3,857 matches
-
ei să se fi reconciliat Într-o oarecare măsură nu cu mult timp Înainte de a fi omorâți, pentru că am descoperit că fiica ta era Însărcinată. Six râse, iar eu am adăugat: — Astfel că amanta lui Paul a hotărât să se răzbune singură. Acum chiar că devii de-a dreptul ridicol, stărui el. Și te mai și dai drept mare detectiv, când tu nici nu știi că fiica mea era incapabilă din punct de vedere fizic să aibă copii. Îmi căzu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cutie de carton - din când în când îmi înghit saliva) dar spui și mai puțin : înghite ! sau citești obsesiv un poem de Manasia și începi să cauți legături cu viața reală : ai putea îmbrăcat în toga cea albă/ să te răzbuni/ și să te-arunci apoi de pe macara/ ei îți vor spune : mahatma/ dacă nu vrei să cobori/ zi-ne și nouă/ ce vezi dincolo de nori sau într-un poem de-al tău : ploaia spală vopseaua de când am lipsit în fiecare
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
elibera, periodic, de materiile inflamabile pe care le poartă în sine. Fiesta ar fi, deci, nu o simplă problemă de temperament, ci un remediu sau cam așa ceva. În ea, mexicanul se descarcă de toate tăcerile de până atunci și se răzbună pentru frustrările lui. Se dezlănțuie fără limite, pentru a uita ceea ce-l îngrădește în restul timpului. Cântă, dansează, aruncă petarde, nu mai are nici o prejudecată, pentru a fi, măcar o noapte, în afara superstițiilor sale. Se bucură violent ca să-și poată
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
e greu să vorbească normal în aceste împrejurări. Se descarcă violent. Nimeni sau aproape nimeni nu mai este cel de toate zilele. Oameni care sunt îndeobște reținuți și discreți strigă acum în gura mare. Tot ce-a fost măsură se răzbună prin exces. Timizii cântă și prudenții trag cu pistolul. În febra petrecerii, e de ajuns, se zice, un orgoliu rănit și pistolul intră în acțiune sau lucește o machete, lancea folosită la tăiatul trestiei de zahăr, pentru a răzbuna o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se răzbună prin exces. Timizii cântă și prudenții trag cu pistolul. În febra petrecerii, e de ajuns, se zice, un orgoliu rănit și pistolul intră în acțiune sau lucește o machete, lancea folosită la tăiatul trestiei de zahăr, pentru a răzbuna o ofensă. De la sărbătoare la moarte nu e atunci decât un pas. Am greșit, așadar, vorbind despre fiestă ca despre un drog. Beția ei n-are nimic comun cu ceea ce se întîmplă în tristele paradisuri provizorii ale consumatorilor de marijuana
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
când trebuie să-și suporte singurătatea. S-a învățat chiar, se pare, atât de mult cu singurătatea, încît n-o poate părăsi decât în chip violent. De aceea cântă și dansează la petreceri până la epuizare. Am aflat că pentru a răzbuna onoarea familiei sale, un mexican a ucis șapte persoane. După care, fiind urmărit, nu putea fi prins. Scăpa mereu. Într-o zi, în munți, a văzut pe drum o pasăre rănită. A coborât de pe cal, a luat-o în mâini
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Într-o zi, se vedeau nevoiți să-și părăsească așezările, să se mute, să defrișeze alte păduri, să le dea foc, să ridice alte locuințe și temple. Toată istoria mayașilor e în această continuă hăituire a pădurilor. Dar pădurile se răzbunau crescând torențial peste urmele orașelor părăsite. Soarele și ploaia tropicală le ajutau să renască, să atace piatra, să-și ia revanșa asupra istoriei. Palenque, singur Soarele năucitor ne silește să ne facem coifuri de hârtie, ca să ne ferim de riscul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
istorie, noi am făcut un drum invers. Plec de aici amețit, buimăcit de soare. La intrare, observ abia acum câteva prăvălioare în care se vând tot felul de obiecte. Un american cumpără pentru soția lui o pălărie exotică. Mexicanii se răzbună cum pot împotriva acestui soi de turiști. Ei le oferă pălării împodobite cu fructe de plastic, banane, ananas, papaya, lăsîndu-i să creadă că acestea sunt gusturile mexicanilor. În realitate, vestimentația mexicană are un rafinament pe care bazarele pentru străini o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lup și că se hrănește inclusiv cu hoituri. Cam la atât se rezumă cunoștințele de care dispun despre acest carnivor disprețuit. Lacunele mele în materie de zoologie, rămase din liceu, când am tăiat "științele naturale" de pe lista materiilor importante, se răzbună, iată, când mă așteptam mai puțin. Probabil, jungla e foarte aproape de "hacienda" unde suntem găzduiți, deoarece am impresia că urletele șacalilor se aud de dincolo de alee. Deschid o fereastră să mă conving. Nu zăresc, însă, nimic. Oare, ochii șacalilor lucesc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
