu tatăl său. Se plânge de „privirea înfricoșătoare“ și de „răsuflarea mirositoare“. E nefericit când îl împing spre patul bolnavului. Își numește tatăl o pacoste și o dată îndrăznește chiar să-i strige: „Hei, om gol pe dinăuntru!“, Trage de cearșafurile lui Hsien Feng și aruncă în el cu perne. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din nou tatăl. Copilul își scoate brațul din strânsoarea lui Su Shun și se eliberează: — Tati, tati! Ochii împăratului Hsien Feng clipesc, iar buzele lui se mișcă încet: — Tung Chih, fiule... În sală se așterne liniștea și toată lumea își ține răsuflarea. Secretarul imperial își ia pensula de scris. — Vino la mine, Tung Chih! Brațele muribundului se întind de sub plapumă. — Majestatea Voastră - înaintez, asumându-mi riscul că aș putea fi pedepsită -, vreți să-l anunțați Curții pe succesorul Domniei Voastre? Este prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pași peste frunzele uscate. Cineva se apropie și se oprește lângă mine. Încerc să-mi mișc picioarele și să mă adun într-o poziție mai bună, pentru a mă apăra din interiorul sacului, dar și picioarele îmi sunt legate. Aud răsuflarea bărbatului. — În numele Cerului, cruță-mi fiul! țip eu și apoi mă ghemuiesc. Îmi închipui cuțitul său care taie sacul și metalul rece pătrunzându-mi în carne. Dar nu se întâmplă asta. Aud în schimb mai mulți pași și zăngănitul metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să zboare și florile să înflorească. Observ ceva care nu are ce căuta aici. Este paltonul lui An-te-hai, întins pe jos. Gândurile îmi sunt întrerupte de acest obiect pământesc. De ce l-a lăsat An-te-hai aici? Aud pași grăbiți și apoi răsuflarea rapidă a unui bărbat. Nu pot să fiu sigură dacă sunetul e în realitate sau doar în închipuirea mea. — Majestatea Voastră, strigă vocea lui Yung Lu, este amiază! Nereușind să se oprescă suficient de repede, se ciocnește de mine, împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rolul celei mai bune prietene. —Ei, nu pot vorbi prea mult, pentru că acum suntem la St. Regis. Mai ții minte că a insistat să vină să mă ia azi de la serviciu? Fără să aștepte răspunsul meu, Îi dădu Înainte, cu răsuflarea tăiată: Mă aștepta afară cu o mașină și mi-a zis că asta era din cauză că nu putuse găsi un taxi și că eram așteptați la cină la părinții lui În zece minute. Desigur, m-am enervat un pic pentru că nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
broad. NVdem. Ce era asta? Un fel de invitație criptică la cină, desigur, dar unde și cu cine? Singurul indiciu asupra originii sale era un număr cu 917, pe care nu-l recunoșteam. Am format numărul și o fată cu răsuflarea Întretăiată mi-a răspuns imediat. Hei, Bette! Care-i treaba? Vii diseară? spuse vocea, strivindu-mi speranța că persoana greșise pur și simplu numărul. —Ăă... bună. Cine e? —Bette! Sunt Elisa. Am lucrat Împreună non-stop În ultima săptămână, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
N-am vorbit deloc În liftul care ne ducea În hol, dar dragul de Philip a reușit să mă lipească de perete și să-mi ciugulească buzele, ceea ce mi s-a părut cumva extrem de dezgustător, dar m-a lăsat cu răsuflarea tăiată În același timp. —Mmm... ești delicioasă. Vino aici, dă-mi voie să te mai gust pentru ultima oară. Dar Înainte să apuce să se mai servească o dată de fața mea ca de propria sa acadea Chupa, ușile s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe nebunul care o alerga de obicei pe Millington cu căruciorul de legume, când mi-am auzit numele. —Bette! Hei, Bette, aici! M-am Întors și l-am văzut pe Sammy care stătea pe o bancă și bea cafea, cu răsuflarea vizibilă În aerul Înghețat și cu ceea ce părea a fi o femeie trăsnet lângă el. Fir-ar să fie. N-aveam cale de scăpare. În mod evident mă văzuse și