8,590 matches
-
Să mă strecor în colțul drept al mănăstirii, // dar, m-aș fi topit de dorul soarelui... // să fi fost un fir de iarbă, aș fi ales // să mă asculte timpul cum cresc... // dar.... dar... // hărăzit mi-a fost datul // să rătăcesc printre cuvinte... // rătăcire... fericire.... ( Dorința). După cum afirmă poeta Eleonora Stamate, rătăcirea printre „cuvinte” îi conferă o stare de bine, de bucurie și împlinire. Vă recomand cu toată căldura volumul de versuri „Viața la imperfect”, volum bogat prin conținut și expresii
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
Iosif Publicat în: Ediția nr. 595 din 17 august 2012 Toate Articolele Autorului DESCULȚ PRIN CETATE Apollo apăru în ușa filozofului, desculț, cu o ținută bizară și cu un arc de argint pe umăr. - De ce ai venit fără liră? - Am rătăcit-o. Am locuit șase zile într-un curcubeu, încercând să-i demontez culorile și să le armonizez cu sunetul lirei... - Ce idee năstrușnică! Numai pictorii îl fac să fluture pe pânză... - Poeții nu-l anină de vers? - Iar tu, prinzi
ELISABETA IOSF DESCULŢ PRIN CETATE PROZĂ SCURTĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365856_a_367185]
-
cu Suferința. Crezând că esti Speranța, eu voi găsi Credința... AMINTIRE... O gară, un oraș pitoresc pe care-l iubeam și-l iubesc, un hotel din burgul acela de vest, primăvară... și eu- cu inima gata să dea pe afară - rătăcind într-un labirint de amintiri, îmi caut sufletul... NEFERICIREA LUI HAMLET... Mă uit cu nesaț de pe un mal pe celălalt și cred așa tare c-aș putea - întinzând un braț - să te-ating, amărâte prinț! Tu stai și mai cugeți
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
icoana Maicii Domnului cu Pruncul și a Sfântului iubit, Fanurie, la ale cărei slujbe participă necondiționat. ,, Îngenunghez în fața Sfântului Fanurie, care parcă mă așteaptă să-mi spun gândurile, dorințele sau tot ce este înlăuntrul minții mele, că poate uneori am rătăcit prin fantasme sau patimile răutății. ,, Un alt crâmpei din viața artistei se referă ca celelalte multe, prin participarea sa la hramul Mănăstirii Sfânta Treime de la Buciumeni - eveniment rămas încrustat cu lumină în azurul sufletesc începând cu anul 2001. ,, Cu greu
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > STRADA Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1221 din 05 mai 2014 Toate Articolele Autorului STRADA Cu nostalgia așteptatei veri Un gând rebel îmi zboară către stradă Îngrijorat de a nu-l rătăci Cobor să-l însoțesc la promenadă Pe un trotuar merg țanțoș două uri Din sens opus,o alta le salută Puțin în spate,vine-o aroganță Singură-n veci în viața ei cea slută Zâmbind timid,frumoasa inocentă E-n
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
că durerile mele sunt mai importante, neodihna mea e mai mare, nevoile mele mai stringente decât ale celorlalți... Ce căutam aici? Pentru ce toată această zbatere dacă sufletul meu nu poate vibra la nevoile celor din jur?... Calea mea dreaptă rătăcea, neputincioasă prin întuneric și eu nu eram acolo s-o luminez.” „Camino nu se face, se trăiește” spunea un pelerin aflat a șaptea oară pe acel drum. Parafrazându-l, aș spune, fără teama că mă veți contrazice vreodată, cartea lui
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
caldă, unde cuptorul duduia de lemne de fag. Îi veni în minte Katya cea bălaie, dar și ceilalți copii ai lui. Îi dădură lacrimile. Dacă nu va ajunge repede acasă, va muri înghețat de frig! „Doamne, ajută-mă să nu rătăcesc, să ajung cât mai repede acasă!”, se ruga el. Nici nu termină de rostit ruga, că începură să se întrevadă, pe întuneric, chiar în fața sa, mici urme troienite. Niște sălbăticiuni pășiseră nu demult înaintea sa prin întunericul pădurii. „Voi merge
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
momeala ca să prindă destul pește încât să nu râdă copii de el. Lucru greu, chiar imposibil, dacă nu ești consiliat de un maestru desăvârșit. Și mai era un punct forte al acestei Frății preponderent masculine. Bine, sunt și niscaiva femei rătăcite printre ei, dar despre ele chiar nu are rost să se pomenească deoarece erau destul de greu de deosebit de bărbați chiar și de un ochi foarte versat. Prin urmare, există chiar o politică, foarte subtilă, de ignorare a lor. Dar, precum
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
puntea, dar să-și ajute colegul la muncă sau la traversarea unei situații mai dificile nu poate. Asocierea este baza societății și chiar a naturii. Abia după ce a înmugurit întreaga pădure se simte venirea primăverii. Nicidecum la înflorirea gingașului ghiocel rătăcit printre nămeți. Ei bine, potrivit unui experiment al studiului, doi cimpanzei și-au unit forțele spre a aduce sub nas recipientul cu păpică. Și asta în prima probă. După o perioadă de derută în care trăgeau de funii dezordonat, fără