O ceață subțire plutea deasupra ringului, iar reflectoarele din tavan îi dădeau o strălucire sulfuroasă. Toate privirile erau ațintite asupra lui Blanchard și asupra loviturilor lui și toate strigătele și huiduielile lui îi erau adresate - dar fără mine, gata să răzbun niște treburi mai vechi, nimic nu avea importanță. — Aici e locul meu. Asta-mi doresc. Kay clătină din cap. — Ai renunțat la box acum cinci ani. Nu mai e viața ta. Agresivitatea femeii mă enerva. Am răbufnit: — Iar iubitul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care crede că-i de milioane. Fiindcă tati venerează duritatea și crede că tu ești dur și dacă o să se lege ceva între noi, probabil că o să ți-o spună chiar el. Moartea oamenilor ălora îl apasă, iar el se răzbună pe mama pentru că pe banii ei a construit cvartalul. Nu vreau să-l etichetezi pe tata doar după ce s-a-ntâmplat în seara asta. Primele impresii rămân pe termen lung și-mi placi și nu vreau să... Am tras-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am aflat de treaba cu De Witt și Chasco, am etichetat-o drept una din gagicuțele lui Chasco. Cică tipul era un gigolo cu o clientelă numeroasă printre fofoloancele mexicance bogate și mi-am închipuit că dama voia să-i răzbune moartea. Mi-am făcut socoteala că știe cumva că Blanchard se află în spatele crimelor și are nevoie de mine doar ca să i-l găsesc. — Ai auzit de povestea cu Dalia Neagră din L.A.? l-am întrebat. — E Papa catolic? — Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și mai profesoral ton cu putință, Kay Lake Bleichert îmi răspunse: — Era cât pe ce să-ți spun ție. Dar ai început să umbli din nou după fuste și să aduni fotografii cu ea. Nu mai voiam decât să mă răzbun pe femeia ce i-a distrus pe cei doi bărbați pe care i-am iubit. Am ridicat mâna s-o lovesc, dar m-a străfulgerat amintirea lui Georgie Tilden și m-am oprit. CAPITOLUL TREIZECI ȘI PATRU Am sunat la secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a povestit cum i-a salvat viața lașului de Emmett în război, demascând versiunea mincinoasă a lui Emmett, cum că el i-ar fi salvat viața lui Georgie. Atunci a început să plănuiască mici spectacole prin care să se putea răzbune pe Emmett în mod simbolic și atât de subtil, încât el nici să nu știe vreodată că este luat în batjocură. Madeleine era nedespărțită de Emmett. Ea era copilul cel încântător, iar el o iubea la nebunie. Martha deveni fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deveni promiscuă. Cuibărită în patul lui Emmett, îi povestea toate detaliile aventurilor sale. Martha făcea desene obscene cu sora ei, pe care o ura. Ramona o sili să deseneze scene pastorale, pentru ca furia ei să nu ia proporții. Ca să se răzbune pe Emmett, puse în scenă spectacolele îndelung plănuite, care înfățișau indirect lăcomia și lașitatea lui. Căsuțele de jucărie dărâmate semnificau cocioabele lui Emmett, construite de mântuială și făcute una cu pământul la cutremurul din ’33. Copiii care se ascundeau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-a dus la Emmett, i-a cerut să-i acorde mâna fiicei lui și i-a tras o bătaie soră cu moartea când acesta, vezi Doamne, l-a refuzat. Madeleine l-a urmărit pe Lee în Mexic, ca să se răzbune, și l-a hăcuit cu securea la Ensenada. Nu a făcut nici o referire la cazul Dalia Neagră. Am confirmat povestea lui Madeleine, menționând că mi-am dat seama doar de puțin timp că Lee a fost ucis. Apoi am confruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să citesc următoarea declarație. Își drese glasul și Își scoase pieptul În afară. — Doresc să le mulțumesc tuturor pentru cuvintele de sprijin de pe durata acestei grele Încercări. Mi-am păstrat mereu nevinovăția și astăzi oamenii buni din Aberdeen m-au răzbunat. Atunci liniștea fu ruptă de zgomote furioase. — O, Cristoase, mormăi