mă urmărise cum Îl priveam fix, așa că nu exista nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să mă holbez la Kelly, cu mâinile vârâte sub picioare și cu aceeași senzație de sufocare pe care o avusesem În clasa a cincea, la ora de sport, când mingea roșie de cauciuc mă lovise În stomac și Îmi tăiase răsuflarea. Cum am putut fi așa de pe dinafară? Cum de nu mi-am dat seama? Am făcut eforturi să respir și să pătrund Înțelesul spuselor lui Kelly. Toate chestiile alea oribile care fuseseră scrise - toate exagerările, Înfloriturile, presupunerile și minciunile crase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
m-am dezechilibrat și m-aș fi prăvălit la pământ cu capul Înainte dacă nu m-ar fi tras În sus și nu m-ar fi Împins pe o canapea. Fața lui era la cinci centimetri de a mea, iar răsuflarea lui fierbinte, alcoolizată, Îmi Încălzea pielea și părea destul de coerent când mi-a șoptit: —Bette, o să neg fiecare cuvânt de căcat pe care-l spui. Pe cine o să creadă? Pe mine, tipul pe care l-a adorat În ultimii zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
șase. O să ajungem acolo În treizeci de minute, poate o oră. Spune-i amicului tău bucătar să facă meniul serii VIP din cap până-n picioare, bine? Bette, asta o să fie o publicitate așa de grozavă pentru el! I se tăiase răsuflarea de emoție. Aș minți dacă aș spune că nu m-am gândit să-i spun lui Sammy. Ar fi Într-adevăr o publicitate grozavă - cea mai rapidă cale de a apărea În cele câteva reviste naționale care Încă nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
multă siguranță că acest copil suferă de ADHD (tulburare hiperkinetică însoțită de deficient de atenție), probabil subtipul predominant neatent, și să discute cu părinții despre posibilele alternative terapeutice. Cazul lui Winnie Mama lui Winnie ajunge la întâlnirea cu psihologul cu răsuflarea tăiată și foarte neliniștită în legătură cu problema fiicei ei. Ea o descrie pe aceasta ca fiind „genul îngrijorat” și recunoaște că îi seamănă. Winnie a fost întotdeauna foarte timidă. Când era mică, era prudentă, temătoare, sensibilă la zgomot și atingere și
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
amândouă mâinile pentru a i le săruta în chip de rămas-bun, Marie se preface, după cum scrie în jurnal, că se împotrivește, "pentru a mi-l aduce și mai aproape, pentru a-i atinge mâinile amândouă, pieptul, pentru a-i simți răsuflarea pe chip atunci când mă aplec ferindu-mă de el. Mi-a sărutat o mână, apoi pe cealaltă. Am închis ochii, copleșită de-atâta fericire și alean. Era un sărut de mângâiere, iar acea clipă cât a durat a însemnat cât
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
băută, era ceva mai însuflețită. Prin urmare, discuția dintre ei se îndreaptă în scurtă vreme pe un făgaș primejdios". Jocuri de priviri, vorbe îndrăznețe temperate îndată de vreo glumă năzdrăvană, o cascadă de râsete, o apropiere neobservată a trupurilor, a răsuflărilor... baronul și tovarășa sa nu părăsesc această zonă nedefinită, nebuloasă, ambiguă a flirtului. Însă încet-încet, dorința devine palpabilă, tangibilă. Se degajă din cuvintele lor ca un abur de senzualitate. Pe nesimțite, femeia alunecă de la reținere la cochetărie, de la pudoare la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu se închisese bine ușa, că se și repezi cu o patimă de om smintit asupra siluetei fremătătoare și întunecate", scrie Marcel Prévost. "Ea îi vorbea, iar buzele ei erau atât de aproape de chipu-i, încât i se părea că răsuflarea se contopea cu sunetul cuvintelor în ceva nespus de dulce [...]. Nu putea rosti vreun alt cuvânt afară de numele ei Maud, Maud... pe care îl repeta la infinit, îl repeta ca o mângâiere, ca o sărutare în urechea ei, în părul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]