TELEENCICLOPEDIA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365947_a_367276]
-
înaltul lui vreun nor mic și alb, cât o bucățică de vată, fulg de abur atârnat, uitat și rămas acolo, singur în mijlocul imensității albastre. Ajunsă în valea care cobora spre mormânt, Maria căuta locul și parcă nu‑l mai găsea, rătăcind pe cărările înguste. Deodată, străbătând o alee lungă, recunoscu numaidecât, tocmai la capătul ei, piatra mormântului. Ea, care se despărțise cea din urmă de mormântul Domnului în seara de vineri, era acum, după ziua Sâmbetei, cea dintâi care se întorcea
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
dar nu-și pierde speranța, la fel și Dumitru Ichim crede cu tărie că nu poți să scrii sau să exiști în Dumnezeu decât în tăcerea absolută a ascultării și a Cuvântului „născut, iar nu făcut” sau poate doar atunci când rătăcești „din oare-n oare”. Întreaga poezie a lui Dumitru Ichim stă sub semnul întrebărilor permanente.” (Muguraș Maria Petrescu - „Dumitru Ichim - Cuvântul din ungherul tainic”) „Semnificația totemică, în cazul acestor straie populare, este determinată și de faptul că sensul întruchipat prin
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
de-antregul peste malurile puștii, toarnă ploaia cu găleată vânturile bat tăios printre nori umblă săgeată fulgerând de sus în jos, croncăne păsări de noapte prin poduri părăsite cimitirele sunt toate plumburii și părăsite. dincolo ne-au rămas apele ne mai rătăcim prin gânduri să fabricăm vise, hoinărim perturbați de cascadele întunericului și ascultăm cântecul cucuvelei, e moartea dincolo, dincolo de noi sunt dorințele noastre, pe celalalt mal au rămas apele, însă noi ne dam mai departe, zilele fără să ne supunem. o
POEZII DE STEJAREL IONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365999_a_367328]
-
acum, în fața mea, toți sunteți îmbibați de microbi”, continuă amploiatul, îmbrâncind-o pe biata fată care se retrase încet, cu gândul să anunțe medicul de gardă. „Ăsta-i nebun”, își zise ea. Policarp intui primejdia și o zbughi din cabinet rătăcind un timp pe străzi. Urmărit de privirile suspicioase ale trecătorilor și, simțindu-și stomacul hărțuit de foame, intră într-un restaurant. Comandă ceva de mâncare, iar când chelnerul aduse tacâmul și pâinea, îi studie avid mâinile și îl întrebă: „Dumneata
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
de cafea. Tu ești de mine dependent, N-ai să mă lași vreodată... Căci ți-am intrat în sânge ca un stend, Eu sunt cafeaua ta, aroma ta de fată... PORUMBIȚA M-am transformat în porumbiță Și-n nopți tăcute rătăcesc în zbor, Am sufletu-ncărcat de-atâta umilință, Iar rănile adânci așa de rău mă dor. M-a umilit destinul și nu l-am înțeles, O viață răvășită e tot ce am cules Și am ascuns durere și lacrimi nevăzute
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
Care se unduiesc straniu în noapte. Nu-mi dau seama dacă sunt reale Sau halucinantul rod al imaginației mele febrile De după plecarea ta. Un sunet ascuțit Ca un țipăt din altă lume Îmi înfioară întreaga ființă. E doar o pasăre rătăcită în beznă, Care-și caută frenetic prada. Cad frunze cenușii Peste sufletul meu Copleșit de amintiri. Copacii freamătă, nerăbdători, După un nou veșmânt. Se cutremură pădurea De dorul primăverii, Mă cutremur eu De dorul tău. Ard ca o făclie în
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
probleme fundamentale care frământă omul, este de sorginte filosofică și vizează aspecte esențiale ale existenței: nașterea, viața, moartea, iubirea, gândirea, acțiunea, spiritualitatea. Poetul este văzut „ca un vârtej de lumină / orbitoare” ridicat din nisipuri care vorbește lumii despre „setea/ celor rătăciți în deșert”. Glasul poetului este „ca un țipăt de vultur” (M-am ridicat ... din oboseala pietrei). Procesul creației, scrisul în sine înseamnă pentru Valentina Becart, o „dulce și amară vină”, o povară pe care ea, ca un umil serv, are
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
ne-dăruite/ și zbaterea cuvintelor / ce n-au putut să ardă / la vreme de ploi, / de vânturi ... Și-am așteptat în cărare / să vii - amurg grăbit / eliberându-mă / cu ultima suflare / de ruga stinsă / și amintirea unui vis ce-a rătăcit / cătând / culoarea împăcării, / împăcării ... (din ciclul poeme becartiene)”. O feminitate care-și reprimă chemările în numele preceptelor, în refulări și inhibiții de moment, dar care izbucnește aidoma unei flăcări din rugul mocnind, aceasta este poeta de față care și-a adunat