un agent care stătea lângă Logan, n-au putut să-l facă să-și țină gura? — Acum că... Sandy Șarpele fu nevoit să ridice vocea ca să se facă auzit... — Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în flăcări și striga că ea l-a ucis, fiindcă povestise lucruri pe care ar fi trebuit să le treacă sub tăcere. Trebuie să știi că Fabius a fost bun prieten cu tatăl tău și că nimeni nu l-a răzbunat. Gajus tăcu. Ideea violenței nerăzbunate apărea pentru prima oară în viața lui. Întrebă cu răceală, de parcă ar fi făcut o anchetă: — Și Augustus? Tribunul Caius Silius fu descumpănit de duritatea întrebării. — Era bolnav de-acum, zise. Bietul băiat a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rege din Orient, spuse Germanicus, pe care dușmanii lui au încercat să-l ucidă, iar el s-a aruncat la pământ de la prima lovitură, prefăcându-se mort. Dușmanii au fugit, gărzile sale au venit în fugă, iar el s-a răzbunat pe toți cei care complotaseră împotriva lui, până la ultimul. „De ce vorbește așa?“, gândi Gajus. Îl întrebă: — Cum îl chema? Tatăl său îi răspunse: — Nu-mi aduc aminte. Bău tot vinul și puse cupa jos încet, ca unul care a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Primul a fost Julius Antonius. Știi cine era? — Nu mi-ați spus nimic, niciodată, murmură Gajus. — Era întâiul născut al lui Marcus Antonius. Fiind orfan, crescuse împreună cu noi. Își iubise foarte mult tatăl și ardea de dorința de a-l răzbuna. Îmi închipui, spuse Gajus. În fața laconismului său glacial, Agrippina se alarmă. — Julius Antonius a murit imediat. Au spus că s-a sinucis, dar toți murmurau că a fost ucis. A doua victimă a fost Sempronius Gracchus. După un secol, familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au surghiunit-o foarte departe, pe insula Trimerum, în Hadriaticum. Era însărcinată, iar fiul pe care l-a născut acolo, un moștenitor cu sângele lui Augustus, a fost luat de lângă ea. Apoi Tiberius a furat conducerea imperiului și s-a răzbunat cumplit. I-a luat mamei și mica rentă pe care i-o dăduse Augustus, i-a interzis să vadă oameni, oricare ar fi fost ei, să iasă din casa aceea mizerabilă unde era surghiunită. Ura lui nu s-a potolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alta, așa cum i le trimitea memoria. Răsuflă adânc și înțelese că nu se putea destăinui nimănui. În bibliotecă, Drusus luă calamusul și adăugă puține rânduri: „Scriu aceasta ca să se știe că atunci, neputând să-l ucidă pe el, s-au răzbunat condamnând-o la exil pe soția lui, Sosia, numai pentru că este cea mai bună prietenă a mamei noastre. Astfel se va ști că imperiul lui Tiberius se temea de o femeie“. Misterele de la Capri Împăratul Tiberius - din instinct și ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Tiberius. Nu plânge, îi spuse, dar să nu-ți faci iluzii. Cu toții ne-am dus de-aici, unul după altul. Amintește-ți însă că, dacă reușești să trăiești, o să ai plăcerea de a alege felul în care să mă răzbuni. Veniră s-o ia pe Agrippina în zori. Ea își puse pe umeri un șal subțire, se întoarse, își îmbrățișă firesc fiul și, desprinzându-se de el fără să plângă, îi zise să nu uite de puii de păun din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimic. Însă după înspăimântătorul cortegiu de la acel triumphus l-a rugat să i-i încredințeze pe copiii lui Marcus Antonius și ai reginei din Aegyptus. Augustus i-a dat imediat, împreună cu toți sclavii lor, gândindu-se că voia să se răzbune. Îmi amintesc că tremuram în timp ce-i așteptam să vină. Însă pe când copiii aceia speriați și sclavii fără speranță se apropiau, escortați de pretorieni, mama mi-a șoptit: „Eu vreau să înțeleg“. Eram în atrium. Prizonierii înaintau încet, fără zgomot, convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
te îndepărtezi. De pe mare venea un vânt rece ce bătea dinspre apus; Gajus mergea înainte și înapoi, strângând din umeri în bătaia vântului. Se gândi că trebuia să supraviețuiască cu orice preț. „Dacă viața mea se încheie, nimeni nu va răzbuna toate astea.“ Își aminti cuvintele lui Drusus: „Peste secole, nimeni nu va ști ce s-a întâmplat cu adevărat“. Se duse până în fundul porticului, se întoarse. Pe chipul lui se întipărise un zâmbet gol, fără sens și fără motiv. Trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]