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
se va răspunde așa cum s-a întâmplat în repetate rânduri până să ajungă în acest loc al supliciilor. Dealtfel, îndată ce încredințează epistola expedierii, își dorește să nu fi completat nici adresa destinatarei găsind că nimerit ar fi ca aceasta să rătăcească dacă nu ani de zile măcar câteva luni de zile, până ce va fi terminat stagiul militar. Erica nu mai este ființa iubită, este mai mult decât o existență, este o trăire și o retrăire continuă oricât ar încerca să nege
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) Autor: Adrian Lițu Publicat în: Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Erica a găsit plicul de la Albert deasupra pernei, așezat cu grijă de mama sa ca nu cumva să-l rătăcească pe vreundeva și prinsă de grijile casei, să nu-și mai amintească unde l-a pus. Mamei îi plăcuse scrisul mărunt ușor aplecat spre stânga, ghicise în el o vibrație sufletească aparte și crezuse neîndoielnic că mesajul va fi ca
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
Fără această credință, totul pare zadarnic, inutil. Viața de apoi ți-o rânduiești cel mai târziu la vârsta bătrâneții iar cei ce rămâ în urma ta trebuie să respecte alte rânduieli în ce privește sufletul tău care, ori și-a găsit odihna ori rătăcește hoinar sau altcumva. * De ce să crezi în nemurirea sufletului ? Pentru că, între altele, este mai convenabil pentru tine ?! Această credință nu este o formă de acceptare a unui șantaj ?! De ce să nu crezi în oameni chiar dacă o bună parte dintre ei
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
alte ‘nalte creste, să te întorci cu fața spre Siberii cu ochii tăi ca să topești înghețuri, să împletești cascadele tăcerii cu umbre marmorate și cu cețuri, poți să probezi lumina altor vise și alți obraji de noapte să mângâi, să rătăcești pe pajiști interzise oricât, oricând... În mine tot rămâi... Referință Bibliografică: În mine tot rămâi / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul VII, 10 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎN MINE TOT RĂMÂI de AURA POPA în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365391_a_366720]
-
Janto Publicat în: Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Din ceruri ne cădeau arzânde stele, gândul tău în gândul meu se cuibarea, ne alintam în vise către ele, ce astăzi ne hrănesc doar amintirea. Ne-am rătăcit pe căile uitării, nu mă privi duios cu-atâtea lacrimi, îmi lași în urmă șoapta înserării, și-un țărm întreg ce-i stăpânit de patimi. Sub pașii vremii astăzi sunt departe, cu soarta mea de doruri viscolite, în inimile noastre
ACEEAȘI DULCE PRIMĂVARĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365404_a_366733]
-
Privirea albă Privirea albă..am pierdut-o Prin albiile nesfrsite ale uitării, Prin violetul zilei de iarnă... Am cautat-o prin labirintul timpului Bătătorind cărările... în adâncuri înșirate , Aproape de valurile, uitate pe maluri... Și am găsit-o la capătul oceanului Rătăcind că o umbră nocturnă, Dincolo de timpul rostogolit... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Privirea albă / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2147, Anul VI, 16 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PRIVIREA ALBA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365417_a_366746]
-
frumusețe provocatoare, reamintind de madamele de odinioară, cu felinare roșii la porți. Întorceai capul după ea, însă nu pentru a o lua acasă să-ți întemeiezi o familie, ci pentru o tăvăleală nebunească, fără prejudecăți sau regrete. Între aceste femei rătăcea nesigura și zburdalnica inimă a lui Viorel. Tentația era mare. Simțise chemarea fetei, așa că, negăsind un taxi, a luat prima trăsură liberă din fața gării de marfă din Obor și, indicându-i birjarului direcția spre Palas, se grăbea să o întâlnească
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
de ea, sau dimpotrivă, uneori bulversat, ori împiedicat, să gândească. Decelarea gândurilor ne aparține, deoarece ni se pot prezenta si lucruri deformate, întâmplări sau judecăți false, neadevăruri. Sofocle spunea: „Când un zeu îi pune omului gând rău, mai întâi îi rătăcește mintea”. M-am gândit că în acest mod se pot spăla creierele de ceea ce au bun și folositor în ele. Dirijându-ne gândirea pe căi greșite, se poate ajunge la înglobarea în „turmă” de care vorbea înțeleptul nostru Petre Țuțea
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]